REGULI GENERALE DE AMPLASARE SI DE ALCATUIRE A CONSTRUCTIILOR

Generalitati

Capitolul 4 al codului contine reguli generale pentru alegerea amplasamentelor si alcatuirea de ansamblu a cladirilor.

Capitolul este corelat cu sectiunea 5, referitoare la calculul structural la actiuni seismice si cu sectiunile 5 -9, in care sunt detaliate aspectele de proiectare specifice constructiilor din diferite materiale.

In capitolul 4 se dau, de asemenea, indicatii generale pentru alegerea modelelor de calcul structural si a valorilor factorilor de comportare in functie de masuri in care constructiile satisfac conditiile de buna conformare pentru cutremur.

Conditii de planificare a constructiilor

Incadrarea noilor constructii in mediul natural si in mediul construit se va face in asa fel incat sa se evite sporirea riscurilor implicate de efectele potentiale, directe sau indirecte, ale unor viitoare cutremure puternice. In acest scop se recomanda sa se limiteze densitatea de construire, precum si numarului de persoane care pot ocupa pe perioade lungi de timp constructiile de tip curent, cum sunt cladirile de locuit. Aceasta inseamna, de regula, limitarea inaltimii acestor constructii, masura care poate avea si efecte economice favorabile. De asemenea, se vor asigura cai multiple de acces si de comunicare pentru eventuala necesitate a evacuarii de urgenta in scopul limitarii efectelor unor cutremure puternice.

Se va limita durata situatiilor provizorii care pot aparea in timpul executarii constructiilor in care gradul de protectie structurala este mai redus si riscul unor efecte grave sporeste in eventualitatea unor actiuni seismice de intensitate ridicata

Activitatea de realizare a constructiilor noi se va corela cu activitatea de inlocuire sau de consolidare in timp util a fondului construit vechi, vulnerabil seismic.

Conditii privind amplasarea constructiilor

Amplasamentele constructiilor se vor alege, de regula, in zone in care structura geologica si alcatuirea straturilor superficiale de teren permite realizarea protectiei seismice in conditii economice, fara masuri costisitoare.

Se va evita, ca regula generala, amplasarea constructiilor pe maluri, rape sau alte terenuri care prezinta risc de alunecare sau surpare. In cazul in care amplasamentele de acest fel nu se pot evita, se vor lua masurile necesare pentru stabilizarea terenurilor.

In cazurile in care amplasarea constructiilor pe terenuri cu proprietati mecanice inferioare (nisipuri cu grad mare de afanare, refulante sau lichefiabile, maluri, umpluturi neconsolidate etc) nu poate fi evitata, se vor lua masurile necesare pentru consolidarea terenurilor, astfel incat aceasta sa poata asigura o buna comportare seismica a constructiilor

Pentru constructiile a caror eventuala avariere poate avea urmari de gravitate deosebita se vor preciza, in functie de specificul constructiilor si al proceselor tehnologice, criterii specifice de excludere a anumitor categorii de amplasamente.

Alcatuirea de ansamblu a constructiilor

Aspecte de baza ale conceptiei de proiectare

Proiectarea seismica urmareste realizarea unei constructii sigure in raport cu hazardul seismic asociat amplasamentului, care sa indeplineasca in conditii acceptabile de cost, cerintele fundamentale enuntate la 2.1.

Aspectele conceptuale de baza se refera la:

simplitatea structurii

redundanta structurii

geometria structurii si a cladirii in intregul ei, cu considerarea modului de distribuire a elementelor structurale, nestructurale si a maselor

rezistenta si rigiditatea laterala in orice directie

realizarea ca diafragme a planseelor

realizarea unor fundatii adecvate.

Realizarea unei structuri simple, compacte, pe cat posibil simetrice, reprezinta obiectivul cel mai important al proiectarii, deoarece modelarea, calculul, dimensionarea, detalierea si executia structurilor simple este supusa la incertitudini mult mai mici si, ca urmare, se poate impune constructiei, cu un grad inalt de incredere, comportarea seismica dorita.

Simplitatea structurala

Simplitatea structurala presupune existenta unui sistem structural continuu si suficient de puternic care sa asigure un traseu clar, cat mai direct, si neintrerupt al fortelor seismice, indiferent de directia acestora, pana la terenul de fundare. Fortele seismice care iau nastere in toate elementele cladirii, ca forte masice sunt preluate de planseele - diafragme orizontale si transmise structurii verticale si de la aceasta sunt transferate la fundatii si teren.

