Masini electrice si actionari, Transformatoare electrice, Masini de curent continuu, Masini asincrone

A. Masini electrice si actionari

Masini electrice

Masinile electrice sunt parti componente ale sistemelor energe-tice avand rolul de a transforma:

energia mecanica in energie electrica (generatoare)

energia electrica in energie mecanica (motoare)

energia electrica avand anumiti parametri, in energie electrica avand alti parametri. Astfel de masini electrice sunt:

- Transformatoarele - energia electrica de la o anumita tensiune se transforma la o alta tensiune.

- Convertoarele - energia electrica de la o anumita frecventa se transforma la o alta frecventa.

- Redresoarele - energia electrica de curent alternativ se transforma in energie electrica de curent continuu.

- Ondulatoarele - (invertoarele) energia electrica de curent continuu se transforma in energie eletrica de curent alternativ.

In concluzie, o masina electrica permite convertirea energiilor de la o forma la alta forma dinte care cel putin una este energie electrica.

Dupa modul in care are loc transformarea se deosebesc urmatoarele tipuri de masini electrice

- statice care nu contin piese in miscare ca de exemplu transformatoarele, redresoarele.

-rotative care contin piese in miscare ca de exemplu generatoarele, motoarele.

Dupa felul curentului folosit masinile electrice pot fi de curent continuu sau de curent alternativ (monofazat sau trifazat).

B. Transformatoare electrice

1. Principiul de functionare

Transformatorul electric este o masina electrica statica (fara piese in miscare) pentru curentul alternativ, care transforma energia electrica avand anumite valori ale tensiunii tot in energie electrica la alte valori ale parametrilor respectivi.

Transformatoarele se pot clasifica din mai multe puncte de vedere,si anume:

a)Dupa felul curentului:

-transformatoare monofazate;

-transformatoare polifazate cu o grupa speciala a transformatoarelor trifazate.

Cele mai uzuale sunt transformatoarele trifazate, folosite la transportul si distributia energiei electrice in retele trifazate;

b)Dupa domeniul de utilizare:

-transformatoare de forta (de putere), pentru transportul si distributia energiei electrice. Ele pot fi utilizate ca ridicatoare de tensiune (tensiunea secundara mai mare decat cea primara)sau coboratoare de tensiune (tensiunea secundara mai mica decat cea primara);

-autotransformatoare, cu raport de transformare mic, utilizate la pornirea motoarelor de curent alternativ;

-transformatoare de masura, pentru conectarea indirecta a aparatelor de masura a tensiunilor si curentilor mari;

-transformatoare cu destinatie speciala, cum sunt cele de sudura, cele pentru cuptoare electrice, cele de incercare,cele pentru mutatoarele cu vapori de mercur;

c)Dupa natura mediului de racire:

-transformatoare uscate cu racire in aer;

-transformatoare in ulei.

Cele mai utilizate sunt transformatoarele in ulei;uleiul are rolurile de mediu de racire, de protector al infasurarilor impotriva umiditatii si de izolant electric.

De exemplu se transforma tensiunea de la 110 kv la 6 kv sau curentul de la 1000 A la 5 A.

Elementele minimale ale unui transformator monofazat sunt

- miezul magnetic, care serveste ca circuit pentru fluxul magnetic,

- o infasurare primara(bobina), conectata la sursa de alimentare,

- o infasurare secundara(bobina), prin care se alimenteaza consumatorul,

- elemente auxiliare, ca borne, izolatoare, cuva.

-schela cu care se straange miezul si rigidizeaza infasurarile si care la cele mai multe transformatoare realizeaza legatura rigida intre ansamblu miez-infasurari si capacul transformatorului;

-capacul cu izolare de trecere, prin care sunt scoase in afara bornele;capacul are si rolul de a inchide cuva;

-cuva cu ulei in care se introduce ansamblul miez-infasurari.

a)Miezul transformatoarelor. Miezul care formeaza circuitul magnetic al transformatorului trebuie sa indeplineasca anumite conditii magnetice si electrice.

