BONITAREA TERENURILOR AGRICOLE

BONITAREA TERENURILOR AGRICOLE

1 INDICATORI DE BONITARE PENTRU CONDITIILE NATURALE

Bonitarea terenurilor agricole reprezinta o actiune complexa de cercetare si de apreciere cantitativa a principalelor conditii care determina rodirea plantelor, de stabilire a gradului de favorabilitate a acestor conditii pentru fiecare folosinta si cultura. Deoarece capacitatea de productie a terenurilor se modifica sub influenta factorilor naturali, dar mai ales datorita interventiei omului, bonitarea trebuie actualizata in permanenta.

In interpretarea practica a cercetarii conditiilor naturale pentru nevoile productiei agricole se deosebesc doua laturi si anume : bonitarea si caracterizarea tehnologica a terenurilor. In Romania , bonitarea se face pe seama sistemului elaborat si imbunatatit de catre D. Teaci. Exprimarea favorabilitatii pentru diferitele se face prin note de bonitare in conditiile naturale si potentarea notelor de bonitare, prin aplicarea lucrarilor de imbunatatiri funciare si a unor tehnologii curente ameliorative. Pentru calculul notelor de bonitare se folosesc anumiti indicatori, denumiti indicatori de bonitare , iar pentru potentarea notelor de bonitare, prin aplicarea lucrarilor de imbunatatiri financiare si a unor tehnologii curente ameliorative, se utilizeaza indicatorii de potentare.

Bonitarea pentru conditii naturale se face pentru portiuni de teritoriu, pe care fiecare din factorii naturali se manifesta uniform, numite unitati de teritoriu ecologic omogene (TEO). Intocmirea hartii de unitati TEO (constituirea, delimitarea, caracterizarea unitatilor TEO) se face prin suprapunerea hartilor de soluri (cu unitati cartografice delimitate pe baza indicatorilor de sol), peste harta cu unitati cartografice delimitate, pe baza indicatorilor de relief, clima, hidrologie si antropici.

O unitate de teritoriu ecologic omogen (TEO) cuprinde terenurile care prezinta aceeasi situatie referitoare la caracteristicile exprimate prin indicatorii respectivi (temperatura medie anuala, precipitatii medii anuale, textura, volum edafic, pH, rezerva de humus).

Notarea TEO - lor este arbitrara, folosindu-se cifre arabe de la 1 la numarul care individualizeaza ultima unitate TEO delimitata. Numarul TEO - lor este cu atat mai mare, cu cat scara la care se lucreaza este mai mare si cu cat variatia factorilor naturali si antropici este si ea mai mare. Terenurile agricole din Romania sunt cuprinse in cca. 122.000 TEO-uri (scara 1: 50.000).

2 INDICATORI DE CARACTERIZARE TEHNOLOGICA

Odata cu bonitarea se face si caracterizarea tehnologica a terenurilor respective, in scopul determinarii necesitatilor si posibilitatilor de sporire a capacitatii de productie.

Pentru caracterizarea tehnologica a terenurilor se folosesc 8 indicatori si anume:

     pretabilitatea pentru irigatii;

     necesitatea lucrarilor de prevenire si combatere a excesului de umiditate;

     necesitatea lucrarilor de prevenire si combatere a salinitatii si alcalinitatii;

     necesitatea lucrarilor de prevenire si combatere a eroziunii;

     specificul lucrarilor solului si mecanizabilitatea;

     consumul de energie si durata perioadei pentru lucrarile solului;

     necesitatea amendarii calcice si specificul fertilizarii;

     necesitatea lucrarilor de recultivare si combatere a poluarii.

In cadrul fiecarui indicator tehnologic s-au separat clase si subclase de terenuri. Clasele impart sau grupeaza terenurile in functie de intensitatea restrictiilor sau a necesitatilor lucrarilor respective de ameliorare. Subclasele impart sau grupeaza terenurile dupa natura restrictiilor sau specificul tehnologiilor culturale.

