Instalatii de iluminat electric

Instalatii de iluminat electric

Instalatiile de iluminat electrice au drept scop realizarea unui anumit nivel de iluminare, cat si indeplinirea unor conditii de calitate, impuse de caracterul subiectiv al iluminatului.

1 Radiatii electromagnetice vizibile

Radiatiile care produc senzatii luminoase, deci cele care 'impresioneaza" ochiul se numesc radiatii vizibile sau radiatii luminoase. Ele sunt radiatii de natura electromagnetica care ocupa in spectrul acestora, domeniul lungimilor de unda cuprins intre 380 ÷ 760 nm.

Radiatia vizibila de o anumita lungime de unda se numeste radiatie monocromatica si produce asupra ochiului senzatia unei anumite culori.

Radiatiile complexe sau policromatice rezulta din suprapunerea mai multor radiatii monocromatice. Totalitatea radiatiilor vizibile monocromatice, luate intr-o anumita proportie, da senzatia luminii albe.

Spectrul vizibil (fig.1.) se imparte in 6 zone corespunzatoare culorilor fundamentale.

Fig.1. Spectrul radiatiilor vizibile

Limitele ce separa aceste zone nu sunt precise ele variind de la un observator la altul.

Marimi si unitati fotometrice

Fotometria este stiinta masurarii marimilor caracteristice luminii si fenomenelor luminoase, evaluate pe baza senzatiilor luminoase produse asupra ochiului omenesc. Marimile fotometrice sunt deci marimi fizico-fiziologice.

Pentru ca ele sa aiba un caracter obiectiv trebuie adoptata o caracteristica medie a sensibilitatii ochiului omenesc in functie de lungimea de unda a radiatiilor luminoase.

Cum lumina este o radiatie electromagnetica care exista independent de .prezenta ochiului omenesc, ca orice radiatie care reprezinta un transfer de energie (fara transfer de masa) ea se caracterizeaza prin putere radianta cunoscuta si sub numele de flux energetic, Φe si definit ca energia emisa, transferata sau primita sub forma de radiatie in unitatea de timp:

(1)

Daca spectrul de radiatie contine toate lungimile de unda posibile (cel putin pe un anumit domeniu), spectrul este denumit spectru continuu si se caracte­rizeaza prin densitatea spectrala de flux energetic Φ_eλ intr-un interval infinit mic, in jurul unei lungimi de unda λ:

[W/m]

si prin curba de distributie spectrala a densitatii de flix energetic, Φ_eλ= f(λ), fluxul energetic total fiind:

[W] (2)

Definind fluxul luminos, Φ [lumeni, lm], ca parte a fluxului energetic perceput de ochi ca senzatie vizuala, pentru a trece de la fluxul energetic la fluxul luminos se porneste de la sensibilitatea ochiului fata de o radiatie monocromatica cu lungimea de unda λ, numita capacitate luminoasa spectrala:

(3)

Aceasta prezinta un maxim K_λm=683 lm/W pentru lungimea de unda λ_m =555 nm.

Eficacitatea luminoasa relativa spectrala a ochiului este:

(4)

si caracterizeaza, in unitati relative, reactia ochiului fata de radiatiile vizibile.

Curba V_(λ)=f(λ) este normalizata pe plan international (fig.3) reflectand comportarea medie stabila si univoca a ochiului la actiunea radiatiilor vizibile si serveste ca baza pentru introducerea marimilor fotometrice in cadrul carora energia radianta este evaluata dupa senzatia vizuala pe care o produce.

În intelesul cel mai larg, orice corp care trimite in spatiu o radiatie luminoasa este considerat drept o sursa de lumina.

Daca corpul emite radiatii luminoase ca urmare a unor transformari de energie ce au loc in interiorul sau, acesta constituie o sursa primara de lumina.

Daca un corp reflecta sau transmite o parte din radiatia luminoasa primita de la o alta sursa, fara a emite radiatie proprie, este o sursa secundara de lumina.

În sens restrans, prin surse de lumina se inteleg obiectele construite in scopul producerii radiatiei luminoase si care se numesc lampi. Aparatul in care este montata lampa se numeste corp de iluminat.