Pentru aceasta, el se executa din tole (table) de otel electrtehnic special pentru transformatoare, cu 0,35 mm sau 0,5 mm grosime, izolate intre ele cu hartie subtire de 0,04 mm sau cu lac rezistent la caldura si la ulei.

Miezurile magnetice pot fi, din punct de vedere constructiv,

de doua tipuri:

-in manta;

-cu coloane.

b)Schela. Ansamblul miez-infasurari este sustinut si rigidizat cu ajutorul unui ansamblu de piese numit schela. Schela are rol de a strange tolele miezului in zona jugurilor, de a straange in sens axial infasurarile si de a realiza suspendarea ansamblului miez-infasurari de capac. Pe schela se monteaza placile de borne interioare ale infasurarii de joasa tensiune ( daca acesta exista) si conexiunile bobinajelor.

c)Infasurarile transformatoarelor. Infasurarile transformatorelor pot fi executate din bobine cilindrice, concentrice sau din bobine alternative.

La infasurarile concentrice, ambele infasurari au aceeasi inaltime, bobina de joasa tensiune este montata la interior langa miez, iar cea de inalta tensiune la exterior, concentrica cu bobina din interior. Aceasta dispunere este avantajoasa din punct de vedere al izolarii, deoarece bobina de joasa tensiune poate fi mai usor izolata. La transformatoarele speciale (transformatoare de sursa), la care, pe de o parte, infasurarea de inalta tensiune este alimentata de la o tensiune de cel mult 500v,iar,pe de alta parte, infasurarea de joasa tensiune este executata din bare groase si cu mai multe prize,infasurarile se dispun invers, adica cele de inalta tensiune este interioara, iar cele de joasa tensiune exterioara.

Bobinajele alternate sunt formate din bobine plate(galeti), dispuse alternant, una de joasa tensiune, urmata de una de inalta tensiune. Bobinele de inalta tensiune,respectiv cele de joasa tensiune, se inseriaza, formand infasurarea de inalta tensiune,respectiv cea de joasa tensiune. Deoarece acest bobinaj este mai greu de izolat, nu se foloseste decat in cazuri speciale.

Izolatia conductoarelor poate fi din email sau din email si bumbac pentru transformatoare de putere mica, sau BB (de doua ori bumbac), BBT (de doua ori bumbac si o tesatura de bumbac), la transformatoarele de forta. Pentru tensiuni inalte se mai utilizeza conductoare izolate prin infasurare cu cateva straturi de hartie izolanta.

Conductoarele cu sectiune mare, care se izoleaza in timpul bobinarii se utilizeaza de obicei pentru infasuarea de joasa tensiune si se acopera cu un strat jumatate de un strat de bumbac. Uneori, cand sectiunea conductorului este mare, se obisnuieste ca intre spire sa se introduca o fasie de prespan, care se strange cu banda de bumbac odata cu conductorul.

Bobinele, transformatoarelor pot fi de mai multe tipuri:bobine cilindrice, stratificate, sectionate, continue sau spiralizate.

Infasurarile pot fi bobinate in doua moduri:cu ,,sensul dreapta''sau cu ,,sensul stanga''. O bobina este ,,cu sensul dreapta'' cand, incepand de la capatul cel mai apropiat, trebuie sa ne invartim in sensul acelor de ceasornic. Pentru a ajunge la capatul de iesire mai departat. Sensul ,,stanga''este invers acelor de ceasornic.

Bobinele cilindrice au forma unei spirale cilindrice cu spirele foarte apropiate intre ele. Ele pot fi executate intr-un singur strat sau in doua straturi.