Proiectarea trebuie sa asigure ca nu exista discontinuitati in acest drum. De exemplu un gol mare in planseu sau absenta in planseu a armaturilor de colectare a fortelor de inertie, pentru a le transmite la structura verticala - reprezinta asemenea discontinuitati.

Redundanta structurala

Proiectarea seismica va urmari sa inzestreze structura cladirii cu redundanta adecvata. Prin aceasta se asigura ca:

ruperea unui singur element sau a unei singure legaturi structurale nu expune structura la pierderea stabilitatii

se realizeaza un mecanism de plastificare cu suficiente zone plastice, care sa permita exploatarea rezervelor de rezistenta ale structurii si o disipare avantajoasa a energiei seismice.

Nota:  Pentru a fi redundanta o structura cu multiple legaturi interioare (multiplu static nedeterminata) trebuie sa aiba toate legaturile suficient de rezistente. Astfel, de exemplu, un cadru etajat de beton armat nu prezinta redundanta, daca innadirile armaturilor din stalpi sunt insuficiente.

Geometria (configuratia) structurii

Proiectarea seismica va urmari realizarea unei structuri cat mai regulate, distribuite cat mai uniform in plan, permitand o transmitere directa si pe un drum scurt a fortelor de inertie aferente maselor distribuite in cladire

Structura trebuie sa prezinte, pe cat posibil, si uniformitate pe verticala constructiei, urmarindu-se sa se elimine aparitia unor zone sensibile, in care concentrarea unor eforturi sau deformatii plastice excesive ar putea produce ruperi premature

Prin alegerea unei forme avantajoase a constructiei, printr-o distributie adecvata a maselor, a rigiditatii si a capacitatii de rezistenta laterale a structurii se va urmari reducerea in cat mai mare masura a excentricitatilor.

Rigiditate si rezistenta la translatie pe doua directii

Intrucat actiunea orizontala a cutremurelor se manifesta bidirectional elementele structurale vor fi dispuse in plan intr-un sistem ortogonal, in masura sa ofere caracteristici de rezistenta si de rigiditate suficiente in doua directii. Sistemele structurale pot fi diferite in cele doua directii

Rigiditatea laterala va fi suficienta pentru limitarea deplasarilor orizontale, astfel incat efectele de ordinul 2 si degradarile constructiei sa poata fi controlate.

La cladirile etajate se recomanda utilizarea solutiilor cu rigiditate laterala sporita, prin prevederea unor pereti structurali pe toata inaltimea cladirilor, in toate cazurile in care necesitatea functionala a unor spatii libere sau forma constructiei nu impiedica introducerea lor. De asemenea, la alegerea sistemului structural pe criterii de rigiditate se vor avea in vedere si modul de realizare a peretilor de compartimentare si de inchidere, precum si a legaturii intre elementele nestructurale si elementele structurii de rezistenta, si masura in care primele impiedica deformatiile libere ale ultimelor. 

Rigiditate si rezistenta la torsiune

Structura trebuie sa fie inzestrata cu suficienta rigiditate si rezistenta la torsiune pentru a limita manifestarea unor miscari de rasucire in ansamblu a constructiei, care ar putea spori periculos eforturile si deplasarile orizontale ale cladirilor. Solutia cea mai eficienta pentru aceasta este dispunerea adecvata unor elemente suficient de rigide si rezistente pe perimetrul constructiei.

Actiunea de diafragma a planseelor

Intr-o constructie corect alcatuita pentru preluarea incarcarilor seismice, planseele joaca un rol esential prin:

colectarea fortelor de inertie si transmiterea lor la elementele verticale ale structurii

actiunea de diafragma orizontala, care asigura angajarea solidara a elementelor verticale in preluarea fortelor seismice orizontale

Alcatuirea diafragmelor, respectiv forma, sectiunea de beton si armarea lor trebuie sa asigure intr-un grad inalt indeplinirea acestor roluri.

Proiectarea planseelor cu alcatuiri neregulate (cu forme neregulate si cu goluri relativ mari etc) si proiectarea planseelor in structuri neregulate (cu lipsa de uniformitate in plan si pe verticala) se va baza pe modelele de calcul in masura sa evidentieze suficient de fidel comportarea acestor elemente la cutremur.