Marimile fotometrice se refera fie la sursa de lumina primara, fie la suprafata iluminata. Definirea marimilor fotometrice se face pe baza figurii 4., in care suprafata, Σ, este iluminata de sursa S (considerata punctiforma). Unui element de arie dA, in jurul punc­tului M ii corespunde unghiul solid dΩ, cu varful in S (unghiul solid reprezinta portiunea din spatiu delimitata de panza unui con cu varful in centrul unei sfere). Masura unghiului solid se obtine raportand aria, A, delimitata de panza conului pe sfera, la patratul razei sferei:

Masura unghiului solid este steradianul [sr] . Un. steradian reprezinta aria suprafetei delimitata de con pe sfera si egala cu patratul razei sferei, adica: A = r². Rezulta ca o sfera are 4π sr pentru ca aria sferei este A_sfera= 4πr² si deci, numarul de steradiani al sferei este:

.

Fig.2. Explicativa la definirea marimilor fotometrice.

Marimile fotometrice sunt, deci, urmatoarele:

a.) Fluxul luminos, Φ, definit anterior si care, tinand seama de eficacitatea luminoasa spectrala va avea (pertru spectrul continuu) expresia:

(7.5)

Unitatea de masura a fluxului luminoa este lumen [lm], care reprezinta fluxul luminos al unei radiatii monocromatice cu lungimea de unda, λ = 555 nm si avand un flux energetic de 1/683 W.

b) Intensitatea luminoasa, I, reprezintand fluxul luminos emis in unitatea de unghi solid in jurul unei directii date. Ea este o marime directionala ce caracterizeaza distributia fluxului luminos in spatiu, adica:

(7.6)

sau

(7.7)

Intensitatii luminoase i se asociaza un vector pe directia data de unghiul α (fig.4), cu originea in sursa de lumina si marimea egala cu valoarea intensitatii luminoase pe directia respectiva.

Unitatea de masura a intensitatii luminoase este candela [cd] - unitate fundamentala in SI - care reprezinta intensitatea luminoasa pe o directie data a unei surse de radiatie monocromatica cu λ = 555 nm si densitatea spatiala de flux energetic emis pe acea directie de 1/683 W/sr.

c) Emitanta luminoasa, M, intr-un punct de pe suprafata de lumina este densitatea superficiala de flux luminos emis de suprafata sursei in punctul considerat:

(7.8)

si se masoara in [lm/m²].

d) Luminanta, L, reprezinta densitatea de flux luminos in spatiu si pe suprafata sursei. Este tot o marime directionala:

(7.9)

si se masoara in [cd/m²].

Luminanta medie a unei suprafete de arie A, in directia data de unghiul α ests:

.

În practica iluminatului, prezinta interes sursele de lumina a caror luminanta este constanta in toate directiile. Suprafetele surselor cu L=constant se numesc suprafete perfect difuzante. Luminanta suprafetelor perfect difuzante se exprima functie de emitanta luminoasa prin:

(7.10)

e) Eficacitatea luminoasa, η, a unei lampi electrice este fluxul luminos emis de lampa, corespunzator unitatii de putere electrica consumata, adica:

(7.11)

La lampile cu incandescenta, η =10 ÷ 15 lm/W, la lampile fluorescente tubulare, η =100 lm/W si la lampile cu vapori de sodiu la inalta presiune, η = 90 ÷ 120 lm/W.

Pentru suprafata luminata se definesc, deasemenea, urmatoarele marimi fotometrice:

a) Iluminarea, E, intr-un punct al suprafetei iluminate, care reprezinta densitatea superficiala de flux luminos primit de suprafata in jurul acelui punct:

(7.12)

Unitatea de masura este denumita lux [lx] si este, de fapt:

.

Iluminarea medie a unei suprafete, A, care primeste fluxul luminos, Φ, este:

(7.13)

Iluminarea se poate exprima si in functie de intensitatea luminoasa a sursei pe directia respectiva si de distanta dintre punctul iluminat si sursa:

adica:

(7-14)

Relatia (7.14) este o relatie de baza pentru calculul instalatiilor de iluminat, valabila pentru o sursa punctiforma.