Bobinele in doua straturi prezinta avantajul ca nu au tendinta de derulare, ca cele intr-un singur strat. In cazul bobinarii intr-un singur strat, de doua iesiri ale bobinei se gasesc la capetele opuse, iar in cazul bobinarii in doua straturi, iesirile se gasesc la acelasi capat. La capetele bobinei se aseaza distantoare de egalizare. Astfel de bobine se executa de obicei din sarma cu sectiune dreptunghiulara, indoita pe lat sau pe muchie.

In cazul in care se utilizeaza mai multe conductoare in paralel,iar numarul de spire este mic, intre spire se prevad canale de racire. O asemenea bobina se numeste bobina spirala.

Bobinele stratificate se executa numai din sarma rotunda, pentru transformatoarele de putere redusa. Intre straturi se asaza izolatii, deoarece intre spirele a doua straturi vecine exista o tensiune egala cu tensiunea pe spira inmultita cu de doua ori numarul de spire de pe strat.

La transformatoarele de putere mai mare nu se mai pot utiliza bobine stratificate, avand dimensiuni mari, fiind greu de bobinat si de montat. In acestesituatii se utilizeaza bobine sectionate, executatesub forma de galeti din doua bobine jumelate, una cu sensul de bobinare stanga, iar cealata cu sensul de bobinare dreapta. In acest fel se simplifica legaturile de inseriere ale bobinelor, evitandu-se scoaterea de legaturi printre bobine in afara. Bobinele sectionate pot fi executate din conductoare cu sectiune rotunda sau dreptunghiulara.

Functionarea transformatorului se bazeaza pe legea inductiei electromagnetice dintre doua sau mai multe bobine parcurse de acelasi flux magnetic.

2. Caracteristici

Marimile caracteristice principale ale unui transformator sunt: puterea nominala, tensiunile nominale, curentii nominali, pierderile nominale, randamentul, tensiunea de scurtcircuit.

Puterea nominala este valoarea puterii electrice transferata consumatorului in conditiile ise n care nu sunt depasite limitele admisibile de incalzire a bobinajelor.

Tensiunile nominale primara si secundara sunt valorile de tensiune destinate constructiv pentru a fi aplicate in primar, respectiv pentru a fi obtinute in secundar.

Curentii nominali sunt valorile de curenti corespunzatoare puterii nominale si tensiunilor nominale primara si secundara.

Pierderile nominale de putere reprezinta valoarea puterilor pierdute in transformator.

Sunt constituite din:

-pierderi in fier datorita curentilor indusi in miezul de fier(curentii tubinari), precum si fenomenul de histerezis,

-pierderi in conductoare (cupru sau aluminiu) prin efectul Joule-Lenz.

Randamentul transformatorului reprezinta raportul dintre puterea transmisa in secundar si puterea absorbita de la sursa.   

3. Tipuri de transformatoare

Clasificarea transformatoarelor se poate face pe baza mai multor criterii.

Dupa sistemul de curent folosit se deosebesc

-transformatoare monofazate ,

-transformatoare polifazate.

Dupa scopul de utilizare se construiesc:

-transformatoare de putere(forta), folosite in instalatiile energetice pentru producerea si distributia energiei electrice,

-transformatoare speciale , cum sunt cele pentru sudura, pentru cuptoare electrice, pentru redresoare, pentru radio.

-transformatoare de masura

Dupa sensul de transfer al energiei exista

-transformatoare ridicatoare de tensiune, folosite in centralele electrice

-transformatoare coboratoare de tensiune , folosite in statiile de distributie.

Dupa mediul in care sunt plasate infasurarile se construiesc

-transformatoare uscate (in aer sau rasini sintetice),

-transformatoare in ulei.