Separarea claselor si subclaselor se face cu ajutorul a 20 de indicatori de caracterizare a solurilor si terenurilor si anume:

     alunecari si forme de microrelief;

     panta;

     media anuala a precipitatiilor (corelata in raport cu panta si permeabilitatea solului);

     adancimea apei freatice;

     adancimea la care apare roca dura;

     clase texturale in orizontul Ap sau in primii 20 cm;

     clase texurale pe adancimea profilului in sectiunea de control;

     continutul de schelet;

     contraste de textura;

     gradul de descompunere a materiei organice;

     volum edific util;

     inundabilitatea;

     poluarea solului.

3 INDICATORI DE "POTENTARE" A CAPACITATII DE PRODUCTIE A TERENURILOR AGRICOLE

Influentarea conditiilor naturale prin lucrarile de imbunatatiri funciare duce, in toate cazurile, la modificarea insusirilor factorilor de mediu, care devin mai favorabile pentru cresterea plantelor.

Activitatea de cercetare si de precizare a efectului diverselor masuri de ameliorare si cuantificare a acestui efect reprezinta obiectul lucrarilor de "potentare" a notelor de bonitare pentru terenurile ameliorate si clasificarea acestora in raport cu modul in care, una sau alta dintre masurile de ameliorare, modifica starea lor actuala de productivitate.

Principiul, care sta la baza calculului notelor de bonitare potentate, este acela ca: fiecare insusire se apreciaza sub aspectul favorabilitatii pentru o anumita planta sau folosinta in mod diferentiat, dupa gradul in care aceasta insusire a fost modificata in bine prin lucrarile ameliorative.

Cel mai tipic exemplu dupa care se poate judeca efectul masurilor de ameliorare este cel al desecarii si drenajului terenurilor. Modificari ale insusirilor factorilor naturali se pot realiza prin irigatii (clima), drenaj (sol, hidrologie), combaterea eroziunii (sol), desalinizarea (sol), indiguire (teren in ansamblu).

Prin aplicarea unor tehnologii corecte de lucrare a solului, de lupta impotriva buruienilor si a daunatorilor, de folosire de soiuri si hibrizi cu calitati biologice superioare, prin folosirea unor doze echilibrate de ingrasaminte si amendamente, se poate ajunge la obtinerea unor recolte din ce in ce mai mari la hectar si implicit la punctul de bonitare.

In ansamblu, problema determinarii corecte a influentelor antropice asupra insusirii factorilor de mediu este suficient de dificila si ea necesita investigatii suplimentare.

Una din cele mai importante este cea a stabilirii limitelor superioare care se pot atinge prin aplicarea masurilor ameliorative si de fertilizare radicala.

Pentru calcularea notelor de bonitare in aceasta situatie se folosesc coeficientii de potentare, coeficienti stabiliti de ICPA.

4 CALCULUL NOTELOR DE BONITARE

In cadrul fiecarui indicator tehnologic s-au separat si subclase de terenuri. Clasele impart sau grupeaza terenurile in functie de intensitatea restrictiilor sau a necesitatilor lucrarilor respective de ameliorare:

     fara restrictii sau fara necesitatea de lucrari ameliorative;

     cu restrictii mici sau cu necesitatea de lucrari de prevenire etc.

Subclasele impart sau grupeaza terenurile dupa natura restrictiilor sau specificul tehnologiilor culturale, ca de exemplu: exces de umiditate freatica, panta si eroziunea in suprafata, salinizare, roca dura superficiala, schelet, volum edafic redus si capacitatea de apa utila redusa etc.

Separarea claselor si subclaselor se face cu ajutorul indicatorilor de caracterizare a solurilor si terenurilor amintiti mai sus.

Asupra cuantumului de recolta ce se obtine la unitatea de suprafata, actioneaza un ansamblu de factori naturali si antropici care determina modul de crestere si rodire a plantelor. Pe langa factorii de mai sus actioneaza si nivelul investitiilor la unitatea de suprafata cat si raportul terenului fata de piata de desfacere, care genereza diferentierea cheltuielilor de transport si in final venitul net la ha.

