Bolile lucernei

Viroze

1. Mozaicul lucernei - Alfalfa mosaic virus.

Agentul patogen al mozaicului lucernei a fost descris in 1931 in SUA de catre J.L. Weimer.  In Romania virusul a fost semnalat de I. Pop la lucerna si ardei si de M. Nicolaescu la ardei.

Simptome. Lucerna virotica prezinta pe frunze pete mici, circulare, galbui. Intr-o faza mai avansata a bolii apar intre nervuri benzi, inele sau pete eliptice de decolorare galbui sau albicioase. Frunzele atacate au suprafata redusa, gofrata, deformata. In anii urmatori, aceste plante dau un numar mare de lastari, dar acestia sunt scurti, strambi si se rup usor (fig. 93).

Virusul afecteaza si trifoiul alb, pe care da mozaic sau patare galbena. La fasole, virusul produce decolorari, pete galbene-portocalii pe spatiile dintre nervuri, ramanand totusi o zona verde de-a lungul nervurilor, simptome ce dispar cand temperatura aerului este ridicata. La soia, virusul produce o cloroza a nervurilor, pete galbene si uneori simptomul _'frunza de stejar'. Mazarea atacata prezinta o mozaicare a frunzelor insotita de reducerea taliei plantelor pe care apar pastai deformate, cu boabe mici. La lupin si latir, virusul produce piticirea plantelor si pete galbene pe frunze.

Agentul patogen - Alfalfa mosaic virus, este multicomponent existand 5 tipuri de particule din care una este izometrica de 18 nm in diametru si celelalte 4 baciliforme de 18 nm in diametru si lungimi variabile 29, 38, 49 si 58 nm. Ele contin 4 molecule diferite de ARN monocatenar si o singura proteina cu G.M. 24.280.

Virusul poate fi inactivat termic la 60-65^oC, are dilutie limita 10^-3-10^-5 iar in frunzele uscate rezista 6-9 ani.

Epidemiologie. Virusul rezista de la un an la altul in interiorul plantelor perene din cercul foarte larg de gazde. Lista gazdelor virusului este impresionanta, ea cuprinzand peste 300 specii din 50 familii botanice dar, cele mai mari pagube se inregistreaza la lucerna, fasole, naut, soia, mazare, bob, trifoi, cartof, tutun, tomate, ardei, telina, morcov si patrunjel.

In cursul vegetatiei raspandirea virusului este asigurata de aproximativ 13 specii de afide din genurile Acyrthosiphon, Aphis, Aulacorthum, Macrosiphum si Myzus.

De la un an la altul virusul poate fi transmis si prin samanta la Amaranthus albus, Datura stramonium, Solanum nigrum, Chenopodium quinosa si Nicandra physaloides.

Pe parcursul anului atacul virusului creste progresiv de la1-2 % pana la 55 % sau chiar mai mult. In lanurile mai vechi, procentul de atac creste de la 5 % in primul an, la 40, 70 si chiar 80 % in anul 3.

Prevenire si combatere. Se recomanda ca la infiintarea noilor culturi sa se respecte o izolare de minim 1 km fata de culturile mai vechi de lucerna si trifoi sau de terenuri intelenite si imburuienate.

Intrucat virusul se poate transmite prin samanta, se recomanda recoltarea de samanta de la lucerna din anul I iar in campurile experimentale unde pana la obtinerea unor clone valoroase trec mai multi ani, se recomanda izolari spatiale ale parcelelor cu cereale si stropiri cu insecticide contra afidelor. Aceleasi tratamente se vor aplica si la loturile semincere de trifoi, soia, fasole, mazare etc.

Alte virusuri ale lucernei:

virusul mozaicului galben al fasolei - Bean yellow mosaic virus;

virusul rasucirii frunzelor de mazare - Pea leaf roll virus;

virusul mozaicului nervurian al mazarii - Pea enation mosaic virus;

virusul stricului mazarii - Pea streak virus;

virusul marmorarii bobului - Broad bean mottle virus.

Micoplasmoze

Maturile de vrajitoare la lucerna -

Lucerne witches'broom disease.

Micoplasma a fost observata in anul 1935 in Australia apoi in 1945 in SUA.

Simptome. Plantele atacate dezvolta din mugurii axilari o multitudine de lastari care dau aspectul de _'maturi de vrajitoare'. La cuscuta, micoplasma produce malformarea si proliferarea florilor. La morcov, micoplasma induce o lastarire anormala, urmata de clorozarea si deformarea frunzelor. Cartoful atacat prezinta nanism si cloroza a frunzelor iar Vinca rosea atacata, prezinta virescenta, proliferare si aspermie.

Agentul patogen - Lucerne witches'broom disease - prezinta corpusculi situati in vasele floemice, corpusculi de un pleomorfism accentuat.