C. Masini de curent continuu

1. Constructia masinilor de curent continuu

Constructiv, o masina de curent continuu se compune din trei parti principale

inductorul este partea din masina care produce campul magnetic(campul inductor). El este realizat sub forma unor poli magnetici din otel electrotehnic, pe care sunt infasurate bobinele de curent continuu. Inductorul este introdus intr-o carcasa circulara de otel cu care constituie, statorul masinii. Carcasa este prevazuta in partea superioara cu un inel de ridicare.

indusul masinii este format dintr-un miez de otel confectionat din tole suprapuse izolate intre ele si prevazut cu crestaturi longitudinale. In aceste crestaturi sunt introduse spirele in care se induc tensiunile electromotoare. Intre inductor si indus este prevazut un spatiu mic numit intrefier.

colectorul este acea parte a masinii formata din lame colectoare , confectionate din cupru, la care se leaga capetele bobinajelor indusului si prin care se colecteaza tensiunea continua. Indusul impreuna cu colectorul sunt plasati pe un ax, constituind impreuna rotorul masinii. Pe rotor, in afara indusului si colectorului se afla si ventilatorul care are rolul de a sulfa aer in intrefier in scopul racirii masinii.

Rotorul este montat central fata de stator cu ajutorul scutului de spate si al scutului din fata plasat spre colector. Pe scutul din fata este montat suportul portperiilor cu ajutorul buloanelor, periile fiind apasate cu resoarte pe colector.

2. Motoare de curent continuu

• Ecuatia fundamentala. Deoarece masinile electrice sunt reversibile ele pot functiona si ca generator si ca motor. Generatorul tinde sa se opreasca si considerand ca excitatia sa este separata rezulta ca tensiunea electromotoare va scadea proportional cu turatia.
• Pornirea. Pentru toate tipurile de motoare de curent continuu, pornirea se efectueaza cu rezistenta de pornire montata in serie.
• Franarea motoarelor de curent poate fi:

naturala- prin intreruperea alimentarii de la retea cu sau fara o franare mecanica,

fortata- la care timpul de oprire este redus in mod voit printr-o interventie in circuitul electric.

Franarea fortata prin contracurent este asiguarata prin inversarea polaritatii tensiunii U aplicate motorului M- deschiderea contactelor C1 si C2 si inchiderea contactelor C3 si C4 ceea ce are ca efect inversarea sensului cuplului motor.

La conectarea inversa se introduce si o rezistenta de franare ceea ce face ca panta caracteristica de franare sa creasca.

Franarea fortata reostatica este asigurata prin deconectarea motorului M de la retea si inchiderea sa pe o rezistenta,se deschide cu contactul C1 si se inchide C2.

D. Masini electrice sincrone.

Masinile electrice sincrone sunt masini a caror regimuri de functionare poate fi regim de generator electric transformand intreaga energie mecanica primita de la un motor primar in energie electrica. Este regimul de functionare cel mai intalnit pentru aceasta categorie de masini ,generatoarele electrice fiind parti componente de baza in centralele electrice care produc energie electrica.

Un alt regim de functionare il constituie functionarea in regim de motor electric. Acest regim de functionare este determinat de faptul ca motoarele sincrone functioneaza la o turatie constanta,turatia nefiind modificata in functie de variatia sarcinii masinii de lucru.

Regimul compensator sincron,adica in regim de functionare pe care il poate capata o masina sincron compensarii energiei reactive consumata de celelalte tipuri de masini electrice si transformatoare.

1. Constructia masinii sincrone.

De completat

Masinile sincrone sunt formate din urmatoarele parti:stator, rotor, piesele polare si excitatoare

• Statorul cuprinde un miez magnetic format din tole de otel electrotehnic fixat pe o carcasa circulara pe care este bobinat un sistem trifazat de infasurari. Bobinajul statoric se leaga la reteaua de curent alternativ.
• Rotorul masinilor sincrone este alcatuit din piese polare , un numar par de astfel de piese polare pe care se infasoara o bobina alimentata in curent continuu, de la un generator de curent continuu ce se afla pe acelasi ax al masinii purtand denumirea de excitatoare sau excitatrice.

Numarul de piese polare aflate pe rotorul masinii sincrone poate fi in numar par ,unul sau mai multe perechi de poli magnetici N-S. In cazul mai multor perechi de poli magnetici dispunerea bobinajului pe piesele polare trebuie sa fie astfel realizata, astfel incat sa fie realizati polii.

