Strapungerea dielectricului

Strapungerea dielectricului

Definitia strapungerii dielectrice

Electronii din interiorul atomilor materialelor dielectrice nu se pot deplasa la fel de usor precum in cazul materialelor conductoare. Totusi, nici materialele dielectrice nu pot rezista unor tensiuni infinit de mari. Atunci cand tensiunea aplicata este suficient de mare, dielectricul va ceda pana la urma "presiunii" electrice iar deplasarea electronilor va avea eventual loc prin material. Spunem in acest caz ca a avut loc o strapungere a dielectricului.

Fata de conductori, unde curentul este direct proportional cu tensiunea aplicata, atunci cand valoarea rezistentei este fixa, curentul printr-un dielectric este neliniar: pentru tensiuni aflate sub un anumit prag, nu va exista practic nicio deplasare de electroni, dar, daca tensiunea depaseste acest prag, curentul creste extrem de rapid.

Dupa strapungere, in functie de material, acesta poate sa nu-si mai recapete functia de dielectric (izolator), datorita modificarii structurii sale moleculare. De obicei, exista un "punct critic" ce desemneaza locul prin care a avut loc deplasarea electronilor in momentul strapungerii.

Rigiditatea dielectrica

Grosimea materialului joaca un rol important in determinarea tensiunii sale de strapungere, tensiune cunoscuta si sub numele de rigiditate dielectrica. Alaturat este prezentat un tabel cu cele mai uzuale materiale folosite pe post de dielectric in cadrul circuitelor si dispozitivelor electrice. Rigiditatea dielectrica este exprimata in MV / m (10⁶V / m).