Comportarea planseelor de la fiecare nivel ca diafragme practic infinit rigide si rezistente pentru forte aplicate in planul lor permite adoptarea unor modele de calcul structural simplificate, caracterizate de manifestarea a numai 3 deplasari la fiecare nivel (2 translatii si o rotatie)

Realizarea unei fundatii (infrastructuri) adecvate

Alcatuirea fundatiilor constructiei si a legaturii acesteia cu suprastructura trebuie sa asigure conditia ca intreaga cladire sa fie supusa unei excitatii seismice uniforme

In cazul structurilor alcatuite dintr-un numar de pereti structurali cu rigiditate si capacitati de rezistenta diferite, infrastructurile de tip cutie rigida si rezistenta sau de tip radier casetat sunt in general recomandabile

In cazul adoptarii unor elemente de fundare individuale (directa sau la adancime, prin piloti), este recomandabila utilizarea unei placi de fundatie sau prevederea unor grinzi de legatura intre aceste elemente, in ambele directii, realizate in conformitate cu prevederile lui P100 - 5.

Se recomanda sa se evite formele de constructii la care, pentru anumite directii de actiune seismica, pot aparea suprasolicitari ale unor elemente verticale si solicitarea dezavantajoasa a infrastructurilor.

La proiectarea fundatiei, fortele transmise de suprastructura sunt cele care corespund mecanismului structural de disipare de energie.

Conditii referitoare la masele constructiilor

In vederea reducerii efectelor nefavorabile datorate pozitionarii neregulate a incarcarilor masice, se va urmari dispunerea cat mai uniforma a incarcarilor gravitationale pe plansee, atat in plan cat si pe verticala.

In vederea reducerii fortelor de inertie seismice care actioneaza asupra constructiilor se va urmari realizarea de constructii cu mase cat mai mici. In acest scop:

La realizarea elementelor nestructurale: invelitori, termoizolatii, sape, pereti de compartimentare si de inchidere, parapete de balcoane etc., se vor utiliza cu prioritate materiale usoare. De asemenea, se va cauta sa se reduca grosimea tencuielilor si a sapelor de egalizare, a straturilor pentru realizarea pantelor si sa se micsoreze greutatea elementelor ornamentale la cladirile la care acestea sunt necesare.

La constructiile cu regim ridicat de inaltime si/sau cu mase mari se recomanda utilizarea betoanelor de inalta rezistenta in elementele structurale, in special in stalpi si peretii structurali

La acoperisuri (inclusiv elementele luminatoarelor si ale deflectoarelor) halelor parter cu deschideri mari se vor aplica cu prioritate solutii din materiale usoare

In cazul cladirilor cu functiuni diferite pe inaltime se recomanda ca activitatile (functiunile) care implica incarcari utile mari sa fie plasate la nivelurile inferioare.

Elemente structurale principale si secundare in preluarea fortelor seismice

Unele elemente structurale pot sa nu fie considerate ca facand parte din sistemul structural care preia fortele seismice si sa fie proiectate ca elemente seismice secundare. Rezistenta si rigiditatea acestor elemente la forte laterale va fi neglijabila, si nu este necesar ca ele sa satisfaca prevederile speciale date in sectiunile 5 - 9.

In schimb, aceste elemente si legaturile lor cu structura seismica de baza vor fi alcatuite astfel incat sa preia incarcarile gravitationale aferente, in situatia deplasarilor laterale produse de solicitarea seismica cea mai nefavorabila. Daca sunt semnificative, efectele de ordinul 2 vor fi luate in considerare la proiectarea elementelor secundare.

Elementele secundare vor satisface conditiile din codurile de proiectare pentru structuri realizate din diferite materiale;

Rigiditatea laterala a elementelor secundare, a caror contributie la preluarea fortelor seismice este neglijata nu va fi mai mare de 15% din rigiditatea laterala a structurii

Elementele care nu sunt considerate secundare, se proiecteaza ca elemente seismice principale, facand parte din sistemul care preia fortele laterale. Modelarea lor pentru calcul satisface prevederile cap. 3, iar dimensionarea si detalierea acestora vor respecta prevederile specifice din sectiunile 5 - 9.

Conditii pentru evaluarea regularitatii structurale

Aspecte generale

In vederea proiectarii seismice constructiile se clasifica in regulate si neregulate

Conditiile pentru caracterizarea constructiilor din punct de vedere al regularitatii sunt date in 2.3.2 si 2.3.3. Aceste criterii trebuie considerate drept conditii necesare, care trebuie de regula respectate

In functie de tipul constructiei, regulate sau neregulate, se aleg diferentiat:

modelul structural, care poate fi plan sau spatial

metoda de calcul structural, care poate fi procedeul simplificat al fortei laterale echivalente (evaluate direct pe baza spectrului de raspuns) sau procedeul de calcul modal

valoarea coeficientului de comportare, q, care are valori reduse in cazul structurilor neregulate, in conformitate cu indicatiile din tabelul 1.