Relatia (7.14) da iluminarea intr-un punct. Înseamna ca pentu o suprafata finita, S, de arie A, iluminarea medie va fi:

În situatii practice, se divide suprafata S in "n" suprafete, considerandu-se pentru fiecare din acestea intensitatea luminoasa in directia 'centrului' ei. Iluminarea medie va fi media aritmetica a valorilor iluminarilor in 'centrele' celor "n" suprafete:

(7.15)

Pentru masurarea practica a iluminarii s-a construit un aparat de masura numit luxmetru si format dintr-o celula fotoelectrica la care se conecteaza un microampermetru cu scala exprimata direct in [lx] . Un filtru special corecteaza sensibilitatea spectrala a celulei fotoelectrice facand-o sa coincida cu cea a ochiului omenesc.

b) Emitanta luminoasa, M_ρ, intr-un punct al suprafetei iluminate {considerata sursa secundara de lumina, prin reflexie) se defineste ca si emitanta sursei primare, adica:

(7.16)

Daca factorul de reflexie al suprafetei este ρ, iar iluminarea in jurul punctului considerat este E, rezulta:

(7.17)

c) Luminanta suprafetei iluminate, L_ρ, (tot sursa secundara, prin reflexie) va fi si ea:

(7.18)

de unde rezulta ca ea depinde de proprietatile fizice ale suprafetei.

Surse electrice de lumina

3.1. Clasificarea lampilor electrice

Sursele de lumina moderne sunt alimentate in exclusivitate cu energie electrica. Dupa modul de producere a radiatiilor luminoase, lampile se clasifica in patru categorii:

- lampi cu incandescenta, la care energie electrica se utilizeaza pentru incalzirea unui filament pana la temperaturi foarte ridicate. Emiterea energiei sub forma de radiatii de catre filamentul incandescent se face dupa legile radiatiei termice;

- lampi cu descarcari, la. care lumina se produce printr-o descarcare luminiscenta intr-un gaz, in vapori metalici sau intr-un amestec de mai multe gaze si vapori metalici;

- lampi cu arc, la care se produc atat radiatii termice, cat si efecte de luminiscenta;

-lampi fluorescente, la care lumina se emite, in principal, de catre un strat de substanta fluorescenta, excitata de radiatia ultravioleta a descarcarii.

Marimile fizice care caracterizeaza proprietatile energetice si emisive ale lampilor electrice sunt:

- puterea activa absorbita, P;

- fluxul luminos emis, Φ;

- eficacitatea luminoasa, η;

- luminanta, L;

- temperatura de culoare, T;

- durata de functionare, D.

Temperatura de culoare reprezinta temperatura, in K, la care trebuie incalzit corpul negru pentu a avea aceeasi culoare cu sursa considerata. Avantajul folosirii acestei marimi este ca astfel se poate caracteriza, printr-un singur numar, compozitia spectrala a radiatiilor emise de o anumita sursa de lumina.

Durata de functionare reprezinta timpul, in ore, in care fluxul luminos al lampii scade pana la 30% din valoarea initiala.

Marimile caracteristice ale lampilor sunt dependente de tensiunea de alimentare a acestora. Aceasta dependenta se reprezinta prin caracteristicile de functionare ale lampii:

P(U); Φ(U); η(U); D(U).

3.1.1. Lampi cu incandescenta

La aceste lampi, corpul radiant termic este filamentul realizat sub forma de spirala dintr-un fir de wolfram si adus la incandescenta prin efectul Joule al curentului electric care il parcurge (figura 6). Filamentul este inchis intr-un balon de sticla umplut cu gaze inerte (85% Ar si 15% N) la o presiune de cca. 600 mmHg, care asigura reducerea vitezei de vaporizare fata de situatia in vid, unde T_vap= 2400 K, permitand ridicarea temperaturii filamentului la

T = 2800 K si prin aceasta, cresterea eficacitatii luminoase, η. Inconvenientul este, insa, ca apar pierderi termice prin conductie termica in gazul de umplere, care micsoreaza eficacitatea luminoasa a lampii.

Lampile cu incandescenta de uz general (normale) se construiesc in gama de puteri de (15 - 1000) W si chiar pana la 3000 W, la tensiuni de 24 V; 120 V sau 230 V.

Eficacitatea luminoasa a lampi lor de 120 V este mai mare cu cca. 10% fata de cea a lampilor de 230 V pentru ca la cele cu tensiunea de 230 V filamentul este mai lung si deci, diferite portiuni ale acestuia se ecraneaza reciproc.

Durata de functionare a lampilor normale este standardizata la D = 1000 ore . Ea scade cu cresterea tensiunii de alimentare peste valoarea prescrisa. Luminanta lampilor este foarte mare, de ordinul

L = 10⁷ cd/m², producand fenomene de orbire. Functionarea lampilor cu incandescenta nu este afectata de temperatura, mediului ambiant.