Piesele polare sunt situate pe arborele rotoric, la unul din capetele arborelui se afla doua inele colectoare izolate fata de arbore prin intermediul carora se poate face alimentarea bobinei rotorice de la excitatoare prin intermediul a doua perii colectoare.

Masinile sincrone care prezinta o singura perechi nde poli magnetici functioneaza la turatii mari si pentru a asigura conditia de calitate a tensiuni,turatia trebuie sa fie de 3000 rot/min pe care sa primeasca de la turbina ce ii transmite de la miscarea de rotatie sau motor primar.

La aceasta turatie functioneaza generatorul electric din termocentrale. Pentru un numar mai mare de poli magnetici rotorici conditia de calitate a tensiunii se poate obtine printr-o turatie mai mica de 3000 rot/min. Cu astfel de generatoare sunt echipate toate tipurile de termocentrale.

• Excitatoarea este plasata de obicei chiar pe acelasi ax cu masina sincrona, inducorul sau fiind solidar cu rotorul masinii, iar indusul sau (statorul) fiind montat pe scutul din fata al masinii.

Scutul din spate impreuna cu cel din fata asigura centrarea rotorului.

Motorul sincron

Motoarele sincrone sunt utilizate pentru punerea in functiune a acelor masini de lucru care impun o turatie invariabila in timp. Exista doua metode de utilizare a motoarelor sincrone deoarece pornirea acestor motoare implica anumite conditii de functionare.

Motoarele electrice primesc energie electrica transformata in energie mecanica pe care o transmit prin intermediul rotorului masini de lucru pentru a se intampla acest lucru,spre deosebire de motoarele asincrone care prin alimentarea la reteaua electrica creeaza cuplu mecanic motor asupra rotorului ce actioneaza masina de lucru, la pornirea motoarelor sincrone problema este putin mai complexa.

Ca metode de pornire exista doua metode:

pornirea cu motor auxiliar;

pornirea in asincron.

1. Regimuri de functionare ale motorului sincron.

Regimul normal de functionare al motorului sincron este U=constant. In aceste conditii se deosebesc:

a)Functionarea cu curent de excitatie constant si cuplu rezistentvariabil.

b)Functionarea cu cuplu constant si curent de excitatie variabil.

2. Pornirea motoarelor sincrone

S-a aratat ca motorul sincron nu porneste singur. In cazul pornirii cu motor auxiliar, se procedeaza astfel:

-Se aduce rotorul cu ajutorul motorului auxiliar la turatia de sincronism.

-Se excita astfel, incat sa produca forta contraelectromotoare nominala, pentru ca la conectare sa se limiteze curentul de pornire.

-Se conecteaza cand s-a realizat opozitia fortei contraelectromotoare cu tensiunea retelei si se opreste motorul de antrenare.

Pornirea in asincron se face prin conectare la bare prin intermediul unui autotransformator care sa reduca tensiunea in momentul pornirii,spre a limita curentul de pornire(la fel ca la motoarele asincrone in scurtcircuit).

Motoarele sincrone fiind mai complicate, atat in ceea ce priveste constructia cat si in ceea ce priveste exploatarea decat motoarele asincrone, nu se folosesc decat in cazuri in care este absolut necesara o turatie riguros constanta la antrenare (in actionari sau la mecanisme speciale)sau pentru imbunatatirea factorului de putere. In ambele cazuri, ele se construiesc de puteri medii si mari(peste 50 kw, mergand pana l cateva mii de kw)

Incercarile masinilor sincrone

Incercarile masinilor sincrone se executa atat pe parcurs in procesul tehnologic de fabricatie, pe elemente separate - incercari intermediare ,- cat si final, asupra masinilor gata monatate - incercari finale.

