Stabilizatoare parametrice de tensiune continua
Stabilizatoarele de tensiune continua sunt circuite electronice capabile sa furnizeze la iesire o tensiune continua cu un nivel cvasiconstant, atunci cand tensiunea de alimentare, curentul prin sarcina si temperatura mediului ambiant au variatii precizate.
Configuratia celui mai simplu
stabilizator de tensiune continua contine o dioda stabilizatoare de tensiune
(DZ), un rezistor (R) si o sursa de tensiune continua (). Dioda DZ este
polarizata invers de tensiunea
de alimentare, cu rezistenta interna
, care provine de
la un redresor cu filtru sau de la alt circuit stabilizator (fig. 2.5.25a).
Rezistenta serie echivalenta este notata cu
(
Fig. 2.5.25. a. Schema de principiu a stabilizatorului parametric de tensiune continua; b. Circuitul echivalent de c.c. al stabilizatorului
Tensiunea de iesire are un nivel aproape constant,
atat timp cat variatiile tensiunii de alimentare, curentului prin sarcina si
temperaturii mediului ambiant nu deplaseaza punctul de functionare al diodei in
afara regiunii de stabilizare. Stabilizarea tensiunii de iesire in acest tip de
circuit se bazeaza pe proprietatea diodei DZ: la polarizare inversa, dioda isi
mentine tensiunea la borne aproape constanta, atat timp cat curentul . Punctul nominal
de functionare,
(
), corespunde
valorilor nominale ale tensiunii de alimentare, curentului prin sarcina si
temperaturii mediului ambiant (
si
. Prin inlocuirea diodei cu modelul de semnal mare, cu circuit echivalent,
se obtine circuitul echivalent de c.c. al stabilizatorului din fig. 2.5.25b.
Din acest circuit, se obtine tensiunea de iesire, de forma
(2.5.83)
Expresia (2.5.83) arata ca tensiunea de iesire este sensibila la variatia tensiunii de alimentare, a rezistentei de sarcina si a temperaturii.
Pentru explicarea functionarii circuitului, se studiaza, pe rand, efectul variatiei unei singure marimi dintre acelea care influenteaza tensiunea de iesire a stabilizatorului. In acest scop, va fi folosita caracteristica statica a diodei, pe care va fi urmarita deplasarea punctului de functionare, provocata de variatia tensiunii de alimentare, de variatia curentului prin sarcina sau de variatia temperaturii mediului ambiant. Aplicand teoremele lui Kirchhoff circuitului din fig. 2.5.25a, se obtine
(2.5.84)
Relatia (2.5.84)
reprezinta ecuatia dreptei de sarcina
statica () a circuitului. In fig. 2.5.26, este trasata dreapta (
) in planul caracteristicii statice a diodei, pentru valorile nominale
ale tensiunii de alimentare, rezistentei de sarcina si temperaturii mediului
ambiant.
Fig. 2.5.26. Pozitia nominala a dreptei de sarcina
a. Se presupune, mai intai, ca rezistenta de sarcina si temperatura
a mediului ambiant sunt constante si tensiunea
de alimentare variaza intre doua valori extreme:
si
. Variatia
tensiunii de alimentare face ca dreapta de sarcina sa ocupe pozitii paralele cu
pozitia nominala (
), pana la
trecerea prin punctele
si
. Aceste doua
pozitii extreme
) si (
determina valorile minima si maxima ale
tensiunii de alimentare, pentru care dioda mai stabilizeaza tensiunea, in
conditiile precizate (fig. 2.5.27).
Fig. 2.5.27. Pozitiile extreme ale dreptei de sarcina, in cazul
variatiei tensiunii de alimentare
Fig. 2.5.28. Pozitiile extreme ale dreptei de sarcina, in cazul variatiei rezistentei de sarcina
b. Se admite ca
tensiunea de alimentare si temperatura
a mediului ambiant sunt constante, iar
rezistenta de sarcina variaza intre doua valori extreme:
si
. Variatia
rezistentei
roteste dreapta de sarcina, in jurul punctului
, pana la trecerea
prin punctele
si
. Aceste pozitii
extreme (
) si (
determina valorile minima si maxima ale
rezistentei de sarcina, pentru care dioda mai stabilizeaza tensiunea, in
conditiile precizate (fig. 2.5.28).
c. Se considera,
acum, ca tensiunea de alimentare si rezistenta
sunt constante si variaza numai temperatura
mediului ambiant, in domeniul
. In fig. 2.5.29,
au fost reprezentate caracteristicile statice ale DZ, pentru temperatura
nominala
si pentru temperaturile limita
si
, considerand
cazul unei diode cu
. Se observa ca
dreapta de sarcina nu-si schimba pozitia, daca tensiunea
si rezistenta
nu depind de temperatura. Intersectiile
dreptei de sarcina cu cele doua caracteristici statice extreme dau valorile
limita ale tensiunii stabilizate:
si
Fig. 2.5.29. Caracteristicile statice extreme ale diodei DZ, in cazul variatiei temperaturii mediului ambiant
Efectul variatiei temperaturii mediului ambiant asupra tensiunii stabilizate
poate fi estimat mai simplu, cu ajutorul coeficientului de temperatura al diodei,
specificat de producator:
Din aceasta prezentare, ca si din relatia
(2.5.83), rezulta ca tensiunea de iesire a stabilizatorului este o functie de
tensiunea de alimentare, de curentul prin sarcina si de temperatura, . In ipoteza ca
variabilele sunt independente, diferentiala functiei
este
(2.5.85)
Trecand la variatii finite, variatia totala a tensiunii de iesire a stabilizatorului poate fi exprimata prin relatia
(2.5.86)
Ecuatia (2.5.86) contine trei indicatori de performanta ai stabilizatorului prezentat si anume:
coeficientul (factorul) de stabilizare, definit prin relatiile
sau
(2.5.87)
rezistenta de iesire a stabilizatorului
sau
(2.5.88)
coeficientul de temperatura al tensiunii stabilizate,
sau
(2.5.89)
Coeficientul exprima gradul de transmitere a variatiilor
tensiunii de alimentare, la iesirea stabilizatorului. Cu cat
este mai mare, cu atat variatia tensiunii de
alimentare are un efect mai mic asupra iesirii. Rezistenta
exprima efectul variatiei curentului prin
sarcina asupra iesirii; cu cat
este mai mica, cu atat tensiunea de iesire va
fi mai putin sensibila la variatia curentului prin sarcina. In fine,
coeficientul de temperatura masoara influenta temperaturii asupra tensiunii de
iesire.