Tabelul 1 Modul de considerare a regularitatii structurale asupra proiectarii seismice

Nota: - *Numai daca constructia are o inaltime pana la 30 m si o perioada a oscilatiilor proprii T < 1,50.

Indicatiile din tabelul 1, referitoare la alegerea modelului si a metodei de calcul structural corespund nivelului de calcul minimal admis

Valorile de referinta ale factorilor de comportare sunt date in capitolele 5 - 9

Reducerea factorilor de comportare pentru a lua in considerare incertitudinile privind comportarea seismica a structurilor neregulate se va stabili functie de gradul acestei neregularitati. Orientativ pentru cazul 2 factorul de comportare de referinta se va reduce cu 20%, iar pentru cazul 4, cu 30%.

Criterii pentru regularitate structurala in plan

Constructia trebuie sa fie aproximativ simetrica in plan in raport cu 2 directii ortogonale, din punct de vedere al distributiei rigiditatii laterale, capacitatilor de rezistenta si al maselor

Constructia are forma compacta, cu contururi regulate. Daca constructia prezinta retrageri in plan, la diferite niveluri (margini retrase), se considera ca cladirea prezinta suficienta regularitate daca, aceste retrageri nu afecteaza rigiditatea in plan a planseului si daca pentru fiecare retragere, diferenta intre conturul planseului si infasuratoarea poligonala convexa (circumscrisa) a planseului nu depaseste 10% din aria planseului.

Daca forma in plan este neregulata, cu discontinuitati in care pot aparea eforturi suplimentare semnificative (fig. 1), se recomanda tronsonarea constructiei prin rosturi antiseismice, astfel ca pentru fiecare tronson in parte sa se ajunga la o forma regulata cu distributii avantajoase a volumelor, maselor si rigiditatilor.

La cladirile etajate, la nivelurile unde se realizeaza reduceri de gabarit acestea se vor realiza pe verticala elementelor portante (stalpi, pereti).

Se vor evita, de regula, rezemarile stalpi pe grinzi, acestea fiind acceptate numai in cazul stalpilor cu incarcari mici de la ultimele 1 - 2 niveluri ale cladirilor etajate

Rigiditatea planseelor in planul lor este suficient de mare in comparatie cu rigiditatea laterala a elementelor structurale verticale, astfel incat deformatia planseelor sa aiba un efect neglijabil asupra distributiei fortelor orizontale intre elementele structurale verticale

La fiecare nivel, in fiecare din directiile principale ale cladirii, excentricitatea va satisface conditiile:

e_ox ,30 r_x (1 a)

e_oy r_y (1 b)

unde:

e_ox, e_oy - distanta intre centrul de rigiditate si centrul maselor, masurata in directie normala pe directia de calcul

r_x, r_y - radacina patrata a raportului intre rigiditatea structurii la torsiune si rigiditatea laterala in directia de calcul

In cazul structurilor monotone pe verticala, rigiditatea laterala a componentelor structurale (cadre, pereti) se poate considera proportionala cu un sistem de forte cu o distributie simplificata (vezi sectiunea 5) care produce acestor componente o deplasare unitara la varful constructiei

Alternativ conditiilor date la (6), structura este considerata regulata, cu sensibilitate relativ mica la rasucirea de ansamblu, daca deplasarea maxima, inregistrata la o extremitate a cladirii este de cel mult 1,3 ori mai mare decat media deplasarilor celor 2 extremitati.

Criterii pentru regularitatea pe verticala

Sistemul structural se dezvolta monoton pe verticala fara variatii de la nivelul fundatiei pana la varful cladirii. Daca exista retrageri pe inaltimea cladirii acestea nu depasesc, la oricare nivel, 20% din dimensiunea de la nivelul imediat inferior

Structura nu prezinta la nici un nivel reduceri de rigiditate laterala mai mari de 30% din rigiditatea nivelului imediat superior (structura nu are niveluri flexibile).

