Inceputul activitatilor in domeniul energetic nuclear in Romania

Inceputul activitatilor in domeniul energetic nuclear in Romania

Perioada anilor 1960-1970 s-a caracterizat printr-o intensa dezvoltare a industrializarii in conditiile specifice acelor ani, ceea ce avea sa se reflecteze in consumul de energie electrica care a ajuns sa se dubleze la fiecare 5 ani.

Aceasta spectaculoasa evolutie a determinat aparitia primelor ingrijorari fata de rezervele limitate de combustibili clasici ai tarii, stiind ca o buna parte a acestora, hidrocarburile, urmau sa fie folosite in industria chimica. In aceasta situatie s-a produs treptat o orientare spre utilizarea viitoare a energiei nucleare in Romania, care enuntata de tehnicieni, incurajata de progresele mondiale in domeniu si imbratisata de propaganda noastra interna a reusit sa creeze la noi o opinie favorabila instalarii centralelor nuclearoelectrice.

La finele anului 2001 se infiinteaza SNN care are urmatoarele atributiuni :

- asigura, prin Sucursala "CNE-RPOD ", care exploateaza Unitatea 1 a CNE Cernavoda, circa 10% din productia de energie electrica a tarii precum si 50% din energia termica necesara orasului Cernavoda, la un nivel ridicat de disponibilitate, preturi competitive si in conditii de siguranta pentru populatie si mediul inconjurator.

- asigura prin centrul de pregatire si perfectionare, dotat cu un simulator multifunctional, formarea si instruirea personalului destinat conducerii, exploatarii si intretinerii centralelor nucleare cu reactoare de tip CANDU .

- asigura prin "Fabrica de Combustibil Nuclear" de la Pitesti, producerea si livrarea fasciculelor de combustibil nuclear calificat necesare functionarii CNE.

- asigura coordonarea activitatilor de investitii si de conservare pentru Unitatile 2-5 de la CNE Cernavoda si asigura realizarea lor prin "CNE - INVEST " . In prezent sucursala "CNE - INVEST" are ca obiectiv principal finalizarea si punerea in functiune a Unitatii 2 de la CNE Cernavoda.

SNN SA este coordonata de Ministerul Economiei si Comertului, detinator a 100% din actiuni.

Evenimentele anului 2004

aprobarea creditului EURATOM[4] pentru finalizarea U2

semnarea contractului de consultare financiara pentru intocmirea studiului de fezabilitate a U 3.

emiterea acordului de mediu pentru U

finalizarea dublarii capacitatii de productie de combustibil nuclear la FCN.

inceperea probelor tehnologice pentru punerea in functiune a U

Pentru coordonarea activitatilor in acest domeniu a fost infiintat CSEN , care a reunit numerosi specialisti in domeniul fizicii. Sub indrumarea acestui colectiv, care dadea dovada de o mare obedienta fata de conducerea tarii, au inceput sa se efectueze primele analize, mai mult sau mai putin aprofundate si documentate cu scopul de a determina filiera nucleara nationala pentru viitoarele reactoare ale CNE ce urmau sa se construiasca in tara.

Influentata sau nu de specialisti, conducerea tarii a hotarat pe motive politico-economice, filiera nucleara nationala a reactoarelor energetice va fi PHWR , utilizand combustibil uraniu natural si ca moderator si agent de racire apa grea, filiera realizata industrial pe plan mondial numai in Canada. Aceasta optiune se baza pe faptul ca tarile sub dezvoltate, in general lipsite de combustibili clasici, dar avide de energie electrica posibil a fi obtinuta pe cale nucleara, doreau sa evite filiera care le-ar fi facut dependente de una din marile puteri antagoniste ale lumii din acea vreme : SUA sau URSS.

In aceste conditii forurile conducatoare din Romania, apreciind faptul ca singura filiera care elimina dependenta de a obtine de la statele mentionate a combustibilului nuclear imbogatit, era PHWR, au considerat ca asimiland in intregime executia in tara a acestui tip de reactoare, vom beneficia de o piata larga de livrare in tarile lumii a 3-a a reactoarelor nucleare in fabricatie exclusiva romaneasca.

