Caracterizarea fizico-geografica a solurilor din Romania

Caracterizarea fizico-geografica a solurilor din Romania

Vegetatia, fauna si solurile sunt in stransa corelatie cu conditiile climatice, relief, la care se adauga si alti factori (reteaua hidrografica, substratul geologic, activitatile umane).
In functie de tipul de sol se dezvolta un anumit tip de vegetatie, iar fauna este conditionata mai ales de vegetatie, care ii asigura hrana si adapost.

Etajul climatic alpin si montan

Clima: temperaturi medii anuale scazute, 4-60C, 80C in Muntii Apuseni, precipitatii medii anuale de 1200-1400 mm, Muntii Dobrogei 500 mm, Iar > 55.   Relieful: Unitati montane - ocupa o treime din suprafata tarii, reprezentate de 2 unitati montane: Muntii Carpati si Muntii Dobrogei.Muntii Carpati au altitudini intre 2500 si 1000 m (maxim 2543 m Varful Moldoveanu) Litologia: formati din roci masive, magmatice si metamorfice precum si sedimentare bine consolidate (calcare, conglomerate) pe care se formeaza soluri subtiri, cu caracter scheletic Muntii Dobrogei in nord-vestul Dobrogei, ocupa o suprafata mica, sunt resturi ale unor munti mai vechi care au fost puternic erodati, au sub 500 m altitudine, ei se separa ca regiune muntoasa nu datorita inaltimii ci datorita structurii geologice.

Vegetatia naturala - zona alpina care ocupa partile cele mai inalte ale reliefului montan, cu altitudini peste 1600 - 1700 m, pajisti de Carex (rogoz), Festuca supina (paiusca), Campanula alpina (clopotel), Vaccinum myrtilus si V. Uliginosum (afini), V. Vitis - idaea (merisor), Pinus montana (jneapan), Juniperus comunis (enupar), Agrostis rupestris ()iarba stancilorU, Nardus stricta (teposica), etc.

- zona forestiera - cea mai intinsa zona naturala de vegetatie, incepe de la limita inferioara subzonei alpine si se continua uneori pana in zonele de campie. Din care fac parte subzona coniferelor: molid (Picea excelsa), plop tremurator (Populus tremula), Mesteacan (Betula verucosa); subzona fagului cu extindere mare in zona montana si a dealurilor inalte reprezentata de amestec de fag cu rasinoase si fagete.

Solurile caracteristice zonei: Cernisoluri evoluate direct pe roca de calcar (rendzine), umbrisoluri dezvoltate pe sisturi (humosiosoluri) sub pajisti alpine, cambisoluri formate pe depozite de cuvertura detritice ce acopera roca dura (districambisoluri) spodisoluri (prepodzol, podzol si criptopodzol). Relieful este foarte accidentat, clima aspra = zona improprie pentru agricultura, propice dezvoltarii silviculturii si pajistilor naturale. Solurile sunt formate prin procese de bioacumulare de humus slab la moderat acid, alterare si levigare puternica, formare activa de argila. Textura este foarte diferita in functie de roca mama, pot fi lipsite de schelet sau cu schelet. Solificarea spre partea superioara a padurii si sub pajisti alpine decurge sub actiunea humusului acid, solurile sunt sarace in substante nutritive, cu humus brut, cu distrugere definitiva a silicatilor, fara formare de argila - podzolire.

