Bolile trifoiului

Viroze

Trifoiul poate fi atacat de o serie de virusuri specifice pentru alte plante leguminoase (fasole, mazare, bob, lucerna), dar prezinta si viroze specifice lui: marmorarea trifoiului rosu - Red clover mottle virus; mozaicul necrotic al trifoiului rosu - Red clover necrotic mosaic virus; mozaicul trifoiului alb - White clover mosaic virus; mozaicul nervurian al trifoiului rosu - Red clover vein mosaic virus si ingalbenirea nervurilor de trifoi - Clover yellow vein virus. Aceste viroze nu sunt inca semnalate la noi in tara.

Micoplasmoze

. Nanismul trifoiului - Clover dwarf.

Boala a fost descrisa de Musil M. in 1956 din Slovacia pe Trifolium pratense dar ulterior a mai fost semnalata pe Trifolium repens, Senecio vulgaris si alte 33 specii din diferite familii botanice, in diferite tari europene.

Simptome. Agentul patogen produce proliferarea mugurilor axilari sub forma de lastari scurti. Frunzele se ingalbenesc, lastarii se albesc, apare virescenta, filodie si nanism.

Agentul patogen - Clover dwarf. Corpusculii micoplasmatici sunt pleomorfi, au 80 mm in diametru, dar sunt si unele forme de 180-300 mm. Micoplasma se multiplica in celulele floemului si in parenchim. In celulele parenchimului, micoplasma produce o crestere a ribozomilor, degenerarea mitocondriilor si vacuolizarea citoplasmei.

Epidemiologie. Micoplasma rezista in plantele bolnave de trifoi dar si in Cuscuta sau Vinca. Transmiterea de la planta la planta se realizeaza prin Cuscuta campestris, C. subinclusa si prin cicadele Euscelis plebejus, Macrosteles laevis si Aphrodes bicinctus.

Prevenire si combatere. Se recomanda semanarea de samanta decuscutata, distrugerea vetrelor de cuscuta si a cicadelor vectoare.

2. Filodia trifoiului - Clover phyllody.

Aspectele parazitare ale filodiei trifoiului au fost descrise in 1666 de De Candole, dar natura micoplasmatica a bolii a fost stabilita mult mai tarziu.

Simptome. Trifoiul atacat, prezinta virescenta, filodie si proliferare urmata de aspermie. La inflorescente dispar diferentierile intre caliciu, corola, stamine si pistil care se transforma in frunzulite partial dezvol/tate. Pedunculii florali se alungesc mult, din sepale apar cateva foliole, corola si staminele nu mai apar iar pistilul se transforma intr-o foliola. Plantele bolnave se dezvolta greu, marginile frunzelor sunt clorotice, mugurii axiali se necrozeaza, florile sunt sterile iar plantele pier in cateva luni (fig. 96).

Agentul patogen - Clover phyllody, are un cerc larg de plante gazda, 26 specii ce apartin la 10 familii botanice. Particulele micoplasmatice au 90 mm, dar se gasesc si unele mai mari de 100-300 mm sau chiar forme filamentoase de 800-1100 mm.

Epidemiologie. Boala apare in zonele de deal si submontane din Transilvania, in Depresiunile Fagaras, Odorhei, Sibiu, Hunedoara, Ciuc si Gheorghieni, fiind mai frecventa in zonele cu precipitatii bogate si temperaturi moderate.

Transmiterea micoplasmei in culturi este asigurata de cicadele Euscelis plebejus, E. lineolatus, E. variegatus si Aphrodes bicinctus, in corpul carora micoplasma se poate multiplica dupa o incubatie de 21-40 zile.

Prevenire si combatere. Se recomanda distrugerea vectorilor care vehiculand micoplasma, pot diminua substantial productia de samanta  trifoiul alb.

Bacterioze

Arsura bacteriana a lucernei si trifoiului (vezi 7.1.3.)

Micoze

. Mana trifoiului - Peronospora sp.

Boala cunoscuta la noi din 1930 este frecventa in toate tarile cultivatoare fara a produce insa pagube mari.

Simptome. Pe frunzele plantelor atacate, apar pete fara un contur precis, galbui, in dreptul carora pe fata inferioara apare o eflorescenta cenusie-plumburie. Plantele raman slab dezvol/tate, cu petioluri si foliole decolorate care vor cadea prematur.

Agentii patogeni - Peronospora trifoliorum de By (dupa Goidanich), P. pratensis Gäum., P. trifolii-hibridii Gäum. (dupa Docea si Severin), P. trifolii minoris si P. trifolii arvensis Syd., fam. Peronosporaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subincr. Mastigomycotina.

Primele 3 specii sunt citate pe speciile de Trifolium cultivate iar ultimele doua pe trifoiul din flora spontana.

Sifonoplastul agentilor patogeni se dezvolta intercelular si paraziteaza celulele prin intermediul haustorilor foarte numerosi, reuniti sub forma de ghem in celule. Pe partea inferioara a foliolelor apar prin stomate sifonoplasti lungi de 300-400 mm, repetat dicotomic, ramificati, ce sustin sporangi eliptici de 18-24 x 15-18 mm ce vor da nastere la micelii de infectie.