1. Incercarile intermediare se executa asupra statorului si rotorului bobinat.

-La bobinajul statoric (indus) se verifica urmatoarele:

a)        inserierea corecta a bobinajelor (existenta campului invartitor);

b)       lipsa scurtcircuitelor intre spire;

c)        rezintenta de izolatie;

d)       rigiditatea dielectrica a izolatiei fata de masa;

e)        rigiditatea dielectrica a izolatiei intre spire;

f)         valoarea rezistentei electrice.

-La bobinajul rotoric, pe langa incercarile de la punctele c),d),e),f) se mai verifica:

g)        lipsa scurtcircuitului in bobine polare (inainte de montare pe rotor);

h)       polaritatea (inserierea corecta a bobinelor polare)

Incercarile se executa astfel:

a)Inserierea corecta a bobinelor statorului se verifica trimitand un curent alternativ trifazat in statorul bobinat cu legaturile facute provizoriu (aplicand o tensiune redusa) si introducand in interiorul statorului o lamela magnetica fixata pe un ax (morisca magnetica). Bobinajul corect executat creeaza un camp invartitor care face sa se roteasca morisca.

b)Lipsa scurtcircuitului intre spire se determina cu ajutorul magnetului si a lamelei magnetice.

c)rezistenta de izolatie fata de masa si intre bobine se determina cu megohmmetru cu tensiune de 500 V, daca masina este de joasa tensiune (sub 1000 V), si de cel putin 1000 V la celelalte. In acest caz se constata si punerile direct la masa. Dupa impregnarea statorului bobinat prin masurarea rezistentei de izolatie seconstata daca lacul de impregnare din interiorul bobinajului este uscat (in caz contrar, valoarea rezistentei de izolatie scade sub valoarea admisa).

d)Rigiditatea dielectrica a izolatiei fata de masa se face aplicand intre bobinaj si corpul masinii o tensiune prescrisa de STAS 1893-50.

e)Rigiditatea dielectrica a izolatiei intre spire se verifica supunand bobinajul la o supratensiune prescrisa de norme. Pentru a se limita curentii in cazul aplicarii supratensiunii, incercarea se face introducand un rotor fals in statorul bobinat si aplicand o tensiune de frecventa marita (500-1000Hz), astfel incat valoarea reactantelor bobinajului sa creasca mult

f)rezistenta electrica se masoara cu o punte industriala. Cu aceasta ocazie se constata daca nu exista intreruperi in bobinaj (in care caz rezistenta ar fi infinita), lipituri slabe, sau, mai ales, daca s-au mai folosit conductoare cu sectiuni corespunzatoare.

g)Lipsa scurtcircuitului in bobinele polare se constata inainte de montarea lor pe pol, cu ajutorul unui transformator special cu trei coloane, bazat pe principiul ca existenta unei spire in scurtcircuit pe o coloana anuleaza fluxul princoloana respectiva.

h)Polaritatea bobinajului rotoric se determina pe rotorul bobinat trimitand curent continuu in bobinajul de excitatie si constatand alternanta polilor nord-sud cu ajutorul unei busole.

2. Incercarile finale la care se supune masina gata montata,sunt de trei categorii:

-incercari de tip, care se fac pe o masina de tip nou sau constructie noua,pentru a i se determina caracteristicile si pentru a vedea daca ea corespunde standardelor sau normelor.

-incercari de control, efectuate asupra tuturor masinilor pentru a verifica daca masina este in stare buna de functionare, din punct de vedere electric si mecanic.

-incercari de receptie, la cererea beneficiarului, care de obicei constau in repetarea celor de control.

Incercarile finale de tip constau in:

a)        verificarea montajului , a dimensiunilor de gabarit si intrefierului;

b)       masurarea rezistentei de izolatie fata de masa si intre bobinaje;

c)        masurarea rezistentelor ohmice ale bobinajelor in curent continuu, in stare rece;

d)       incercarea rigiditatii dielectrice a izolatiei fata de masa si intre bibinaje;

e)        incercarea rigiditatii dielectrice a izolatiei intre spire;

f)         incercarea de mers in gol ca generator si ca motor sincron;

g)        incercarea de mers in scurtcircuit trifazat,bifazat si monofazat;

h)       incercarea de mers in sarcina de wattata

i)         trasarea curbelor in V;

j)         incercarea de supraviteza;

k)        incercarea de incalzire;

l)         incercarea la suprasarcina de curent;

m)      verificarea valorii randamentului.