Expresia cea mai elocventa a diferentei de potential de productie a terenului si a pozitiei lui fata de piata de desfacere este data de diferentierea productivitatii muncii in agricultura. O ora sau o zi de munca prestata de un lucrator cu acelasi grad de calitate poate produce o cantitate de recolta cu totul diferita si respectiv un venit global si net puternic diferentiate intre ele in raport cu capacitatea de productie a terenului si respectiv cu costuri de productie a unei unitati (cantitati). Astfel, pentru producerea unei recolte de 8-10 t/ha de porumb pe cernoziom freatic umed sunt necesare tot atatea ore de munca ca si pentru o recolta de 2-3 tone ce se obtin pe soluri podzolice sau pe cele erodate, cu exceptia diferentei de ore necesare transportului diferentei de recolta. Rezulta ca porumbul, va fi de 2-3 ori mai ieftin pe cernoziomul freatic umed decat cel de pe solurile slab fertile, dar venitul net la ha va fi diferentiat de la zero in cazul unor recolte de sub 2500 kg/ha.

Se cunoaste ca recolta nu este o functie simpla determinata numai de gradul de fertilitate a terenului, ci o functie complexa data de cele 3 grupe de factori:

     N- natura, calitatea pamantului si a climei ;

     B- biologia, calitatea solurilor si a hibrizilor de plante;

     M- cantitatea de munca vie si materializata care se depune pentru obtinerea recoltei.

Acest din urma factor - munca- pentru obtinerea de recolte, trebuie analizat extrem de atent, intrucat la realizarea recoltei in ultima instanta nu contribuie numai cei din agricultura, ci toti care lucreaza pentru faurirea uneltelor necesare cultivarii plantelor, tractoare, masini pentru producerea ingrasamintelor, a insecto-fungicidelor etc.

Calculele recente arata ca ponderea celor care lucreaza in ansamblul economiei nationale pentru producerea hranei este de 32-34%. Desigur, cantitatea de munca si cheltuiala de energie la unitatea de produs agricol difera de la o epoca la alta si de la o tara la alta.

Prin realizarea lucrarilor de bonitare a terenurilor agricole se cer rezolvate urmatoarele probleme:

Precizarea capacitatii de productie a terenului pentru diferite plante de cultura, plantatii pomicole si viticole si pajisti naturale;

Precizarea celor mai rationale repartitii a culturilor pe teritoriul - fundamentarea lucrarilor de zonare si profilare a productiei agricole;

Stabilirea cauzelor care limiteaza capacitatea de productie si evidentierea lor in vederea diminuarii sau inlaturarii efectelor negative care limiteaza recoltele;

Fundamentarea masurilor economice pentru evidentierea si comensurarea rentei funciare diferentiale in vederea preluarii si redistribuirii acesteia, pentru asigurarea echitatii social-economice pentru toti lucratorii din agricultura.

Metodica actuala de bonitare respecta in ansamblu metodica larg cunoscuta si utilizata in Romania, dar se deosebeste prin aceea ca este mult mai analitica si obliga pe cel care o aplica sa fie extrem de atent atunci cand studiaza terenul pentru bonitare.

Grupele de factori dupa care se face determinarea notei de bonitare sunt:

SOLUL cu urmatoarele insusiri:

     volumul edafic util;

     textura;

     continutul de humus;

     reactia;

     starea de gleizare sau pseudogleizare;

     starea de salinizare sau solonetizare.

CLIMA:

     temperatura medie anuala cu precipitatiile medii anuale, corectate in raport cu numarul de luni de seceta, de panta si de expozitie.

RELIEFUL - panta terenului.

ADANCIMEA, NATURA SI OSCILATIA APEI FREATICE

Pentru a evita erorile de interpretare a hartilor de sol, realizate pe teritoriul tarii noastre in diferite etape, s-a renuntat la stabilirea directa a notelor de bonitare pe tipuri si subtipuri de sol ca in vechile scheme si se presupune utilizarea datelor concrete de caracterizare a solurilor pentru care se face bonitarea. De asemenea s-a renuntat la impartirea numarului de puncte pe cele patru grupe de factori (sol, clima, relief, hidrologie), procedandu-se la determinariea favorabilitatii terenului pentru o anumita cultura, prin inmultirea intre ei a indicilor fiecarui factor in parte.