Cand foliolele se usuca, in tesuturi se pot observa si oosporii globulosi, de culoare inchisa, opaci.

Epidemiologie. Agentul patogen rezista de la un an la altul sub forma de oospori care in primavara urmatoare vor da nastere la sporangi din care apar micelii ce vor da infectiile primare. Infectiile secundare si raspandirea agentului sunt asigurate de sporangii de pe foliole care sunt vehiculati de vant si apa de ploaie.

Prevenire si combatere. Se recomanda ca loturile de trifoi sa fie cosite prematur in cazul aparitiei manei, pentru a nu se ajunge la defolierea plantelor.

. Patarea neagra si caderea frunzelor de trifoi -

Dothidella trifolii.

Aceasta boala este destul de raspandita in Europa iar la noi in unii ani poate produce pagube insemnate.

Simptome. Pe frunze si petioluri apar pete neregulate, rotunjite, galbui sau brunii la inceput. Pe vreme umeda, petele ce la inceput au fost izolate conflueaza iar in dreptul lor pe fata inferioara a foliolelor, apar cruste negre de 1 mm in diametru. Ca urmare frunzele se vestejesc, se usuca si cad (fig. 97).

Agentul patogen - Dothidiella trifolii (Pers.) Bayl., Elliot et Stansf., f.c. Polytrincium trifolii Kze si Sphaeria trifolii Sacc., fam. Dothideaceae, ord. Dothidiales, cl. Loculascomycetes, subincr. Ascomycotina.

Pe petele galbene-brunii, ciuperca formeaza conidiofori simpli, erecti, maslinii, strangulati de mai multe ori, cu aspect margelat. Acestia sustin cate 1 conidie obovat piriforma, bicelulara, cu celulele inegale ca marime, de 16,2-24 x 9-12 mm.Aceste conidii apartin la forma Polythrincium trifolii. La sfarsitul vegetatiei, apare si forma de inmultire picnidiana de tip Sphaeria, cu picnidii ce contin picnospori hialini, ovoizi de 3 x 1,5 mm.

In frunzele cazute, din stroma miceliana ce rezista peste iarna, spre primavara, se diferentiaza loculii ce contin 2-4 asce cu 8 ascospori.

Epidemiologie. Agentul patogen se poate raspandi foarte usor in timpul vegetatiei prin conidiile de tip Polythryncium vehiculate de vant si ploi, iar spre toamna prin picnosporii de tip Sphaeria. Ciuperca poate rezista peste iarna prin conidii dar si sub forma de cruste negre din care vor aparea loculii. Crustele raman viabile pe sol pana la 5 ani.

Prevenire si combatere. In cazul aparitiei in masa a bolii se recomanda cosirea prematura a trifoiului, strangerea si arderea fanului cosit.

. Fainarea trifoiului - Erysiphe trifolii.

Fainarea poate fi prezenta pe toate speciile genului Trifolium cultivate sau spontane. La noi in tara este citata de C. Sandu-Ville in 1936.

Simptome. Pe foliole se formeaza o pasla alba-cenusie, foarte fina sub care tesuturile se ingalbenesc. Pasla devine pulverulenta, apoi spre toamna in pasla apar puncte mici negre - cleistoteciile ciupercii. Foliolele atacate cad, vegetatia stagneaza iar productia de seminte poate fi compromisa(fig. 98).

Agentul patogen - Erysiphe trifolii Grev., fam. Erysiphaceae, ord. Erysiphales, cl. Pyrenomycetes, subincr. Ascomycotina.

Talul filamentos ectoparazit, se extinde pe ambele fete ale foliolelor iar pe el apar lanturile de conidii de tip Oidium, elipsoidal-alungite, de 28-44 x 16-20 mm. Cleistoteciile cu peridia neagra au 66-100 mm in diametru, cu apendici prinsi ecuatorial, hialini, de 2-6 ori mai lungi decat diametrul cleistoteciei. Din cleistotecie, in primavara, sunt puse in libertate 5-10 asce, de 52-80 x 26-50 mm, cu 3-5 ascospori elipsoidali, de 18-28 x 10-16 mm.

Epidemiologie. Agentul patogen Erysiphe trifolii paraziteaza leguminoasele, fiind semnalata pe 64 specii de plante apartinand la 16 genuri botanice, dar prezentand diferite forme specializate.

Ciuperca se raspandeste cu ajutorul conidiilor in tot cursul vegetatiei iar de la un an la altul rezista sub forma de cleistotecii.

Prevenire si combatare. In cazul depasirii P.E.D. se recomanda cosirea prematura, inainte de formarea cleistoteciilor. Cea mai eficace metoda este insa folosirea de linii de trifoi rezistente la fainare.

. Patarea bruna a frunzelor de trifoi - Pseudopeziza trifolii.

