Metoda buclei de current
Metoda buclei de curent sau metoda ochiului de curent este asemanatoare metodei ramurii de curent prin faptul ca foloseste un sistem de ecuatii descris de legea lui Kirchhoff pentru tensiune si legea lui Ohm pentru determinarea curentilor necunoscuti din circuit. Difera de metoda ramurii de curent prin faptul ca nu utilizeaza legea lui Kirchhoff pentru curent si de obicei este nevoie de mai putine variabile si ecuatii pentru rezolvare, ceea ce reprezinta un avantaj.
Sa vedem cum functioneaza aceasta metoda folosind acelasi circuit.
Primul pas in metoda buclei este identificarea "buclelor" din circuit astfel incat sa cuprindem toate componentele. In circuitul de mai sus, prima bucla va fi cea formata de B1, R1, si R2, iar cea de a doua din B2, R2, si R3. Partea cea mai ciudata a acestei metode este imaginarea circulatiei curentilor prin fiecare dintre aceste bucle.
Alegerea directiei fiecarui curent este complet arbitrara precum in cazul metodei ramurii de curent, dar ecuatiile rezultate sunt mai usor de rezolvat daca avem aceeasi directie prin componentele aflate la intersectia celor doua bucle formate (putem observa faptul ca atat curentul I1 cat si I2 trec prin rezistorul R2 de jos in sus in locul in care se intersecteaza). Daca directia curentului presupusa initial se dovedeste a fi gresita, acest lucru se va observa in solutia finala prin faptul ca valoarea va fi negativa.
Urmatorul pas este notarea tuturor polaritatilor caderilor de tensiune la bornele rezistorilor in functie de directia curentilor indicata de bucle. Tineti minte ca partea din "amonte" a rezistorului va fi tot timpul negativa, iar partea din "aval" tot timpul pozitiva intrucat electronii poseda o sarcina negativa. Polaritatile bateriei depind desigur de orientarea lor in diagrama si pot sa corespunda sau sa nu corespunda polaritatilor rezistorilor.
Utilizand legea lui Kirchhoff pentru tensiune, putem parcurge fiecare dintre cele doua bucle, generand ecuatii in functie de caderile de tensiune ale componentelor si de polaritati. La fel ca in cazul metodei ramurii de curent, vom desemna caderea de tensiune a unui rezistor ca produsul dintre rezistenta acestuia (in ohmi) si curentul buclei respective (I1 sau I2 in acest caz), a carei valoare nu este cunoscuta in acest moment. Cand cei doi curenti se intersecteaza (cazul rezistentei R2), vom scrie acel termen al ecuatiei ca produsul dintre caderea de tensiune pe acel component si suma celor doi curenti ai buclelor (ER2*(I1 + I2)).
Incepem cu bucla din stanga si parcurgem intregul ochi de retea in directia inversa acelor de ceasornic (directia este pur arbitrara), obtinand urmatoarea ecuatie:
Observati faptul ca prin rezistorul R2 curentul care trece este de fapt suma curentilor celor doua bucle( I1 si I2). Acest lucru se datoreaza faptului ca ambii curenti trec prin R2 in aceeasi directie. Simplificand ecuatia obtinem:
In acest moment avem o singura ecuatie cu doua necunoscute. Acest lucru inseamna ca mai avem nevoie de inca o ecuatie pentru a determina curentii buclelor. Aceasta ecuatie o obtinem prin parcurgerea buclei din dreapta a circuitului, si obtinem:
Simplificand ecuatia cum am facut si inainte, obtinem:
Avand doua ecuatii putem folosi metode matematice pentru determinarea necunoscutelor I1 si I2:
Dar, atentie, aceste valori ale curentilor sunt valabile pentru bucle si nu sunt curentii efectivi ai ramurilor. Sa ne intoarcem la circuitul initial pentru a vedea care este relatia dintre ei.
Rezultatul de -1 A pentru curentul buclei I2 inseamna ca directia indicata initial (aleator) este incorecta. In realitate, directia curentului I2 este contrara directiei initiale (observati modificarea sensului buclei pe desen!).
Aceasta modificare a directiei curentului fata de ceea ce am presupus initial va modifica polaritatea caderilor de tensiune pe rezistorii R2 si R3 datorita curentului I2. De aici putem deduce curentul prin R1, 5 A si caderea de tensiune (I*R), 20 V. De asemenea, curentul prin R3 este 1 A, cu o cadere de tensiune de 1 V. Dar ce se intampla in cazul rezistorului R2?
Curentul de bucla I1 trece prin R2 de jos in sus, iar curentul I2 de sus in jos. Pentru a determina curentul real prin R2, trebuie sa observam foarte atent interactiunea dintre curentii celor doua bucle, I1 si I2 (in acest caz sunt in opozitie); valoarea finala va fi suma algebrica a celor doi. Din moment ce I1 are 5 A intr-o directie si I2 1 A in directia opusa, curentul real prin R2 este diferenta celor doi, adica 4 A si trece prin R2 de jos in sus:
Cu un curent de 4 A prin R2 rezulta o cadere de tensiune de 8 V.
Principalul avantaj al metodei buclei de curent este ca in general solutia unei retele mari poate fi gasita cu relativ putine ecuatii si putine necunoscute. Pentru circuitul analizat de noi a fost nevoie de 3 ecuatii folosind metoda ramurii de curent si doar doua folosind metoda buclei de curent. Acest avantaj creste semnificativ atunci cand reteaua creste in complexitate.
Pentru rezolvarea acestui circuit folosind metoda ramurii de curent, am avea nevoie de 5 variabile pentru fiecare curent posibil din circuit (de la I1 la I5) si prin urmare 5 ecuatii pentru aflarea solutiei, doua pentru LKC si trei pentru LKT:
In schimb, folosind metoda buclei de curent avem doar trei necunoscute si prin urmare doar trei ecuatii de rezolvat pentru rezolvarea retelei, ceea ce constituie un avantaj:
Politica de confidentialitate |
.com | Copyright ©
2024 - Toate drepturile rezervate. Toate documentele au caracter informativ cu scop educational. |
Personaje din literatura |
Baltagul – caracterizarea personajelor |
Caracterizare Alexandru Lapusneanul |
Caracterizarea lui Gavilescu |
Caracterizarea personajelor negative din basmul |
Tehnica si mecanica |
Cuplaje - definitii. notatii. exemple. repere istorice. |
Actionare macara |
Reprezentarea si cotarea filetelor |
Geografie |
Turismul pe terra |
Vulcanii Și mediul |
Padurile pe terra si industrializarea lemnului |
Termeni si conditii |
Contact |
Creeaza si tu |