Particularitatile biologice si formarea recoltei la cartof

Particularitatile biologice si formarea recoltei la cartof

Fazele de vegetatie ale cartofului. Deoarece unele soiuri de cartof nu infloresc sau infloresc fara sa fructifice, nefiind nici o concordanta intre imbobo-cire si inceputul formarii tuberculilor, fazele de vegetatie la cartof nu se manifesta in functie de etapele inmultirii generative, ci in functie de cresterea organelor vegetative aeriene si subterane.

-cunoasterea fazelor de vegetatie prezinta mult interes in tehnologia de cultivare:

cunoasterea intervalului de la plantare la rasarire ajuta la stabilirea
lucrarilor de ingrijire si a momentului aplicarii erbicidelor;

cunoscandu-se numarul de zile de la rasarire la formarea tuberculilor
(tuberizare) se evita irigarea si excesul de azot in aceasta etapa care reduc
numarul de tuberculi sau prelungesc tuberizarea; excesul de azot poate determina
chiar resorbtia unor stoloni si tuberculi; de asemenea, pentru o buna tuberizare,
trebuie evitata tasarea solului;

dupa formarea tuberculilor si pana la incetarea cresterii tufelor, irigarea
si fertilizarea sunt foarte importante pentru cresterea randamentului la hectar;

dupa incetarea cresterii tufei nivelul minim de irigare poate fi scazut.

Ciclul de vegetatie al cartofului (particularitati biologice), in mod obisnuit, cartoful se inmulteste pe cale vegetativa, prin tuberculi si numai in lucrarile de ameliorare se foloseste inmultirea prin seminte, inmultirea vegetativa se desfasoara astfel: din mugurii ochilor de pe tuberculi se formeaza coltii (lastarii) fie inainte de plantare, fie dupa plantare. Din coltii formati in conditii optime de temperatura si umiditate se dezvolta radacini si tulpini. Tulpinile ajung la suprafata solului (plantele rasar si in prezenta luminii), isi desfasoara procesul de fotosinteza, inverzesc, formandu-se in continuare frunzele. Paralel cu formarea frunzelor tulpinile cresc si ajung la dezvoltarea maxima in timpul infloririi.

Pe partea subterana a tulpinii cresc radacinile si stolonii, iar pe masura ce se inainteaza in vegetatie stolonii se ingroasa la capat, formand tuberculii. Tuberculii cresc, de regula, dupa terminarea cresterii partilor aeriene si ajung la maturitate odata cu partea aeriana.

Ciclul de vegetatie al cartofului cuprinde trei etape principale: a) repausul germinativ (vegetativ); b) cresterea lastarilor (incubatia); c) cresterea plantelor si tuberizarea.

Repausul germinativ (vegetativ) incepe de la recoltarea tuberculilor si dureaza, in functie de soi, luni, timp in care nu formeaza lastari, chiar daca sunt conditii optime de germinare. Cauzele repausului vegetativ (germinai) sunt urmatoarele:

suberul atenueaza patrunderea aerului (deci respiratia), limitand
procesele oxidative necesare mugurilor pentru pornirea in vegetatie.

- dominanta in muguri a substantelor inhibitoare asupra celor stimulatoare

cresterii;

- starea fiziologica 'speciala' a protoplasmei din celulele aflate in (apropierea ochilor).

Este de dorit ca repausul germinai sa fie lung la tuberculii destinati i consumului si scurt la tuberculii destinati plantarilor in alte zone, in cursul aceluiasi an. Lungimea repausului germinal este influentata de soi, conditiile de cultura, indeosebi temperatura, si regimul precipitatiilor, influentand asupra starii tuberculilor.

Repausul germinativ se poate prelungi sau scurta, actionand direct asupra iberculilor si, in unele cazuri, chiar asupra plantei inainte de recoltare. Pentru relungirea repausului germinativ tuberculii, se pastreaza la temperaturi de 2-3°C sau se trateaza cu substante chimice care inhiba incoltirea.

Hidrazida maleica, in concentratie de 2,5%o, se foloseste la stropirea -frunzelor de cartof, cu 20 - 30 de zile inainte de recoltare, avand un efect inhibitor asupra germinatiei tuberculului pentru o perioada de 7 luni, reducandu-se de 3 - 6 ori pierderile la pastrare.

Tuberculii pot fi scosi din repaus germinal tratandu-se cu diferite substante chimice, mai importante fiind: tiouree, solutie 0,3%, in care se tin tuberculii 30 minute, apoi 10-12 ore sub prelate (pentru sudatie); rindite (7 parti in volum de etilen clorhidrin, 3 parti etilen diclorid, o parte carbon tetraclorid). Amestecul substantelor emite vapori in care se tin tuberculii timp de 4 zile, la temperatura de 22,5°C, in spatii ermetic inchise.

Scurtarea repausului germinal se poate face si pe cale fizica prin scarificare (zgarierea) peridermei tuberculilor.

Stadiul de incubatie. Dupa iesirea tuberculilor din repausul germinal, urmeaza stadiul de incubatie. Tuberculii de cartof, in timpul pastrarii, formeaza, ca si frunzele, aceeasi substanta ce stimuleaza tuberizarea, numita, conventional, 'hormon de tuberizare'.

Perioada cuprinsa intre incheierea repausului germinai si pana la acumularea in cantitate maxima a substantei de tuberizare este considerata stadiu de incubatie. Acest fenomen este ireversibil si explica de ce se obtin productii mici la plantele obtinute din tuberculi pastrati in conditii necorespunzatoare timp indelungat. Temperatura ridicata in timpul pastrarii grabeste procesul de sintetizare a substantei de tuberizare si tuberculul isi incheie stadiul de incubatie inainte de plantare, reducandu-se mult capacitatea de productie a cartofului.