Odata cu aceste masuri s-a simtit necesitatea crearii unei noi unitati industriale care sa execute toate elementele necesare care nu fusese repartizate spre executie fabricilor din tara si care sa poata cerceta, asambla, verifica si testa diverse componente fabricate in tara, dar in executie de calitate nucleara si de asemenea sa formeze nucleul viitoarelor cadre de exploatare a CNE.

Asa a aparut necesitatea infiintarii la inceputul anului 1970 a Institutului pentru Tehnologii Nucleare (ITN) pentru punerea la punct, executia si testarea tehnologiilor nucleare specifice filierei PHWR. Dotat cu cadre de mare competenta tehnica, pentru inceput in localurile de la IFA Magurele, sub titulatura IRNE (Institutul de Reactori Nucleari si Energetici), s-au mutat in laboratoarele proprii de langa Pitesti, dupa ce acestea au fost executate.

Inzestrat de la inceput cu largi disponibilitati materiale, ITN in calitate de beneficiar de investitii a lansat o conceptie initiala a profilului acestui institut si a schitat o echipare a acestuia, de altfel foarte anemic justificata, intrucat in criza de timp, s-au solicitat mai intai dotarile considerate necesare pentru a fi comandate din vreme si numai apoi s-a trecut la analizarea utilitatii acestora, ceea ce a condus la unele inconsecvente costisitoare prin preocupari suplimentare sau prin lipsa utilajelor cu adevarat necesare.

In conjunctura creata, rolul ITN a constat in detalierea temelor tehnologice si a necesarului de echipamente principale pentru efectuarea cercetarilor si executiei unor subansambluri, iar ISPE[7] a capatat rolul de proiectant general al acestui institut urmand sa proiecteze toate laboratoarele

Si amenajarile necesare pentru montarea si functionarea noilor utilaje de cercetare ca reactorul de 14 MW, laboratoarele fierbinti, bucle de incercare s.a. si utilitati necesare, apa potabila si industriala, energie electrica si termica, gaze, telecomunicatii, drumuri, podete, paza etc.

Prima si cea mai urgenta problema a devenit alegerea amplasamentului ITN pentru a se putea incepe neintarziat lucrarile de constructie respective. In acord cu beneficiarul, ISPE a inceput studiul tehnico-economic de amplasament in transe de cate 10 variante detaliate printr-o munca uriasa a proiectantilor din toate specialitatile, evitand zonele din jurul capitalei si avand in vedere zona subcarpatica cuprinsa intre valea raului Topolog extinsa treptat pana in regiunea Vrancei.

Amplasamentul ITN a fost ca urmare hotarat "din elicopter" de conducatorul statului intr-o zona deluroasa, bogat impadurita la altitudinea de cca 400 m situat intre raul Targului si raul Rancaciov fara a se intocmi nici o analiza prealabila a conditiilor tehnice si economice asigurate, fara nici o consultare a proiectantului, beneficiarului si CSEN -ului si in totala necorespondenta cu documentatiile din arhiva. Proiectantul a avut sarcina de a gasi dupa o cercetare de cateva zile reperul marcat, o capita de fan stropita cu var, in mijlocul padurii si care localizeaza pe harta, a permis estimarea unor cheltuieli suplimentare de mai multe sute de milioane de lei la nivelul anului 1971 prin lungirea de utilitati fata de amplasamentul propus.

Incinta expropriata pentru ITN in suprafata de cca. 30 ha, ferind denivelarile naturale, are forma aproximativa a literei "L" inversata intrand in limbajul curent cu numele "capul de cal" unde s-au situat de regula o parte din instalatiile auxiliare ale complexului. In restul amplasamentului, proiectantul s-a straduit sa adopte solutiile optime functionale pentru toate obiectivele create, asigurand pe cat posibil, conditii favorabile si chiar artistice pentru desfasurarea activitatilor cercetatorilor.

In decursul acestor 30 de ani s-au efectuat o serie de completari si renuntari in profilul instalatiilor si obiectivelor institutului, poate nu s-au creat din diverse motive si toate facilitatile initial prevazute, dar avem convingerea ca din acest amplasament au pornit idei si realizari remarcabile care desigur vor fi dezvoltate si in urmatorii ani.