Bolile soiei

Bolile soiei

Viroze

1. Virusul mozaicului soiei - Soybean mosaic virus

Boala a fost descrisa in 1916 in S.U.A. sub numele de cloroza si incretirea frunzelor de soia iar acum este cunoscuta in toate tarile cultivatoare de soia. In Romania a aparut concomitent cu extinderea acestei culturi (M. Nicolaescu, 1975).

Pierderile produse de aceasta boala pot fi mari, intre 8-25 % daca temperaturile se mentin intre 18-20^oC.

Simptome. In cultura plantele se observa foarte usor intrucat au o crestere mai lenta si prezinta pe frunza mozaic si cloroze nervuriene. Foliolele sunt mai alungite, inguste si se curbeaza spre partea inferioara. Din cauza ca nervurile nu cresc in acelasi ritm cu limbul frunzei, de-a lungul lor apar gofrari (fig. 77). Pe aceste plante apar putine pastai cu seminte ce se matureaza tarziu si au aspect _"marmorat".

Agentul patogen - Soybean mosaic virus-sin. Soja virus 1 (Gardner et Kem) Smith., apartine grupei Potyvirus, are ARD monocatenar, de forma alungita cu marginile paralele de 15 nm si este transmisibil prin afide. Inactivarea termica se poate face la 55-60^oC.

Cercul de plante gazda posibile al acestui virus este destul de larg, dar in natura a fost gasit doar pe soia.

Epidemiologie. Virusul este vehiculat in natura in mod nepersistent de diferite afide ca: Acyrthosiphon pisum, Aphis fabae, Myzus persicae si Rhopalosiphum maydis.

Virusul se transmite de la un an la altul prin samanta infectata in al carui embrion se gaseste. Plantele ce au fost infectate in stadiu tanar au cel putin 60 % din seminte infectate, in timp ce la plantele infectate mai tarziu acest procent scade. Plantele infectate, dupa inflorit produc seminte sanatoase.

Prevenire si combatere. In vederea obtinerii de culturi sanatoase se recomanda semanarea de samanta sanatoasa provenita din lanuri verificate care nu au avut plante mozaicate pana la inflorire.

Soiurile Chippewa, Hamsoy si Acme sunt foarte sensibile asa incat pentru culturile respective se vor lua masuri de izolare spatiala fata de alte soiuri si se vor aplica tratamente impotriva agentilor vectori.

Tarlalele unde se observa mozaicarea inca din primele faze de vegetatie vor fi eliminate de la certificarea pentru material de samanta.

Bacterioze

2. Arsura bacteriana a soiei - Pseudomonas syringae pv. glycinea.

Aceasta boala bacteriana semnalata inca de la inceputul secolului in S.U.A., a aparut si la noi, fiind studiata de V. Severin in 1975. Se cunosc ca fiind inregistrate pagube foarte mari 4-64 % din recolta in S.U.A., 75 % in Caucaz si chiar 43-100 % in Extremul Orient.

Simptome. Bacteria paraziteaza toate organele aeriene, cotiledoane, frunze, tulpini si boabe. Pe cotiledoanele atacate apar pete hidrozate, scufundate, brune, ce pot produce pieirea plantulelor. Pe frunze apar pete mici, de 1-2 mm, unghiulare, cu aspect umed, transparente, ce evolueaza in pete galbene apoi brune, brune-negricioase (fig. 78). Din tesuturile atacate pe vreme umeda apare exudatul bacterian albicios ce se poate usca sub forma de pelicula lucioasa bruna sau cenusie. Toxina produsa de bacterie, coronatina, distruge clorofila celulelor parazitate si in cazul unui atac grav frunzele raman sfasiate sau se usuca prematur. Pe tulpini petele sunt alungite, la inceput galbene apoi brune, acoperite de exudat si in final negre. Pastaile de la plantele bolnave produc putine seminte mici cu tegumentul zbarcit si uneori acoperit de goma bacteriana. In cazul unui atac mai grav boabele au pete cenusii, brune si chiar crapaturi.

Agentul patogen - Pseudomonas syringae pv. glycinea - fam. Pseudomonadaceae.

Bacteria este aeroba, gram negativa, cu 1-4 cili polari, are forma de bastonas izolat sau in perechi de 2,3-3,0 x 1,2-1,5 m cu 3 rase fiziologice prezente la noi in tara dupa cum a stabilit V. Severin in 1976.

Epidemiologie. Agentul patogen este transmis de la un an la altul prin intermediul semintelor infectate care nu-si pierd facultatea germinativa decat cel mult in proportie de 66 %. Bacteria ramane cel mult 6 luni viabila in seminte. Semintele pastrate mai multi ani isi pierd aproape complet germinatia dar puterea de infectiozitate a bacteriei nu scade. Transmiterea poate fi asigurata si prin resturile vegetale ramase pe sol in care bacteria poate fi viabila timp de 9 luni.

In timpul germinarii semintei de soia bacteria se multiplica si va ataca cotiledoanele si primele frunze. Un caz aparte de rezistenta este intalnit la plantele atacate de paianjenul rosu - Tetranychus telarius care nu sunt atacate de aceasta bacterie.

Prevenire si combatere. Masura cea mai eficienta este semanarea de samanta sanatoasa. Helioterapia folosita 6-8 zile poate dezinfecta semintele infectate. Tratamentele seminale cu antibiotice ca: oxitetraciclina sau streptomicina desi dau rezultate sunt deosebit de costisitoare si nu se folosesc decat de catre amelioratori, pe suprafete mici.

In U.R.S.S. s-a obtinut scaderea potentialului infectios al semintelor prin tratarea acestora cu curent electric 4 kwg timp de 30 secunde sau cu ultrasunete 21,3 kcsec. timp de 15 minute dar si aceste tratamente se pot folosi doar la cantitati mici de seminte.