Etiologie. In planta micoplasma se multiplica in celulele floemice si migreaza prin porii placilor ciuruite. In cultura, micoplasma este raspandita de cuscuta si cicade.

Prevenire si combatere. Se recomanda ca la infiintarea culturii, samanta sa fie decuscutata, iar in timpul anului sa se distruga insectele vectoare.

Bacterioze

3. Arsura bacteriana a lucernei si trifoiului

Xanthomonas campestris pv. alfalfae.

Boala care a fost descrisa in 1930 in Turkestan este astazi raspandita in SUA, India si din 1964 si in Romania, in judetele Brasov, Mures si Suceava.

Simptome. Frunzele de lucerna prezinta pete mici hidrozate, cu centrul galben-deschis si cu margini brune inconjurate de un halo galben. Petele au pana la 2-3 mm in diametru, apoi conflueaza si in cele din urma tesuturile se necrozeaza. Decolorarea si uscarea foliolelor progreseaza de la varf spre petiol. Pe partea inferioara a zonelor atacate apare o pelicula de exudat bacterian, sub care, pe tulpini apar chiar mici leziuni. In faza finala a bolii, frunzele, petiolurile frunzelor si tulpinile se innegresc si se usuca.

Agentul patogen - Xanthomonas campestris pv. alfalfae (Riker, Jones et Davis) Dye, fam. Pseudomonadaceae.

Bacteria de dimensiuni 0,6 -2 x 0,2-0,8 mm, este monotricha, patrunde in planta prin stomate si se raspandeste atat intercelular cat si intracelular, datorita capacitatii sale de a produce o proteaza foarte activa si celuloze extracelulare (xilaze).

Epidemiologie. Agentul patogen se raspandeste in culturi prin peliculele de exudat bacterian desprinse de pe plante si vehiculate de vant. De la un an la altul rezista pe baza tulpinilor atacate sau pe sol in resturile vegetale infectate.

Prevenire si combatere. Se recomanda folosirea de samanta sanatoasa, cosirea vetrelor de atac si scoaterea materialului pe prelate, iar lanurile noi trebuie izolate spatial de cele vechi.

Micoze

4. Mana lucernei - Peronospora aestivalis.

Mana este cunoscuta in toate tarile cultivatoare de lucerna, dar nu produce pagube mari. In Romania a fost semnalata de C. Oescu si I. Radulescu in 1933, din mai multe localitati ale Moldovei.

Simptome. Pe foliolele de lucerna apar pete neregulate, translucide, galbui, in dreptul carora pe fata inferioara apare o eflorescenta alb-cenusie. Foliolele se ingalbenesc, apoi se brunifica si se desprind de petiol (fig. 94).

Agentul patogen - Peronospora aestivalis Syd., fam. Peronosporaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subincr. Mastigomycotina.

Sifonoplastul ciupercii se dezvolta intercelular si dupa o perioada de incubatie formeaza pe fata inferioara a foliolelor grupuri de sporangiofori dicotomic ramificati, ce sustin sporangi ovoizi, galbui de 12-37 x 9-28 mm. In frunzele cazute se gasesc si oosporii ciupercii.

Epidemiologie. Ciuperca rezista de la un an la altul sub forma de oospori sau miceliu in plantele atacate. . In cursul vegetatiei infectia primara este asigurata de miceliile provenite din germinarea oosporilor iar infectiile secundare sunt produse de miceliile aparute din sporangi sustinuti de sporangiofori. Perioadele calde ale anului, dublate de ploi intermitente, sunt factori favorizanti ai raspandirii agentului.

Prevenire si combatere. Se recomanda ca, la aparitia petelor pe foliole, sa se faca o cosire prematura a plantelor, neasteptandu-se momentul de maturitate tehnologica.

. Fainarea lucernei - Erysiphe pisi f.sp. medicaginis.

In Europa boala este cunoscuta pe lucerna si alte specii de leguminoase cultivate sau spontane. In Romania a fost citata in 1912 de P. Moesz si apoi studiata de C. Sandu-Ville (1932).

Simptome. Frunzele si lastarii ierbacei se acopera cu o pasla miceliana fina ce in scurt timp devine pulverulenta apoi isi schimba culoarea din albicioasa in cenusie, datorita aparitiei unor mici puncte negre reprezentate de cleistotecii. Frunzele si tulpinile se usuca prematur.

Agentul patogen - Erysiphe pisi (DC.) f.sp. medicaginis Hammar., fam. Erysiphaceae, ord. Erysiphales, cl. Pyrenomycetes, subincr. Ascomycotina.