Structura nu prezinta la nici un nivel, o capacitate de rezistenta mai mica cu mai mult de 20% decat rezistenta laterala a nivelului situat imediat deasupra (structura nu are niveluri slabe din punct de vedere al capacitatii de rezistenta)

Daca dimensiunile elementelor structurale se reduc de la baza catre varful structurii, variatia rigiditatii si rezistentei laterale este uniforma, fara reduceri bruste de la un nivel inferior la un nivel superior

Masele aplicate pe constructie sunt distribuite uniform. Aceasta inseamna ca la nici un nivel masa aferenta nu este mai mare cu mai mult de 50% decat masele aplicate la nivelurile adiacente.

Structura nu prezinta discontinuitati pe verticala, care sa devieze traseul incarcarilor catre fundatii. Devierea poate avea loc in acelasi plan al structurii (fig  2 a) sau dintr-un plan in alt plan vertical al constructiei (fig 2 b)

Devierile structurale pot fi insotite de sporuri substantiale ale eforturilor in elementele verticale (de exemplu, in stalpii care sustin peretii intrerupti la parter) si in planseele diafragma care trebuie sa realizeze transferul intre elementele verticale, in acelasi plan (fig 2 a) sau intre planuri diferite (fig 2 b).

Conditii pentru alcatuirea planseelor

Generalitati

Diafragmele orizontale actioneaza ca grinzi orizontale, cu proportii de grinzi pereti, rezemate in planurile unde se dezvolta subsistemele structurale verticale (cadre, pereti). Incarcarile lor sunt constituite din fortele de inertie orizontale asociate greutatii tuturor elementelor structurale si nestructurale, echipamentelor si, respectiv, fractiunii de lunga durata a incarcarilor temporare.

Diafragmele se modeleaza in calcul ca grinzi pereti sau ca grinzi cu zabrele.

Diafragmele trebuie sa fie capabile sa transmita cu suficienta capacitate de rezistenta suplimentara (suprarezistenta) efectele actiunii seismice la elementele structurii laterale la care sunt conectate.

Proiectarea trebuie sa urmareasca evitarea solicitarii planseelor in domeniul inelastic, care poate altera semnificativ distributia incarcarilor laterale (si prin aceasta si valorile fortelor taietoare din elementele verticale) si, mai general, ponderea modurilor de vibratie ale planseelor si structurii verticale.

Aspectele specifice ale proiectarii planseelor se refera la

preluarea eforturilor de intindere din incovoiere

transmiterea reactiunilor la reazeme, pereti sau grinzi de cadru, prin legatura dintre aceste elemente si placa planseului

colectarea incarcarilor aplicate in masa planseului, in vederea transmiterii lor la elementele verticale

preluarea fortelor taietoare prin mecanismele specifice grinzilor pereti (prin actiune de arc sau grinda cu zabrele), inclusiv cu armaturi transversale corespunzatoare rezemarii de tip "indirect", prezenta de multe ori la transmiterea fortelor de la planseu la structura verticala.

Proiectarea la incovoiere

Intinderile din incovoiere sunt preluate de armaturi dispuse in elementele de bordare ale planseului ("corzi"). Corzile, realizate sub forma de centuri pe pereti, grinzi sau prin armaturi montate intre rosturile unei zidarii) vor indeplini 2 conditii:

sa fie continue

sa fie conectate adecvat la placa (elementele) planseului.

Daca sunt continue, armaturile din placa paralele cu marginea planseului pot juca rolul de

corzi.

La evaluarea eforturilor de intindere din planseu se va tine seama de efectele flexibilitatii (rigiditatii) relative a elementelor verticale (fig. 3)

Atunci cand planseele nu pot fi considerate practic infinit rigide, in raport cu componentele structurii laterale, precum si atunci cand rigiditatea planseelor are valori diferite la diferitele niveluri ale cladirii, se va tine seama de efectul deformabilitatii lor asupra distributiei fortelor laterale. In acest scop se pot utiliza modele de calcul simplificate, in care ansamblul structurii, inclusiv planseele este reprezentat printr-o retea de grinzi (fig. 4)

a) b) Figura 4.4.

La colturile intrande ale planseelor cu forma neregulata se vor prevedea armaturi adecvate in vederea limitarii dezvoltarii ca lungime si deschidere, a fisurilor periculoase care pot aparea in aceste zone. (fig 5 a)

In aceste zone, ca si la reducerea locala a dimensiunilor in plan ale planseului, armatura corzilor trebuie continuata suficient de departe de colt, pentru a asigura angajarea armaturilor curente ale planseului. (fig. 5 b)

a) b) Figura 4.5.