Folosind definitiile celor trei indicatori de performanta ai unui stabilizator de tensiune, relatia (2.5.86) de estimare a variatiei totale a tensiunii de iesire poate fi pusa sub forma
(2.5.90)
Pentru calculul coeficientului de temperatura al
tensiunii de iesire, se foloseste definitia coeficientului . Se obtine,
astfel,
(2.5.91)
Coeficientul si rezistenta
de iesire pot fi determinati din circuitul
echivalent al stabilizatorului, pentru variatii mici si lente ale tensiunii de
alimentare (
) si curentului
prin sarcina (
), in jurul
valorilor nominale. Considerand ca regimul de variatii este un regim de semnal
mic si frecvente joase, circuitul echivalent al stabilizatorului se prezinta ca
in fig. 2.5.30. Pentru variatia tensiunii de iesire, s-a folosit notatia
. Din acest
circuit, se gasesc:
(2.5.92)
(2.5.93)
Fig. 2.5.30. Circuitul echivalent al stabilizatorului, pentru variatii mici, de frecvente joase
Coeficientul de stabilizare a tensiunii de iesire
va fi cu atat mai mare si rezistenta de iesire va fi mai mica, cu cat
rezistenta dinamica a diodei va fi mai mica si rezistenta va fi mai mare. Alegerea rezistorului
nu se face insa dupa acest criteriu, intrucat
valoarea parametrului acestei componente trebuie sa asigure limitarea
curentului care circula prin dioda, la
. Curentul prin
dioda atinge valoarea maxima
(2.5.94)
atunci cand iesirea stabilizatorului este in gol (). Impunand ca
, se obtine
conditia
(2.5.95)
Pe de alta parte, atunci cand curentul prin sarcina atinge valoarea maxima,
rezistenta trebuie sa asigure curentul minim de
stabilizare pentru dioda. Prin urmare, trebuie satisfacuta si
inegalitatea
(2.5.96)
ceea ce conduce la restrictia
(2.5.97)
Rezistenta se va alege astfel incat sa fie satisfacute
conditiile (2.5.95) si (2.5.97), adica
, (2.5.98)
avand o putere
. (2.5.99)
O valoare mai
buna a coeficientului de stabilizare poate fi obtinuta prin conectarea in
cascada a doua sau mai multe stabilizatoare simple, ca in fig. 2.5.31a. Diodele
si
vor fi alese astfel ca
. Din circuitul echivalent al stabilizatorului, pentru
variatii mici si frecvente joase (fig. 2.5.31b), rezulta:
(2.5.100)
(2.5.101)
Coeficientul de temperatura al stabilizatorului va fi determinat de parametrii celei de-a doua diode,
(2.5.102)
Fig. 2.5.31. a. Stabilizator cu performante imbunatatite; b. Circuitul echivalent al stabilizatorului, pentru variatii mici, de frecvente joase
In cazul circuitelor stabilizatoare de tensiune
inalta si cu sarcina fixa, este posibila compensarea coeficientului pozitiv de temperatura al diosei
stabilizatoare, prin inserierea unui numar corespunzator de diode redresoare,
polarizate direct (fig. 2.5.32). Numarul necesar de diode redresoare rezulta din
conditia de anulare a coeficientului
(2.5.103)
cu . Din circuitul
echivalent de c.c. al stabilizatorului, se obtine tensiunea de iesire
(2.5.104)
cu . Ansamblul
diodelor inseriate poate fi echivalat cu o dioda stabilizatoare de tensiune, cu
o tensiune stabilizata echivalenta
(2.5.105)
Fig. 2.5.32. a. Compensarea coeficientului pozitiv de temperatura al tensiunii stabilizate; b. Circuitul echivalent pentru variatii mici, de frecvente joase
Din circuitul echivalent pentru variatii mici si frecvente joase (fig. 2.5.32b), se obtin urmatoarele expresii de calcul ale coeficientului de stabilizare si rezistentei de iesire:
(2.5.106)
(2.5.107)
Politica de confidentialitate |
![]() |
Copyright ©
2025 - Toate drepturile rezervate. Toate documentele au caracter informativ cu scop educational. |
Personaje din literatura |
Baltagul – caracterizarea personajelor |
Caracterizare Alexandru Lapusneanul |
Caracterizarea lui Gavilescu |
Caracterizarea personajelor negative din basmul |
Tehnica si mecanica |
Cuplaje - definitii. notatii. exemple. repere istorice. |
Actionare macara |
Reprezentarea si cotarea filetelor |
Geografie |
Turismul pe terra |
Vulcanii Și mediul |
Padurile pe terra si industrializarea lemnului |
Termeni si conditii |
Contact |
Creeaza si tu |