Talul filamentos ectroparazit se intinde pe ambele fete ale foliolelor si pe tulpini. Pe miceliu apar lanturi de conidii de tip Oidium, de 20-40 x 10-20 mm. Cleistoteciile ce apar in urma procesului de sexualitate au 74-130 mm in diametru, prezinta 10-30 apendici bruni si contin 4-8 asce, de 60-86 x 33-43 mm, cu cate 3-5 ascospori de 16-24 x 13-15 mm.

Epidemiologie. Atacul ciupercii se extinde foarte repede, deoarece conidiile sunt usor vehiculate de vant. In perioadele secetoase, ciuperca produce mari pagube prin desfrunzirea precoce a plantelor. De la un an la altul patogenul rezista sub forma de cleistotecii, din care in primavara urmatoare sunt eliberate ascele cu ascospori ce vor da infectii primare.

Prevenire si combatere. Se recomanda amplasarea culturilor noi la distanta fata de culturile mai vechi si in cazul aparitiei fainarii la un nivel ce depaseste P.E.D., se va cosi lanul inainte de maturitatea tehnologica.

Patarea bruna a frunzelor de lucerna -Pseudopeziza medicaginis.

Patarea bruna este cea mai raspandita boala a lucernei, producand pagube mari in anii ploiosi. Este cunoscuta si la noi in tara din 1960, insa Tr. Savulescu considera ca are un efect parazitar slab. In ultimele decenii paralel cu extinderea culturilor de lucerna, pagubele date de acest patogen s-au dovedit a fi in unii ani considerabile.

Simptome. Inainte de inflorirea lucernei, pe frunze apar pete circulare, galbene apoi brune de 1-3 mm in diametru. Petele se inmultesc, conflueaza si frunzele atacate cad, plantele ramanand desfrunzite. Pe frunzele cazute se observa in dreptul petelor, puncte negre, usor bombate, de 0,3-1 mm, reprezentate de stroma ciupercii (fig. 95).

Agentul patogen - Pseudopeziza medicaginis (Lib.) Sacc., fam. Dermateaceae, ord. Helotiales, cl. Discomycetes, subincr. Ascomycotina.

Miceliul ciupercii se dezvolta subepidermic, formand strome mici, negre. Dupa caderea foliolelor, din strome, apar apoteciile de 0,3-1 mm in diametru, brune, cu aspect ceros, datorita stratului de asce clavate, de 75-80 x 10 mm, situate intre parafize. Cei 8 ascospori din asce sunt unicelulari, ovoizi, hialini, de 8-14 x 4-7 mm.

Epidemiologie. Ciuperca rezista peste iarna sub forma de strome pe resturile de frunze. In primavara, dupa ploi, ciuperca este raspandita de numerosii ascospori eliminati din ascele apoteciilor. Ciuperca a fost identificata si pe Medicago falcata.

Prevenire si combatere. Se recomanda respectarea desimii optime la semanat iar in cazul aparitiei si depasirii P.E.D. se va face o cosire prematura pentru a nu pierde foliajul, partea cea mai valoroasa a furajului.

7. Rugina lucernei - Uromyces striatus.

Rugina este o boala semnalata in America, Asia, Africa, Australia, Noua Zeelanda si numeroase tari ale Europei, intre care si in Romania, din anul 1960.

Simptome. Pe frunzele de lucerna in urma atacului, apar puncte mici de decolorare, in dreptul carora pe fata inferioara apar pustule cafenii deschis si mai tarziu pustule aproape negre. Pe frunzele de Euphorbia cyparissias se observa pete galbene-portocalii. Frunzele devin aproape circulare, groase iar tulpinile ingrosate neuniform, au pozitie erecta, dar consistenta cartilaginoasa.

Agentul patogen - Uromyces striatus Schröeter, fam. Pucciniaceae, ord. Uredinales, cl. Teliomycetes, subincr. Basidiomycotina.

Ciuperca este heteroica si macrociclica, formand stadiul picnidian si ecidian pe Euphorbia iar uredosporii si teliosporii unicelulari pe frunzele de lucerna. Uredosporii sunt sferici sau elipsoidali, de 16-22 x 17-20 mm cu membrana fin echinulata; teliosporii au culoarea bruna, sunt sferici de 18-24 x 14-20 mm, cu o papila germinativa la varf si striuri longitudinale.

Epidemiologie. Ciuperca rezista de la un an la altul sub forma de miceliu parazit in plantele de Euphorbia si sub forma de teliospori. In primavara, raspandirea ciupercii este asigurata pe Euphorbia de picnospori iar pe lucerna primele infectii sunt produse de ecidiospori. Din momentul aparitiei pustulelor de uredospori, raspandirea bolii se face cu repeziciune iar cand apar teliopustulele incepe si degarnisirea plantelor de frunze.

Agentul patogen a mai fost semnalat pe specii de Medicago si Trifolium.

Prevenire si combatere. In vederea limitarii pagubelor se recomanda cosirea prematura a lanurilor