Intrucat bacteria rezista in resturile vegetale se vor lua masuri de igiena culturala si de rotatie a culturii.

Bacterioza pustulara a soiei - Xanthomonas campestris  pv.glycines.

Bacterioza semnalata in 1902 si 1912 in S.U.A. s-a raspandit repede odata cu extinderea culturii soiei asa incat a aparut in 1960 si in Romania unde a fost studiata de V. Severin.

Simptome. Plantele infectate se recunosc inca din stadiul de cotiledoane cand pe acestea apar pete brune asemanatoare antracnozelor. Pe frunze apar pete mici la inceput de decolorare apoi brun-roscate in dreptul lor formandu-se proeminente pustulare. Parenchimul zonei afectate este de doua ori mai gros decat al restului frunzei, excrescenta putand aparea pe o parte a limbului sau pe ambele fete. In momentul necrozarii tesuturile devin brun-roscate iar zona de langa ele unde bacteria este activa are o culoare galbuie.

La soiurile sensibile tesuturile atacate se desprind, frunza apare perforata si pot fi atacate chiar pastaile in care chiar daca au pete mici brun-roscate se formeaza seminte.

Agentul patogen - Xanthomonas campestris pv. glycines (Nakano) Dye - fam. Pseudomonadaceae.

Bacteria are celule monotriche de 0,6-2 x 0,2-0,8 µm.

Epidemiologie. Bacteria se transmite de la un an la altul prin resturile vegetale in care rezista 9 luni si prin semintele infectate in care bacteria este prezenta chiar si dupa 30 luni. In timpul vegetatiei boala este favorizata de temperaturi ridicate (30-33^oC) si de o vreme umeda.

Prevenire si combatere. Cea mai eficienta metoda de prevenire este cultivarea de soiuri rezistente si utilizarea de samanta sanatoasa provenita din culturi unde nu a fost semnalata boala.

Au fost facute unele incercari de distrugere a bacteriei din seminte prin termoterapie dar s-a diminuat capacitatea germinativa. Peroxidaza din hrean in prezenta iodurii de potasiu si a perhidrolului a avut o puternica actiune bactericida.

Micoze

. Mana soiei - Peronospora manshurica.

Boala a fost semnalata in 1948 in Romania de Tr. Savulescu iar acum produce pagube insemnate in anii ploiosi sau in culturile irigate.

Simptome. Foliajul plantelor manate prezinta numeroase pete colturoase, mici, de 2-4 mm, de culoare la inceput verde-galbuie, untdelemnii, apoi brune pe fata superioara (fig. 79).

In dreptul petelor, pe fata inferioara a limbului apare un puf cenusiu-violaceu, apoi in scurt timp zonele afectate sau chiar toata frunza se usuca.

Agentul patogen - Peronospora manshurica (Naum.) Sydow. - fam. Peronosporaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subincr. Mastigomycotina.

Sifonoplastul agentului patogen paraziteaza tesuturile din care prin stomatele de pe partea inferioara a frunzei vor iesi grupuri de ramificatii.

Sporangioforii aparuti au 350-520 x 5-8 m lungime, sunt ramificati dicotomic iar in treimea lor terminala, pe sterigme apar sporangi eliptici, subglobulosi de 12-28 x 12-28 m.

In tesuturile necrozate, in urma procesului de sexualitate (oogamie) apar oosporii de 27-43 µm in diametru ce prezinta un epispor neted sau reticulat. Acestia rezista in resturile vegetale sau sunt aderenti la samanta recol/tata.

In anul urmator ei vor germina formand un sifonoplast scurt ce sustine un sporange mare din care apar filamente ce vor da infectiile primare. Filamentele provenite din sporangii aparuti pe frunze vor produce infectii secundare.

Numarul infectiilor secundare este in directa corelatie cu frecventa precipitatiilor si cu temperatura.

Epidemiologie. Agentul patogen rezista in sol pe resturi vegetale sub forma de oospori dar acest lucru nu are prea mare importanta intrucat nu se practica monocultura soiei. Principala sursa de transmitere a bolii in anul urmator o constituie oosporii aderenti pe samanta dar si samanta infectata provenita de la plantele manate.

Raspandirea agentului in perioada de vegetatie este asigurata de sporangii vehiculati de apa de ploaie sau de irigatie si de vant.

Prevenire si combatere. La infiintarea culturii se va folosi numai samanta sanatoasa sau tratata cu Apron 35 SD (400-600 g100 kg). In culturile semincere se recomanda 1-2 stropiri inainte si dupa inflorit cu produse antiperonosporice de contact sau sistemice: Captadin 50 PU-0,2 %, Benlate 50 WP- 0,06-0,1 %, Topsin M 70 PU-0,1-0,12 % (aceste substante avand si efect secundar pentru Botrytis cinerea). Cele doua tratamente preforal si postfloral vor fi facute la interval de 10-12 zile, fiind indicat ca la al doilea tratament sa se foloseasca un produs sistemic ce va preveni infectarea semintelor.

Soiurile omologate in 2002-AG-o801RR, Kiskun, Daniela, Onix, Proteinka, PR.92B05RR, PR.92PB71RR si PR92B21RR au o comportare buna fata de agentii patogeni.

Alte micoze ale soiei:

-Putregaiul brun al radacinilor si bazei tulpinii - Pythium de Baryanum Hesse.: antracnoza - Colletotrichum truncatum Schw.; putregaiul alb - Sclerotinia sclerotiorum (vezi micozele la floarea soarelui); putregaiul cenusiu - Botrytis cinerea (vezi micozele la floarea soarelui); cercosporioza - Cercospora sojina.