3.1.2. Lampi cu descarcari.

Se deosebesc mai multe tipuri de astfel de lampi si anume:

a) Lampa cu vapori de sodiu la inalta presiune

Lampa se bazeaza pe radiatia emisa in domeniul vizibil de descarcarea electrica in vapori de sodiu la inalta presiune in prezenta unui gradient de potential de cca. 10 V/cm. Pen­tru obtinerea acestui gra­dient de potential, presiunea in tubul de descarcare se ridica la 1- 2 at prin folosi­rea unui gaz tampon si anume, vaporii de mercur. Tubul de descarcare, realizat dintr-un metal ceramic, are numai doi electrozi principali si contine un amalgam de sodiu (care furnizeaza vapori de Hg si Na) si un gaz auziliar pentru aprindere (Xe). Tubul de descarcare este introdus intr-un balon vidat, transparent si acoperit cu un strat difuzant.

Gama de puteri in care se construieste este 250 - 1000 W cu eficacitate luminoasa de

90 - 1200 lm/W, temperatura de culoare T = 2100 - 2200 K si durata de functionare mare, de

D > 6000 ore.

Schema electrica de conectare la retea a lampii cuprinde, pe langa balastul, B (element ds stabilizare) si condensatorul, C (element de compensare a puterii reactive) si un dispozitiv de aprindere, DA (igniter) care furnizeaza lampii, in perioada aprinderii, un tren de impulsuri de inalta tensiune (3 - 4) kV si inalta frecventa (figura 7). Atingerea regimului de functionare se obtine dupa cateva minute de la conectare, iar reaprinderea este posibila dupa 2-3 minute de la intreruperea alimentarii.

Fig. 4 Schema electrica de conectare a lampii cu vapori de sodiu

Lampile se folosesc la iluminatul public, al halelor de turnatorii si forja, la iluminatul drumurilor, intersectiilor, pietelor, si triajelor de cale ferata.

b) Lampa cu halogenuri metalice

Lampa functioneaza pe baza unei descarcari electrice in vapori de mercur de inalta presiune in amestec cu halogenuri metalice (de exemplu: TlI + NaI + InI). Radiatia luminoasa apartine metalelor introduse prin halogenuri si se caracterizeaza printr-o eficacitate luminoasa mare si redare buna a culorilor, fara folosirea fotoluminiscentei.

Constructia este similara lampii cu vapori de mercur la inalta presiune, folosind doi electrozi principali, iar balonul exterior este cilindric. Schema electrica este identica cu cea pentru lampi cu vapori de sodiu, data in figura 7.

Gama de puteri in care se construieste este de (100 - 200) W la o eficacitate luminoasa de (70 - 100) lm/W, cu temperatura de culoare de (3800 - 6000) K si o durata de functionare

D > 6000 h.

3.1.3. Lampi fluorescente

Acestea sunt lampi cu descarcari cu balon fluorescent, la care lumina este emisa in principal de un strat de substanta fluorescenta (luminofor) excitata ea insasi de radiatia ultravioleta a descarcarii.

Substanta fluorescenta se depune pe peretele interior al lampii cu descarcari, sub forma de pulbere.

Lampile fluorescente pot fi:

- la joasa presiune, numite si tuburi fluorescente;

- la inalta presiune, numite si lampi cu balon fluorescent.

a.) Tuburile fluorescente se executa, in general, sub forma unui cilindru drept, avand diferite diametre si lungimi in functie de puterea absorbita. La capetele tubului de sticla

(netransparent pentru radiatia ultravioleta) sunt montati electrozii formati dintr-un filament de wolfram spiralat si acoperit cu un strat activator avand rolul de a favoriza emisia

termoelectronica (fig.8). Tubul, vidat de aer si curatat de impuritati, contine un gaz inert (de obicei, argon) si o picatura de mercur. Amorsarea descarcarii in tub se realizeaza dupa o preincalzire a electrozilor, care dureaza cca. 2 secunde, prin aplicarea unei tensiuni de amorsare de valoare mai mare ca tensiunea de functionare normala.

Fig. 5. Tub fluorescent.

La temperatura de (40 - 50) ⁰C a peretilor tubului si presiunea optima de 0,01 mm Hg, descarcarea in vapori de mercur este insotita de emisia, preponderenta, a radiatiilor ultraviolete cu lungimea de unda de λ = 253,7 nm. Acestea sunt absorbite de substanta fluorescenta depusa pe peretii tubului, care emite radiatii vizibile. Substanta fluorescenta se comporta, deci, ca modificatoare de frecventa a radiatiilor.