Etajul climatic de deal si podis

Clima: se caracterizeaza prin temperaturi medii anuale cuprinse intre 6 - 9 sau chiar 100C (podisul Dobrogei), precipitatii medii anuale 600-700 mm, Iar intre 35-55. Relieful: Unitatile de deal, piemont si podis inaltimi cuprinse intre 1000 - 200 m, Subcarpatii, Piemonturile vestice (400 - 600 m), Piemontul Getic, Podisul Moldovei (podisul Sucevei, Campia moldovei, Podisul Birladului), Podisul Transilvaniei (podisul Somesan, Campia Transilvaniei, Podisul Tirnavelor), Podisul Dobrogei .Este un relief in general framantat. Solificarea este stanjenita de fenomenul de eroziune. Litologia este predominant sedimentara (depozite fine sau grosiere)  Vegetatia naturala: este reprezentata de subzona stejarului, cu cea mai mare intindere cu 4 tipuri principale de paduri: fagete-gorunete (Fag +Q. Petrea, Carpinus, Fraxinus, Acer campestre - jugastru); gorunete; stejerete (Q.robur, Carpinus betulus, tilia tomentosa, Ulmus foliaceae); cerete - girnitete (Q. Ceris, Q.frainetto - garnita, Corylus avelana - corn, Carpinus betulus). Solurile: Luvisoluri: Preluvosol, Luvosol, Planosol si Alosol, pe dealurile joase si pe treimea inferioara a celor inalte

Cambisoluri Eutricambosol si Disticambosol pe dealurile inalte si montan  pina la 1000 m. Soluri sunt caracterizate prin diferentiere texturala pe profil, complexul adsorbtiv insuficient saturat, slab acid, continut moderat sau mic de humus.

Etajul climatic de campie

Clima: temperaturi medii anuale de 10-110C, pp cele mai reduse 400-500 mm, Iar 20-24.

Relieful Unitatile de campie, lunca si delta ,altitudini sub 200 m, alcatuite din Campia Romana, situata in partea de sud a tarii, cuprinde Oltenia, Muntenia si extremitatea de est a Moldovei si Campia Vestica, campie joasa, de divagare, alcatuita din sedimente grele si care prezinta frecvent exces de apa. (Oradea, Timisoara, Arad si Carei). ofera cele mai bune conditii de solificare. Lunca si delta Dunarii sunt unitati de relief relativ noi, solificarea este in curs de desfasurare sau nici nu a inceput.  Litologie: bogat in CaCO3, loess si depozite loessoide, nisipuri, depozite aargiloase sau aluviale. Vegetatia naturala : este predominat ierboasa, Stipa, Poa, Artemisia, Bromus, Cynodon, cea mai are parte este disparuta datorita luarii in cultura a terenului.

Solurile Cernisoluri cuprinzand: kastanoziomuri, cernoziomuri, faeoziomuri-Soluri profunde, bine dezvoltate, lutoase sau luto-nisipoase, cu un plus de argila fata de materialul parental, structura glomerulara buna (destructurat in urma cultivarii) permeabilitate buna pe intreg profilul, reactie slab alcalina, se lucreaza bine, nu formeaza bulgari mari. -Faeoziomurile sunt formate sub influenta excesului prelungit de apa stagnanta, intalnite pe depresiuni, lunci si terase. se fomeaza prin procese de descompunere anaeroba si procese de reducere si oxidare a compusilor fierului. Sunt soluri insuficient structurate, insuficient aerate, argiloase, prin uscare crapa puternic si formeaza bulgari mari. Culturile pe acest tip de sol necesita ingrasaminte cu azot usor solubile si amendamente calcaroase, aplicarea de ingrasaminte organice pentru imbunatatirea insusirilor fizice. Excesul de apa ameliorat prin lucrari de desecare.

Sol intrazonal Sol format sub influenta dominanta a unuia din lactorii locali (relief, roca,
exces de umiditate, exces de saruri), independent (sau slab dependent) de zonalitatea bio-pedoclimatica (ex.: solurile litomorfe, hidromorfe,halomorfe, neevoluate). Apar pe suprafete restranse fiind impuse interventia antropica si microclimat.

Tipuri:

de lunca- vegetatie de lunca (plante higrofite), aluviosoluri

de saraturi- vegetatie halofila, Salsodosoluri ( soloneturi si solonceacuri)

de nisip- vegetatie psamofila, Protisoluri( psamosoluri)

de mlastina- vegetatie higrofila, Histisoluri: Histosol si Foliosol

exces de apa - Hidrisoluri - Stagnosol, Gleiosol, Limnosol