Raia fainoasa - Spongospora subterranea

Raia fainoasa - Spongospora subterranea

Agentul patogen originar din Peru, a patruns in Europa in sec. XIX fiind semnalat din 1841 in Germania. In regiunile mai umede ale Romaniei, au fost depistate focare care in ultimii ani s-au extins fara a scadea cantitativ prea mult recol/tele, ci doar calitativ, aspectul comercial al tuberculilor fiind mult diminuat.

Simptome. Ciuperca ataca numai tuberculii pe care produce pustule de culoare bruna, de diferite dimensiuni. La inceput sunt mici, pana la 2 mm in

diametru si acoperite de o membrana subtire de celule moarte. Pustulele (basicutele) se sparg si apar mici adancituri pline cu un praf galben-brun. In solurile umede leziunile se adancesc, pustulele se unesc si apare forma canceroasa a bolii. Datorita cresterii neuniforme a tesuturilor si a colorarii lor in brun-negru, aceasta forma se poate confunda cu atacul de raie neagra. Daca dupa instalarea bolii intervine o vreme secetoasa, sub vezicula se formeaza un strat de celule moarte ce izoleaza zona atacata.

Atacul pe partea subterana a tulpinilor, pe stoloni si radacini se manifesta sub forma de mici pete brune si gale de 1-10 mm in diametru.

Tuberculii si stolonii afectati de raia fainoasa pot fi usor atacati si de alti agenti patogeni sau microorganisme saprofite ce pot intra in leziunile provocate de Spongospora subterranea.

Agentul patogen - Spongospora subterranea (Wallr.) John. fam. Plasmodiophoraceae. ord. Plasmodiophorales, cl. Plasmodiophoromycetes, subincr. Mastigomycotina.

Aparatul vegetativ al ciupercii este un plasmodiu care se deplaseaza in sol pe distante mici si poate patrunde in tesuturi prin rani sau prin lenticele. Plasmodiul se dezvolta intercelular apoi intracelular provocand hipertrofierea celulelor si aparitia pustulelor. Prin diviziunile repetate ale nucleilor apar glomerule de spori ce vor fi pusi in libertate cand plesnesc veziculele, sub forma unui praf galben-brun.

In conditii de umiditate, sporii din sol dau nastere la gameti biflagelati ce se unesc sau o mixamiba binucleata, apoi in planta, aceasta se transforma in plasmodiu diploid si vor aparea sporii de rezistenta. Asupra acestui ciclu de inmultire sexuata s-au executat o multitudine de cercetari, incepand cu Horne (1911) dar micologii inca nu au elucidat in ce mod are loc procesul de kariogamie.

Epidemiologie. Agentul patogen rezista in sol sub forma de spori de rezistenta a caror viabilitate este de 3-5 ani. In timpul perioadei de vegetatie, la temperaturi scazute (+15^oC) si in conditii de umiditate mare a solului, se produc primele infectii care pot da simptome mai usoare sau mai grave in functie de perioadele ploioase ale anului.

In solurile cu pH cuprins intre 4,7-7,6 atacul este mai intens si pe tuberculi se pot observa pustule de diferite varste aparute din infectii succesive.

Agentul patogen poate parazita mai multe specii ale genului Solanum: S. commersonii, S. marginatum, S. ciliatum sau S. melongena.

Prevenire si combatere. Plantarea de tuberculi sanatosi din soiuri cu epiderma mai suberificata si asolamentele rationale, limiteaza atacul acestui agent patogen.

Corectarea reactiei solului impiedica desfasurarea ciclului evolutiv al ciupercii asa incat se va evita administrarea de ingrasaminte minerale, recomandand pe cele organice, bine fermentate. Tuberculii atacati vor fi folositi in furajare numai dupa fierberea lor, deoarece sporii de rezistenta nu-si pierd viabilitatea la trecerea prin tubul digestiv al animalelor si in acest caz prin administrarea ingrasamintelor organice se amplifica inoculul de sol.