Lumina emisa de tuburile fluorescente permite o redare fidela a culorilor, intr-o gama larga de nuante.

Popular, aceste lampi se numesc 'lampi cu neon', denumire improprie, deoarece ele nu contin neon.

Schema electrica de alimentare a lampii cu tub fluorescent contine balastul, B, (ca element de stabilizare) si starterul, S, (ca dispozitiv de aprindere), conectate ca in figura 9. Starterul S este realizat ca o lampa cu descarcare luminiscenta, avand un electrod din bimetal care indeplineste functia de microintrerupator, cu mentinerea temporara a contactelor in

pozitia 'inchis'. Functionarea starterului este repetitiva asigurand succesiv preincalsirea electrozilor lampii timp de (0,2 - 0,5) s, prin inchiderea contactului (sub actiunea termica a curen­tului descarcarii electrice, care se amorseaza la aplicarea tensiunii retelei si inserierea electrozilor in circuit, urmata de aplicarea unui impuls de tensiune (600 - 2000) V pe lampa in momentul deconectarii circuitului inductiv(ce contine balastul) datorita racirii lamei bimetalice.

Fig. Schema de alimentare a lampii cu tub fluorescent.

Dupa crearea conditiilor necesare amorsarii lampii (preionizarea spatiului dintre electrozii tubului fluorescent), starterul isi inceteaza functionarea, tensiunea pe lampa ne mai fiind capabila sa produca descarcarea electrica in interiorul sau. Acest lucru se petrece la cca. 2 secunde de la conectarea tubului fluorescent in circuit. Condensatorul C₁ are atat rolul de a contribui la formarea impulsurilor de tensiune, cat si acela de a diminua perturbatiile radiofonice produse de descarcarea in lampa, iar condensatorul C₂ realizeaza compensarea puterii reactive a circuitului lampii, imbunatatind factorul de putere la bornele acestuia.

În practica se folosesc, de obicei, cate doua tuburi fluorescente intr-un corp de iluminat, legate printr-un 'montaj duo' ca in figura 10.

Fig.7. 'Montaj duo' pentru tuburile fluorescente intr-un corp de iluminat.

Un astfel de montaj asigura, prin defazarea curentilor I₁ si I₂, un factor de putere ridicat al circuitului si diminueaza efectul stroboscopic (fluxurile luminoase Φ₁ si Φ₂ fiind, de asemenea, defazate).

În mod uzual se alege reactanta capacitiva X_c = 2X_L, de unde rezulta valoarea capacitatii condensatorului, C.

Lampile fluorescente tubulare se construiesc pentru puteri de (15 - 30) W, avand eficacitatea luminoasa de (50 - 100) lm/W si o durata de functionare, D > 750 h.

b) Lampile cu balon fluorescent se mai numesc si lampi cu vapori de mercur la inalta presiune si constau dintr-o lampa cu descarcari cu mercur aflat la inalta presiune (p > 1000 mmHg) amplasata in interiorul unui balon fluorescent de forma ovoidala, ca in figura 11. Fluxul luminos al acestor lampi este format din radiatiile preponderent rosii ale luminoforului si din radiatiile din domeniul vizibil: galben, verde si violet ale descarcarii in vapori de mercur. Lumina alba rezulta prin suprapunerea acestor radiatii, asigurand o buna redare a culorilor.

Fig.8. Lampa cu balon fluorescent.

Descarcarea electrica se produce intre doi electrozi principali aflati intr-un tub de descarcare din cuart (transparent pentru radiatiile ultraviolete si vizibile), care atinge temperatura de 700 ÷ 800°C. Tubul de descarcare se afla intr-un balon cu atmosfera de argon si azot. Tubul de descarcare are 1 ÷ 2 electrozi auxiliari, plasati in vecinatatea electrozilor principali si legati, fiecare, la electrodul principal opus, prin intermediul unei rezistente chimice. În tubul de descarcare se afla mercur si un gaz auxiliar (Ar) pentru usurarea aprinderii.

Schema electrica de alimentare este prezentata in figura 12. Si aici se remarca balastul, B si condensatorul, C pentru imbunatatirea factorului de putere al circuitului. Amorsarea descarcarii intre electrozii principali se asigura prin preionizarea atmosferei din tub datorata descarcarii intre electrodul principal si cel auxiliar adiacent, iar atingerea parametrilor nominali se face dupa cateva minute de la alimentare. În urma unei deconectari, lampa nu mai poate fi reaprinsa decat dupa o pauza de cateva minute.