Indicii sunt egali cu 1 atunci cand insusirea considerata este in optim fata de exigentele plantei sau au valori subunitare, mergand in unele cazuri pana la zero, atunci cand factorul devine limitativ pentru planta luata in considerare, iar orice valoare inmultita cu zero devine zero. Aplicand acest procedeu se respecta principiul egalei importante ecologice a factorilor de vegetatie, precum si legea minimului lui Leiebig exprimata atat de plastic prin schema ciubarului lui Dobinek.

Luarea in considerare a unui numar relativ restrans de insusiri ale factorilor de mediu a fost facuta in urma unei analize indelungate si amanuntite a interactiunii factorilor intre ei si a acestora cu recolta a numeroase plante.

Alegera factorilor s-a facut si pentru faptul ca in lucrarile de cartare existente nu se gasesc intotdeauna date cu privire la unele analize mai moderne sau mai complicate. Cel mai bun exemplu sub acest aspect este cel de utilizare in scheme de bonitare a texturii in locul capacitatii de apa utila a solului, a porozitatii de aeratie sau a suctiunii acestuia.

Cele trei determinari nu sunt facute decat pentru o mica parte din soluri, ele dau o imagine mult mai corecta asupra relatiilor solului cu apa decat textura, determinata in toate studiile efectuate. Bazandu-se pe faptul ca intre textura solului si insusirile enumerate mai sus exista o corelatie destul de buna, s-a folosit aceasta din urma, ca o insusire sintetica pe baza careia sa se faca bonitarea insusirilor fizice ale solului.

Formula generala de calcul a notei de bonitare a terenului pentru o anumita cultura este urmatoarea:

Y = x₁· x₂ ·· 100

rezultatul putand fi egal sau mai mic decat 100.

Pentru precizarea valorii indicilor caracteristici pentru fiecare insusire a factorilor de mediu pentru fiecare din plantele luate in considerare, s-au alcatuit grafice (monograme) bazate pe calcule matematice, prezentate partial anterior si extrapolare atat pentru intregul interval de manifestare a insusirilor cat si pentru toate plantele luate in considerare, aceasta reprezentand de fapt miezul intregii metodici de bonitare. Folosirea lor corecta pe baza cunoasterii aprofundate a conditiilor concrete de pe teren, asigura o buna reusita a operatiilor de bonitare pentru a putea stabili corect capacitatea reala de productie a fiecarei portiuni de teritoriu.

Pentru fiecare cultura s-a tinut seama de particularitatile si cerintele acesteia, rapoartele la indicatorii folositi pentru caracterizarea insusirilor factorilor de mediu.

O atentie deosebita s-a acordat indicatorilor sintetici la tipul texturii solului, volumului edafic util si mai ales climei. In cele ce urmeaza se prezinta particularitatile privind aprecierea influentei factorilor naturali si stabilirea notelor de bonitare prin analiza fiecarei insusiri pentru culturile sau folosintele luate in consideratie.

5 VALOAREA ECONOMICA A NOTELOR DE BONITARE

Activitatea de productie in agricultura se concretizeaza in rezultate economice care difera extrem de mult de la o zona la alta si de la o unitate la alta. Mergand mai in detaliu, aceasta diferenta se manifesta de la o parte de hectar la alta sau chiar de la o tarla sau o parcela la alta. In zonele foarte complexe sub aspect geomorfologic si pedologic, diferentierile sunt chiar in cadrul parcelelor de la cativa metri distanta.

Variabilitatea nivelelor de productie la acelasi nivel al cheltuielilor de munca si materiale, conduce la o diferentiere puternica, la nivel global si net la hectar, a costurilor de productie si deci a nivelului rentabilitatii productiei agricole.

Determinarea nivelelor indicatorilor economici se realizeaza pe cai contabile curente si prin utilizarea datelor de evidenta din darile de seama contabile si economice ale unitatilor de productie.

Calcularea cheltuielilor directe si indirecte de productie si a venitului global din sectorul productiei vegetale face posibila calcularea venitului net la hectar atat pentru fiecare cultura cat si pe ansamblu unitatilor. Dintre indicatorii economici, ce se pot calcula in productia agricola pentru lucrarile de bonitare si pentru interpretarea acestora, de o importanta majora sunt:

     Valoarea productiei unitatii de produs;

     Costul unei unitati de produs;

     Venitul net la hectar;

     Costul productiei la hectar (cheltuielile la hectar).