Acumularea substantei de tuberizare in tubercul se face treptat, cu atat mai repede, cu cat temperatura de pastrare este mai ridicata, inregistrandu-se la fiecare doza din aceasta substanta un anumit stadiu fiziologic .Astfel, cand doza de hormon este nula in tubercul, acesta este in repaus vegetativ. Cand doza de hormon acumulata este slaba, incepe 'trezirea la germinatie a mugurilor'; la o doza usoara a hormonului, considerata stadiul fiziologic I, sau prima perioada a germinatiei, se formeaza un singur germene (colt) cu dominanta apicala, iar plantarea in aceasta faza determina o crestere lenta. Cand doza. de hormon este mijlocie - stadiul fiziologic II - se considera a doua faza de germinatie, cand toti mugurii de pe partea apicala (coronara) pornesc in vegetatie, iar tuberculul plantat in acest stadiu prezinta o crestere rapida a germenilor, fiind stadiul optim de plantare; cand doza de hormon este puternica - stadiul fiziologic III (sau a treia perioada a germinatiei), germenii care se formeaza sunt filiformi si ramificati: tuberculii plantati in aceasta faza nu manifesta nici un fel de crestere si tuberizeaza imediat in pamant; la doza maxima de hormon, considerat stadiu de incubatie atins, germenii tuberizeaza chiar inainte de plantare. Plantat in acest stadiu, tuberculul formeaza stoloni scurti care dau nastere la tuberculi-fii ('pui') si planta nu mai rasare .

Vigoarea germinatiei este urmata de o vigoare a cresterii, inregistrandu-se 3 faze distincte: o faza de crestere lenta, cand tuberculii sunt in stadiul fiziologic I, care succede repausul vegetativ; o faza de crestere activa, cand tuberculii se afla in stadiul fiziologic II si se formeaza destul de accelerat noi germeni; o faza de crestere incetinita (practic nula), cand tuberculii se afla in stadiul fiziologic III.

Cresterea si tuberharea plantelor de cartof, se remarca: cresterea foliara; procesul inductiei si desfasurarii tuberizarii, cresterea si tuberizarea - procese ce se desfasoara concomitent sau consecutiv.

Cresterea foliara nu depinde numai de factorii climatici (temperatura, lumina, umiditate) sau de soi, ci si de varsta fiziologica si greutatea tuber­culului plantat, in aceeasi etapa a cresterii, in conditii de mediu identice si tuberculi plantati cu acelasi grad de incu­batie, intensitatea fotosintezei plantelor provenite din tuberculi mari a fost superioara intensitatii fotosintezei plan­telor obtinute din tuberculi mici. Pe  de alta parte, la marimea identica a tubercuhlor-mama, randa­mentul fotosintezei a fost intotdeauna mai scazut la plantele formate din tuberculi abia iesiti din perioada 'repausului germinai', comparativ cu cei iesiti de mai mult timp.

Inductia tuberizarii depinde de factorii de mediu (temperatura si fotoperioada) si de insusirile plantei (tubercul-mama si masa foliara).

Temperaturile mai mici de 18°C favorizeaza tuberizarea, in timp ce temperaturile mai mari de 18°C (indeosebi noaptea) determina cresterea plantelor in detrimentul tuberizarii.

Fotoperioada prezinta, de asemenea o deosebita importanta pentru cartof, s-a   dovedit ca soiurile de cartof tuberizeaza, in general, in conditii de zi scurta, deosebindu-se intre ele numai prin fotoperioada critica (13 -16 ore) a carei depasire se concretizeaza in oprirea tuberizarii.

Dupa fotoperioada critica, se deosebesc: a) soiuri cu fotoperioada critica scurta (sub 14 ore), cele tardive, care trebuie plantate devreme, cu scopul ca frunzele lor sa aiba timp sa sintetizeze suficienta substanta de tuberizare in timpul zilelor scurte de primavara; soiurile foarte tardive risca sa aiba tuberizare in timpul perioadelor calde si al zilelor lungi; tuberizarea reluata mai tarziu da tuberculi in 'serii'; b) soiuri cu fotoperioada critica lunga (mai mare de 14 ore), cele precoce si semiprecoce, care se pot planta mai tarziu, fara a se perturba tuberizarea. Plantarea prea timpurie a acestor soiuri poate favoriza tuberizarea foarte rapida, care, obisnuit, se coreleaza intotdeauna cu o vigoare vegetativa redusa a partilor aeriene. Temperatura si fotoperioada se interconditioneaza reciproc.

Formarea productiei

Formarea productiei depinde de nr tuberculi / ha x masa medie a tuberculului :

- nr de tuberculi/ha depinde de nr de tulpini principale formate la cuib si la ha, de nr de tuberculi care s-au format pe tulpina ;

- masa medie a tuberculilor depinde de lungimea per de veg, ritmul de acumulare zilnica a SU si a subst de rezerva ;

- nr de tulpini principale depinde de nr de colti care au rasarit, nr de colti care au germinat, nr de colti/ha ;

- nr de colti / tubercul depinde de cond de pastrare a tuberculilor, masa tuberculilor, lucrarile solului efectuate, starea de sanatate ;

- nr de tuberculi depinde de soi, temperatura, fotoperioada, categoria biologica ;

- nr de tuberculi/tulpina depinde de momentul plantarii, marimea bilonului, nivelul temperaturilor in per in care se formeaza stolonii ;

- Masa medie a tuberculilor depinde de cresterea zilnica a temperaturilor, lungimea per de veg, iar aceasta depinde de momentul plantarii, momentul recoltarii, varsta fiziologica a tuberculilor folositi la plantare, tipul tufei, masurile fitosanitare (boli si daunatori).