Boala este deosebit de frecventa si pagubitoare in toate tarile cultivatoare, daca se intrunesc conditii favorabile agentului patogen.

Simptome. In faza de inflorire a trifoiului, pe frunze se instaleaza atacul sub forma unor pete mici galbene ce cu timpul cresc, conflueaza si ocupa suprafete mari din limb. Petele devin brune, apoi brun-roscate sau negre. Inainte de a cadea, in centrul petelor apar puncte negre, stromatice.

Agentul patogen - Pseudopeziza trifolii (Biv. Bernh.) Fuck., fam. Dermateaceae, ord. Helotiales, cl. Discomycetes, subincr. Ascomycotina.

In frunzele cazute se gasesc stromele agentului pe care in primavara se deschid apoteciile de culoare galbene-brunii, de 0,3-1 mm in diametru. Ascele maciucate de 60-80 x 10-14 mm contin ascospori unicelulari de 9-14 x 5-6 mm, care in conditii de umiditate mare vor produce infectii pe frunze (fig.99).

Epidemiologie. Ciuperca se raspandeste in primavara prin ascospori iar de la un an la altul rezista ca strome in frunzele cazute.

Prevenire si combatere. In cazul aparitiei in masa a atacului se recomanda cosirea prematura. Terenurile in care se seamana trifoiul trebuie drenate pentru eliminarea excesului de apa ce favorizeaza instalarea atacului.

8.Rugina trifoiului - Uromyces trifolii.

Boala este raspandita in America, Europa, Noua Zeelanda, Japonia, Asia, Australia si Africa de Nord, producand pagube destul de mari in ceea ce priveste productia de fan.

Simptome. Primavara se observa pe nervurile foliolelor si pe pedunculi, pustule proeminente, galbene, aglomerate ce produc deformarea organelor. Ceva mai tarziu, pe pedunculi si foliole apar pustule brune, apoi negre si prafoase. Frunzele se rasucesc si se usuca prematur (fig. 100).

Agentul patogen - Uromyces trifolii (Hedw.) Lév., fam. Pucciniaceae, ord. Uredinales, cl. Teliomycetes, subincr. Basidiomycotina.

Pe frunzele si petiolii deformati, ciuperca formeaza picnidii si ecidii cu ecidiospori sferici, cu membrana verucoasa de 15-21 x 13-17 mm. In pustulele brune de pe foliole apar uredosporii ovali sau sferici, de 20-26 x 16-24 mm, cu o membrana fin echinulata. Teliosporii ce apar in pustulele negre sunt unicelulari, pedunculati, cu o membrana bruna si dimensiuni de 20-30 x 16-24 mm.

Epidemiologie. Ciuperca autoica si macrociclica, rezista de la un an la altul sub forma de teliospori care in primavara vor da nastere la epibazidii cu bazidiospori, ce vor produce infectiile primare. Raspandirea ciupercii in cultura este asigurata de picnospori, ecidiospori si uredospori, pe tot parcursul perioadei de vegetatie.

Prevenire si combatere. In vederea limitarii pagubelor, se recomanda cosirea lanurilor inainte de aparitia teliosporilor.

Antofitoze

Cuscuta trifoiului si lucernei - Cuscuta sp.

Plantele parazite cunoscute sub numele de cuscuta sau tortel sunt raspandite in toata lumea si produc pagube deosebite in culturile semincere. In Romania, in studiile lui I. Buia au fost descrise 18 specii ale acestui gen.

Caracteristicile plantelor sunt: tulpina filiforma, cilindrica, galben-roscata sau bruna, volubila, groasa de 0,3-5 mm, alcatuita din internodii si noduri, cu ramificatie monopodiala. Pe tulpini se gasesc rudimente de frunze sub forma unor solzi mici. La locul de contact cu planta parazitata, din tulpina apar haustori ce perforeaza tesuturile gazdei, absorbind seva elaborata. In inflorescentele globuloase apar flori pe tipul 5, cu sepale concrescute si corola gamopetala. Fructul este o capsula conica, globuloasa cu 2-4 seminte ovoide, globuloase sau alungite, galbene-brunii, portocalii sau cenusii, cu tegumentul aspru, rugos  (fig. 101).

Speciile genului Medicago pot fi parazitate de Cuscuta trifolii Babingt., C. prodani Buia, C. approximata Babingt., C. campestris Junct.,.C. glabrior (Engelm.) Junck. si C. suaveolens Ser.

Speciile genului Trifolium pot fi parazitate de Cuscuta alba Presl., C. epithymum, C. trifolii Babingt.C. prodani Buia, C. campestris Junct., C. glabrior (Engelm.) Junck. si C. suaveolens Ser.

Prevenire si combatere. Se va folosi la semanat numai samanta decuscutata iar in jurul lanurilor suprafata va fi mentinuta curata de buruieni ce ar putea fi la randul lor parazitate. Vetrele de cuscuta se vor erbicida cu Pivot 100 LC CE - 1 l/ha.