Volumul de produs si deci si valoarea globala a productiei la hectar depinde atat de capacitatea productiva naturala a pamantului cat si de volumul de munca vie si materializata ce se depune pentru obtinerea produsului, aceasta din urma fiind materializata in volumul de cheltuieli asa-numite "suplimentare" in productia agricola, sub forma de investitii si cheltuieli curente de productie la hectar. Diferentierea indicatorilor economici obtinuti din productia vegetala in tara noastra este foarte puternica, ea depasind diferentele ce se obtin sub aspect fizic ca volum al productiei la hectar .

In ansamblul agriculturii se realizeaza o echilibrare a cheltuielilor la hectar si a venitului global, neobtinandu-se nici venituri, nici pierderi la nivelul claselor 1-3 de bonitare. In toate cazurile situate sub acest nivel, respectiv sub cca. 45 de puncte - ca nivel mediu calculat pentru arabil - se obtin rezultate economice negative .

"Valoarea " economica a notelor de bonitare poate fi folosita cu succes in fundamentarea economica a tuturor masurilor privind reglementarile raporturilor stat-detinator de pamant, a costurilor, a impozitelor agricole etc.

Pentru a cuatifica valoarea economica a notelor de bonitare V.M Bohataret (1999) a folosit o calculatie pe baza de deviz a unei culturi complexe din zona cerealiera exprimata in cereale conventionale, pe doua niveluri tehnologice, scazut si mediu, pentru cele 10 clase de bonitare stabilite de D. Teaci (1980). Rezultatele obtinute releva urmatoarele aspecte:

pragurile de rentabilitate pentru productia cerealiera practicata la un nivel tehnologic scazut si mediu sunt relativ apropiate situandu-se la nivelul terenurilor de circa 60 de puncte;

lista de performanta economica se adreseaza tuturor costurilor ridicate ale preturilor produselor agricole scazute;

sporul de venit pozitiv se instaleaza pe terenuri cu 10 puncte mai jos la tehnologiile medii fata de cele scazute;

nivelul mediu al unui punct de bonitare este constat indiferent de clasa de fertilitate, osciland in functie de tehnologia aplicata de la 55.000 lei/punct pentru tehnologii scazute, la 77.000 lei/punct pentru tehnologii medii.

Valoarea economica a notelor de bonitare si notelor in sine pot fi folosite pentru fundamentarea economica a tuturor masurilor care reglementeaza impozitul pe teren, impozitul pe venitul agricol, marimea arendei, taxa pe teren, valoarea pamantului, pretul pamantului etc.

Marea diversitate a conditiilor naturale din Romania creeaza o mare variatie a capacitatii de productie a terenurilor agricole pentru diferite plante de cultura, pentru plantatiile viti-pomicole si pentru plantele spontane.

In ansamblu, se poate aprecia ca, pana in prezent, bilantul potentarii este pozitiv dar exista o serie de fenomene negative care afecteaza nivelul de potentare, cum ar fi:

     reducerea rapida a continutului de humus in solurile irigate;

     continuarea proceselor de eroziune si alunecari;

     inmlastinarea si salinizarea secundara a unor suprafete irigate sau limitrofe acestora.

Comparand datele cu privire la notele medii ponderate de bonitare din tara noastra in conditii efective, fara finalizarea investitiilor de ameliorare si mai ales fara terminarea irigarii pe suprafetele necesare cu cele ce se pot realiza in conditiile aplicarii tuturor masurilor de ameliorare, inclusiv irigarea intregii suprafete de teren care are nevoie de ameliorare, se pot preconiza cresteri insemnate ale capacitatii de productie a terenurilor care sa depaseasca 45-60% pe cea actuala (Teaci,1980).

