Tipuri de desene tehnice realizate in constructia de masini

Tipuri de desene tehnice realizate in constructia de masini

Desenele tehnice trebuie sa corespunda scopului pentru care au fost intocmite prin forma lor de prezentare si prin continutul acestora. Astfel aceste pot fi clasificate dupa mai multe criterii cum ar fi:

a)     dupa modul de reprezentare:

desenul in proiectie ortogonala realizat prin proiectarea obiectului spatial pe planele de proiectie folosind sistemul paralel ortogonal;

desenul in perspectiva realizat intr-o singura proiectie a obiectului spatial care reda imaginea reala a acestuia.

b)     dupa modul de intocmire:

schita este un desen executat cu mana libera care serveste de obicei drept baza pentru intocmirea desenului la scara;

desenul la scara este un desen executat cu instrumente de desen.

c)     dupa gradul de detaliere:

desenul de ansamblu care este conceput in scopul reprezentarii formei, structurii si functionalitatii obiectului reprezentat ce poate fi format din mai multe piese sau elemente;

desenul de piesa are ca scop reprezentarea completa si crecta a tuturor proiectiilor necesare pentru a determina configutatia acesteia.

d)     dupa destinatie:

desenul de studiu este desenul realizat in faza de studiu si proiectare servind ca baza pentru elaborarea desenului definitiv;

desenul de executie este desenul definitiv intocmit la scara si care serveste la executia obiectului reprezentat cuprinzand toate datele necesare pentru acest scop;

desenul de montaj este executat in scopul precizarii modului de asamblare a partilor componente ale obiectului reprezentat;

desenul de prospect sau catalog este intocmit de obicei in scop comercoial pentru prezentarea unui produs.

Schita in desenul tehnic

Schita este un desen executat cu 'mana libera' si care se afla in relatie de proportionalitate cu dimensiunile reale ale corpului geometric spatial real sau virtual, dimensiuni apreciate vizual.

Etapele schitarii unei piese sunt:

1. Etapa de observatie a obiectului (a corpului spatial real sau existent in imaginatie) care urmeaza sa fie desenat. Aceasta etapa cuprinde urmatoarele faze:

a. identificarea piesei -cuprinde urmatoarele operatiuni: (1)denumirea piesei, (2)stabilirea rolului functional al piesei in ansamblul sau subansamblul din care face parte, (3)cunoasterea pozitiei de functionare, (4)determinarea modului de asamblare cu piesele invecinate,

b. analiza formei piesei - consta in identificarea formelor geometrice simple (cilindru, con, trunchi de con, piramida, trunchi de piramida, prisma, etc.) care compun piesa (v. axiomele Geometriei Descriptive),

c. analiza tehnologica - are ca scop: (1)determinarea materialului din care se executa piesa, (2)stabilirea procedeului tehnologic de fabricatie al piesei,

d. stabilirea pozitiei de reprezentare si a numarului minim de proiectii: -urmareste ca: (1)pozitia de reprezentare a piesei sa se aleaga astfel incat proiectia principala sa reprezinte obiectul in pozitie de utilizare si sa cuprinda cele mai multe detalii de forma si dimensionale, (2)numarul de proiectii se stabileste in functie de complexitatea obiectului.

2. Etapa de executie grafica a schitei. In aceasta etapa se construieste succesiunea logica a operatiilor necesare realizarii grafice a schitei:

a. alegerea formatului de hartie, trasarea chenarului si a indicatorului

b. stabilirea numarului minim de proiectii necesare pentru definirea exhaustiva a corpului geometric spatial si trasarea dreptunghiurilor de incadrare a fiecarei proiectii,

c. trasarea axelor de simetrie pentru fiecare proiectie,

d. trasarea cu linie continua subtire a conturului exterior al proiectiilor,

e. trasarea conturului interior pentru fiecare proiectie,

f. cotarea fiecarei proiectii,

g. hasurarea sectiunilor si a rupturilor,

h. inscrierea tolerantelor dimensionale de forma si de pozitie,

i. completarea indicatorului, care include si alegerea materialului din care se executa piesa,

j. stabilirea conditiilor tehnice si mentionarea acestora in campul desenului (de regula deasupra sau in imediata apropiere a indicatorului),

k. trasarea cu linie continua groasa a conturului interior si exterior ale fiecarei proiectii si verificarea finala a intregului desen.

1.2. Desenul la scara

Se realizeaza cu ajutorul instrumentelor de desen pastrand un raport constant intre dimensiunile obiectului si cele corespunzatore din desen. Desenul la scara ofera posibilitatea executarii in conditii optime a obiectului reprezenatat.

La executarea desenului la scara se vor respecta urmatoarele conditii principale:

- pe un desen toate proiectiile aceluiasi obiect se executa la aceeasi scara, cu exceptia detaliilor care se pot executa la scari de marire,

- formele piesei trebuie astfel alese incat tehnologic sa fie posibila executarea lor, fara a uita rolul estetic al obiectului sau cel ergonomic,

- desenul produsului finit (in constructia de masini reprezinta un bun material cu rol functional definit, sau o idee materializata) sa fie clar, cotele complete (sa se evite supracotarea - prezenta cotei aceluiasi element pe diferite proiectii),

- aspectul general al desenului sa fie curat si ordonat.

Fazele de executie ale desenului la scara sunt urmatoarele:

a. stabilirea scarii de reprezentare - se face in functie de marimea si importanta piesei, precum si de complexitatea formelor exterioare si interioare (se recomanda scara de marime naturala 1:1),

b. calculul spatiului necesar desenului - pe baza dimensiunilor de gabarit ale piesei si a numarului de cote inscrise pe fiecare directie,

c. alegerea formatului de desen - dintre formatele normale sau derivate,

d. trasarea chenarului si a indicatorului (respectiv a tabelului de componenta pentru desenul de ansamblu),

e. trasarea dreptunghiurilor minime de incadrare a proiectiilor obiectului spatial,

f. trasarea axelor de simetrie - se recomanda sa se inceapa cu cercurile, arcele de cerc si racordarile si pe urma sa se continue cu trasarea liniilor drepte,

g. trasarea conturului exterior pentru fiecare proiectie,

h.. trasarea conturului interior pentru fiecare proiectie,

i.. trasarea liniilor ajutatoare de cota si a liniilor de cota,

j. inscrierea cotelor (valorile numerice ale dimensiunilor liniare si unghiulare),

k. notarea starii suprafetelor si a tolerantelor de forma si de pozitie,

l. hasurarea si ingrosarea liniilor de contur,

m. completarea indicatorului, a conditiilor tehnice si a tabelului de componenta (pentru desenele de ansamblu),

n. verificarea finala a desenului prin care se urmareste:

- modul de reprezentare a formei piesei (numarul de proiectii si respectarea legaturii intre proiectiile corpului geometric, trasarea completa a conturului exterior si interior, etc.),

- respectarea regulilor de cotare (distanta dintre liniile de cota, gruparea cotelor, inscrierea corecta a tolerantelor, etc.),

- respectarea regulilor de notare a starii suprafetelor si a tolerantelor de forma si de pozitie (alegerea corecta a simbolurilor, inscrierea corecta a parametrilor si a valorilor respectivelor precizii),

- respectarea regulilor de hasurare (aceeasi inclinare a hasurilor pe toate proiectiile, distanta dintre hasuri, etc.),

- completa si corecta inscriere a indicatiilor tehnologice.

Pentru exemplificare se considera piesa din figura pentru care se vor parcurge toate etapele mentionate, astfel incat sa se obtina desenul de executie necesar pentru realizarea fizica a acesteia in urma unui proces tehnologic adecvat ales.