Aceste incercarii constituie programul complet al probelor de tip. Ca probe de control se fac cele indicate la punctele a-g inclusiv.

E. Masini asincrone.

1. Constructia masinii asincrone

Masina asincrona cuprinde doua parti distincte:statorul si rotorul.

Statorul este realizat la fel ca masina sincrona adica sub forma unei infasurari trifazate 1 plasate in crestaturile unui miez magnetic 3 realizat din tole de otel electrotehnic, totul fiind introdus in carcasa circulara 2. Pe carcasa se afla placa de borne 4 la care vin cele sase capete ale infasurarilor trifazate.

Rotorul, spre deosebire de cel de la masina sincrona, este in acest caz realizata dintr-un miez magnetic 5 avand o infasurare rotorica 6 conectata in stea, ale carei capete sunt legate la inelele colectoare 7,totul fiind plasat pe axul 8. Acesta reprezinta tipul de rotor bobinat. La rotorul in scurtcircuit, conductoarele rotorice sunt realizate sub forma unor bare longitudinale 9 realizate din conducte circulare neizolate de cupru sau turnate sub forma de bare inalte de aluminiu in crestaturile rotorului. Aceste conducte neizolate sunt scurtcircuitate la capete prin inelele de scurtcircuitare 10. Sistemul de conductoare impreuna cu inelele formeaza un fel de colivie, din care cauza masinile asincrone cu rotor in scurtcircuit se mai numesc si cu rotor in colivie.

Scutul din spate prevazut cu lagarul 11, precum si cel din fata care pe langa lagarul 11 mai este prevazut cu trei perechi 12 (ce calca pe inelele 7), asigura centrarea rotorului fata de stator.

2. Motorul asincron cu rotorul in scurtcircuit

Asupra acestui tip de motor nu se poate actiona decat prin stator intrucat nu se preda bobinaj rotoric.

Problema principala a motoarelor, si anume pornirea este rezolvata la motoarele respective prin doua categorii de metode:

pornirea directa;

pornirea cu tensiune redusa.

Pornirea directa implica cuplarea directa la retea cu ajutorul unui intrerupator. Curentul absorbit este in acest caz destul de mare, insa in cateva secunde scade la valoarea nominala. Metoda este simpla si ieftina, insa acest fel de pornire produce caderi mari de tensiune in retea, fapt care poate perturba si alti consumatori.

La motoarele asincrone cu rotorul in scurt circuit de puteri foarte mari (de exemplu motoarele de la blumingul de tabla groasa de la Hunedoara au 5000 kw), rotorul are o constructie speciala cu bare inalte la care pornirea este ameliorata, adica valoarea curentului absorbit initial este de numai 2-3 ori valoarea nominala. In acest timp momentul de pornire este mult mai mare decat la alte tipuri de motoare.

Pornirea cu tensiune redusa asigura un curent mai mic la pornire aplicand statorului o tensiune progresiva.

Initial, se porneste motorul cu comutatorul in pozitia stea adica tensiunea aplicata unei infasurari a motorului este tensiunea pe faza (redusa) a retelei (de exemplu 200 v).

Dupa ce motorul s-a accelerat si curentul sau absorbit a scazut, se trece brusc comutatorul in pozitia triunghi, infaturarile motorului fiind legate in triunghi. In acest caz o infasurare a motorului primeste tensiunea intre faze (380 v),adica tensiunea sa nominala

Motoarele asincrone cu rotorul in scurtcircuit reprezinta marea majoritate a motoarelor folosite in instalatiile energetice.