Terenurile arabile, care ocupa cca. 60% din intreaga suprafata sunt situate pe toate categoriile de fertilitate de la cele mai bune pana la terenuri extrem de slabe, capabile sa asigure recolte care depasesc 10 t/ha cereale. Pastrarea in cultura a tuturor terenurilor arabile inregistrate ca atare in evidentele funciare, pentru a satisface nevoile de hrana ale populatiei, genereaza o seama de fenomene economice si sociale determinate de legea rentei funciare diferentiale. Terenurile arabile asa-numite "marginale", cu conditii precare pentru cresterea plantelor, aduc pierderi unitatilor care le cultiva.

Plantele viticole, care ocupa cca. 15% din suprafata tarii, sunt amplasate in majoritatea cazurilor pe versantii cu plante pana la 20-25%, uneori si mai mari, si numai o mica parte pe terenuri plane, mai ales pe nisipuri. Starea de fertilitate a terenurilor de sub vii este in ansamblu slaba catre mijlocie, dar, in acest caz, aprecierea favorabilitatii terenului este deosebita, mai ales la plantatiile viticole pentru productia de vin, intrucat aceasta este in contradictie cu calitatea vinului. Deci, la finalizarea inventariului calitativ al viilor, trebuie inclus in mod obligatoriu si un indice de corectie pentru calitate.

Se cunoaste ca in toate regiunile lumii preturile la vin se stabilesc in raport cu calitatea acestora. Se intelege ca in acelasi timp ca vinurile de calitate se obtin din soiurile de vita care nu sunt cele mai productive, dar care asigura o compozitie chimica si armonica a vinului care sa-i asigure un inalt grad de stabilitate si o armonie cat mai apropiata de tipul ideal de vin.

Ca si in cazul pomilor, in afara conditiilor naturale, un rol de seama il joaca starea plantatiei. Se poate stabili o anumita corelatie intre favorabilitatea terenului pentru vie si numarul de goluri in plantatiile pana la o anumita varsta.

Un rol foarte mare in "desomogenizarea" plantatiilor viticole il joaca portaltoiul pe care sunt altoite vitele. Rezistenta portaltoiului la o seama de insusiri ale solului determina dezvoltarea neegala a plantatiilor, acestea devenind neomogene sub aspectul vigorii si al productivitatii.

Ca si la patrimoniul pomicol, la intocmirea inventarului resurselor viticole este nevoie sa se inregistreze corect atat conditiile ecologice ale fiecarei parcele de vie cat si starea de ansamblu a butucilor de vita, densitate, varsta, vigoare si alte insusiri biometrice, determinate ale productivitatii si calitatii strugurilor si a vinului. Cauzele care limiteaza capacitatea de productie sunt:

relieful, respectiv panta prea mare si neomogena, local cu alunecari;

solurile slab fertile, erodate, superficiale si schelete salinizate ori alcalinizate sau cu exces de umiditate;

resursa hidrotehnica deficitara, lipsa de precipitatii ori lipsa de resursa termica.

Unele estimari ale efectelor posibile de obtinut prin aplicarea lucrarilor ameliorative duc la concluzia ca s-ar putea ajunge sa corecteze notele cu 10-15 puncte pe ansamblul tarii.

Necesitatea cunoasterii clasei de calitate a terenului in economia de piata este foarte importanta.

Pentru lucrarile de bonitare, pe planul cadastral adus la zi se transpun si limitele unitatilor preluate din planul de cartare pedologica existent. Aceasta reprezentare grafica este o piesa de mare utilitate practica pentru cadastru. Notele medii de bonitare sunt inscrise in formulare de lucru si in registrele cadastrale, pentru fiecare parcela sau corp de proprietate.

Lucrarea de bonitare se face numai pentru terenurile productive, cu exceptia urmatoarelor categorii:

     suprafete pe care sunt amplasate constructii gospodaresti (curti, gradini)

pana la 1.000 m²;

     terenuri proprietate de stat, indiferent de categoria de folosinta, deoarece

pentru acestea nu se percepe impozit;

     terenuri ocupate de poligoane de exercitiu pentru armata si aerodroamele;

     terenurile situate in lungul cailor ferate sau digurilor (zone de protectie).

Dupa efectuarea lucrarilor de bonitare se intocmeste harta de bonitare.