Acest tip de lampi nu este sensibil la variatiile de temperatura ale mediului ambiant, ele emitand unui flux luminos, practic constant, pana la temperaturi de - 20 ⁰C.

Ele sunt utilizate la iluminatul halelor industriale, strazilor, terenurilor de sport si a zonelor in care nu se impun conditii pretentioase de redare a culorilor.

3.1.4. Lampi economice

Spre deosebire de cele cu incandescenta, becurile fluorescente sunt formate din mici tuburi de sticla umplute cu un gaz special si o cantitate foarte mica de mercur. Cantitatea de mercur este de 100 de ori mai mica decat cea prezenta in termometrele mai vechi. Lumina este emisa atunci cand moleculele de mercur din interiorul tuburilor sunt excitate de curentul electric care trece prin cei doi electrozi de la baza becului. Mercurul emite o lumina ultravioleta invizibila care devine vizibila atunci cand atinge peretii interiori ai tubului, care sunt acoperiti cu "luminofor".

Un bec economic fluorescent foloseste cu circa 70-75% mai putina energie decat unul incandescenta. Daca fiecare roman ar schimba doar un bec incandescent cu unul economic (adica 19 milioane) am economisi pe an circa 450 milioane de lei noi si 1 milion de kWh. În plus, becurile economice fluorescente sunt cam de 10 ori mai longevive decat cele incandescente si nu este iesit din comun ca un bec fluorescent sa tina 5 ani, si in unele cazuri, chiar 9 ani.

Fig 9 Becuri economice fluorescente cu diferite tonuri de lumina

Mai demult, becurile fluorescente erau criticate pentru tonurile de lumina dure si nenaturale. In ziua de azi, producatori ofera o gama mult mai variata de becuri cu diferite tipuri de tonuri de lumina, iar calitatea luminii este net superioara celei produse de becurile cu incandescenta.

Dezavantajele becurilor economice fluorescente constau in timpul relative mare de intarziere la aprindere si in prezenta mercurului in structura lor. Într-adevar, dureaza cam 3-4 secunde pentru cand becul economic sa ajunga la puterea maxima, si de aceea, trecerea de la becul incandescent poate fi dezamagitoare initial, deoarece nu exista obisnuinta cu aceasta intarziere. În plus, becurile economice fluorescente contin cam 5 miligrame de mercur, care este o substanta toxica daca este atinsa sau inhalata. In cazul in care se sparge un astfel de bec, trebuie avut grija cum se curata locul. Se culege cioburile cu manusi de unica folosinta, se sterge cu o carpa umeda locul respectiv si apoi se spala bine pe mainile.

3.1.5. Iluminarea cu LED-uri

LED-urile sunt tot mai des utilizate cu scopul clar de a economisi energie. Într-adevar, LED-urile economisesc pana la 40% din consumul total de energie electrica. Totusi, multora li se pare inca atipic sa ilumineze o incapere cu leduri, care sunt cunoscute in special ca surse mici de lumina in cadrul dispozitivelor electronice. Între timp insa, ele sunt suficient de puternice pentru a fi folosite ca sursa principala de lumina atat la interior cat si in exterior. Mai mult, acestea au marele avantaj de a putea fi incastrate atat in sisteme cu plafoniere, proiectoare, tuburi, cat si in benzi. În plus, culoarea luminii emise de LEDuri poate fi dusa inclusiv in spectrul de infrarosii sau ultraviolete. Din acest motiv, ele sunt folosite in sere, in ingrijirea plantelor sau in iluminarea habitatelor pentru animale de casa.

3.1.5. Tuburi catodice reci

Tuburile catodice reci au aparut doar recent pe piata tehnologiilor de iluminat incaperi. Ele sunt rezultatul unor cercetari facute de dezvoltatorii ecranelor LCD. Si de data aceasta, vorbim despre un consum scazut de energie si de un pret de productie mic, dar principalul avantaj al tuburilor catodice reci este ca, spre deosebire de neoanele fluorescente obisnuite, pot atinge lungimi si de trei metri si pot fi curbate, astfel incat sa ia forma scafelor in care sunt inserate. Acest lucru le face foarte recomandate si pentru sisteme ornamentale, firme luminoase sau alte asemenea tehnologii.