Conectarea planseelor la elementele structurii laterale

Conectarea planseelor cu elementele structurii laterale se va dimensiona si alcatui astfel incat sa fie in masura sa transmita fortele de forfecare rezultate din actiunea de diafragma orizontala. Atunci cand aceste forte sunt excesive se poate recurge la ingrosarea locala a planseului.

Aceasta legatura se realizeaza functie de modul concret de alcatuire al planseului prin:

armaturi perpendiculare pe rost, adecvat ancorate, la planseele de beton armat

legaturi sudate, buloane, la planseele metalice

scoabe, solidarizare prin cuie, buloane, la planseele din lemn

Elementele de conectare pot servi si pentru ancorarea (rezemarea) unor pereti de zidarie sau beton, la forte normale pe planul acestora.

Colectarea incarcarilor orizontale

Comportarea planseelor ca grinzi pereti impune prevederea unor armaturi de suspendare, asociate eforturilor unitare de intindere, datorate rezemarilor deseori de tip indirect, ale planseelor pe componentele structurii laterale (fig. 6 a)

a) b) Figura 4.6

In vederea reducerii eforturilor tangentiale la interfata planseului - structura laterala se recomanda prevederea unor "colectori", elemente care transmit prin suspendare directa, incarcarile masice (fig. 6 b)

Masuri specifice in plansee cu goluri mari

Se va evita prevederea golurilor de circulatie pe verticala in zonele in zonele in care sectiunea diafragmei este redusa semnificativ (fig. 7 )

Figura 4.7

In jurul golurilor de dimensiuni mari se vor prevedea corzi similare cu cele dispuse la marginea planseului.

In asemenea cazuri, armarea planseului pentru forte din planul acestuia trebuie determinate pe scheme de calcul care sa ia in considerare slabirile produse de goluri (fig. 8)

Figura 8

La dispunerea golurilor in planseu (functionale, de instalatii etc) se vor analiza eventualele efecte ale discontinuitatilor astfel create asupra modului in care sunt transmise fortele orizontale de la planseu la elementele structurii laterale si, implicit, asupra modelului de calcul structural (fig. 9).

Figura 4.6

Prezenta golurilor suprapuse pe mai multe niveluri poate expune elementele verticale riscului de prindere a stabilitatii sau la ruperi sub forte normale pe planul lor.

Clase de importanta si factori de importanta

Nivelul de asigurare al constructiilor se diferentiaza functie de clasa de importanta din care acestea fac parte. Importanta constructiilor depinde de consecintele prabusirii asupra vietii oamenilor, de importanta lor pentru siguranta publica si protectia civila in perioada de imediat dupa cutremur si de consecintele sociale si economice ale prabusirii sau avarierii grave.

Clasa de importanta este caracterizata de valoarea factorului de importanta g_I, conform 2.1(3).

Definirea claselor de importanta si valorile asociate g_I se dau in tabelul 3

Tabelul 3. Clase de importanta pentru cladiri

Clasa de importanta	Tipuri de cladiri	gI
I	Cladiri cu functiuni esentiale, a caror integritate pe durata cutremurelor este vitala pentru protectia civila: statiile de pompieri si sediile politiei; spitale si alte constructii aferente serviciilor sanitare care sunt dotate cu sectii de chirurgie si de urgenta; cladirile institutiilor cu responsabilitate in gestionarea situatiilor de urgenta, in apararea si securitatea nationala; statiile de producere si distributie a energiei si/sau care asigura servicii esentiale pentru celelalte categorii de cladiri mentionate aici; garajele de vehicule ale serviciilor de urgenta de diferite categorii; rezervoare de apa si statii de pompare esentiale pentru situatii de urgenta; cladiri care contin gaze toxice, explozivi si alte substante periculoase.
II	Cladiri a caror rezistenta seismica este importanta sub aspectul consecintelor asociate cu prabusirea sau avarierea grava: cladiri de locuit si publice avand peste 500 persoane in aria totala expusa spitale si institutii medicale cu o capacitate de peste 150 persoane in aria totala expusa scoli cu diferite grade, cu o capacitate de peste 200 de persoane in aria totala expusa auditorii, sali de conferinte, de spectacole cu capacitati de peste 200 de persoane cladirile din patrimoniul national, muzee etc.
III	Cladiri de tip curent, care nu apartin celorlalte categorii
IV	Cladiri de mica importanta pentru siguranta publica, cu grad redus de ocupare si/sau de mica importanta economica, constructii agricole, locuinte unifamiliale.

Factorul de importanta g_I 1.0 este asociat cu evenimente seismice avand perioada de revenire de referinta, data la 2.1.