Bumbacul (Gossypium sp. L.)

Bumbacul (Gossypium sp. L.)

1 Importanta si raspandire

Pe plan mondial este cea mai importanta planta textila din care se asigura peste 70-75 % din productia mondiala de fibre vegetale.

Fibra de bumbac formata pe tegumentul semintei are cateva caracteristici care-i dau o valoare de intrebuintare deosebita: finetea, elasticitatea, higroscopicitatea, rezistenta la rupere, filare, torsiune si colorare uniforma.

Dupa lungime fibrele de bumbac se clasifica in:

lungi si foarte lungi: 32 - 35 mm;

mijlocii superioare: 28 - 31 mm;

mijlocii curente: 23 - 27 mm;

scurte 18 - 22 mm.

Fibrele lungi si foarte lungi se gasesc la bumbacul insular (Gossypium barbadense).

Fibrele lungi si fine se utilizeaza sub diverse forme la fabricarea unor tesaturi diverse.

Fibrele mijlocii se utilizeaza ca bateala, la fabricarea de stofe, panzeturi cu diverse destinatii.

Fibra foarte scurta se foloseste pentru a fabrica: bumbacul hidrofil, vata, celuloza fina, hartia de scris si hartia filtru.

Din fibra de bumbac se obtin:

ata de diverse grosimi;

matase artificiala;

tesaturi filtru cu utilizari diverse;

tesaturi impregnate cu cauciuc.

Importanta bumbacului a crescut odata cu marile descoperiri din industria textila.

Samanta de bumbac contine 20-27 % ulei semisicativ care prin rafinare se utilizeaza ca: ulei alimentar si la fabricarea margarinei.

Uleiul nerafinat se utilizeaza in industria vopselelor si la obtinerea glicerinei.

Din punct de vedere al productiei de ulei, bumbacul ocupa unul din primele locuri in productia mondiala de ulei.

Miezul semintelor au un continut ridicat in proteine (21,2 - 29,4 %) utilizate in: preparatele de carne, in prajituri si paine.

Bumbacul este sursa a 6 % din proteina realizata la nivel mondial.

Turtele ramase de la extragerea uleiului, datorita alcaloidului gossypol cu un anumit grad de toxicitate, se folosesc in cantitati moderate in hrana animalelor.

Cojile (tegumentul), contin 45 % celuloza, se utilizeaza in:

producerea hartiei si cartoanelor pentru ambalaj;

fabricarea cauciucului sintetic;

in industria maselor plastice.

Este o importanta planta melifera datorita glandelor nectarifere de la baza corolei. Bumbacul este una din cele mai vechi plante cultivate, cca. 3000 ani i.Ch. Provine din doua centre genice: Asia si America.

In Europa, bumbacul a fost introdus in cultura de catre arabi si turci.

Suprafata mondiala cultivata cu bumbac este de cca. 32 - 35 mil. ha cu o productie de fibre totala de 33 - 35 mil. tone.

Tari mari cultivatoare de bumbac sunt: India, China, S.U.A., Pakistan, Brazilia, Egipt, tarile Asiei Centrale etc.

Bumbacul este un produs extrem de important in comertul international. Cele mai mari exportatoare de bumbac sunt: S.U.A., Pakistan Egiptul, Sudan, Brazilie etc.

In Romania, suprafata cultivata cu bumbac este neglijabila desi in sudul tarii s-ar putea cultiva cateva mii de hectare.

2 Cerintele fata de factorii de vegetatie

Bumbacul este o planta termofila cultivata in emisfera nordica pana la paralela de 40 latitudine nordica iar in emisfera sudica pana la si 35s.

2.1 Cerintele fata de temperatura

Bumbacul are cerinte ridicate fata de temperatura.Germinarea este la o temperatra minima de 12 - 14 C, cea optima pentru crestere este de 20 - 28s, iar pentru imbobocire-inflorire de 25 - 28 C.

Constanta termica: 3200 - 3400 C la soiurile timpurii, 3650 C pentru soiurile tardive si 3800 - 4000 C pentru soiurile din specia G.barbadense.

Cresterea si dezvoltarea bumbacului sunt fara probleme cand temperatura medie pe intreaga vegetatie este de 25-30sC.

Este sensibil la temperaturile scazute ca si la oscilatiile de temperatura. Temperaturile de sub 0sC distrug plantele tinere, iar la -1sC sunt distruse plantele mature.

La temperaturi de 15-16 C cad multi boboci florali;

Temperatura de coacere este de 25 - 28 C.

Brumele timpurii din toamna intrerup maturitatea si inrautatesc calitatea fibrelor.

Cerintele fata de lumina

Bumbacul este o planta de zi scurta.

Este iubitor de lumina. In conditii de nebulozitate accentuata se intarzie parcurgerea fazelor de vegetatie (Gh.Bilteanu, 2001). La noi in tara bumbacul da productii sigure daca in perioada 1 mai - 31 octombrie exista 1500 ore de stralucire a soarelui (85 zile de cer senin). Timpul innourat din timpul vegetatiei influenteaza negativ fructificarea.

2.3 Cerintele fata de umiditate

Bumbacul are cerinte moderate fata de apa, coeficientul de transpiratie fiind de 350-650 unitati de apa/unitatea de substanta uscata.

Are un necesar de precipitatii de 500 - 800 mm din care 75-80 % este apa efectiv consumata de planta.

Fazele critice pentru apa se manifesta de la imbobocire- inflorire - formarea capsulelor cand se consuma 50 % din totalul necesarului de apa al bumbacului (60-90 m³/ha/zi). Consumul maxim de apa zilnica se inregistreaza in lunile iulie-august.

Pentru bumbac repartitia precipitatiilor este mai importanta decat cantitatea. Din totalul precipitatiilor cazute in perioada de vegetatie, 120-180 mm sunt necesare in perioada de crestere a tulpinii si 80-120 mm in perioada de crestere si dezvoltare a capsulelor. Vremea umeda si racoroasa prejudiciaza productia de fibre la bumbac. Umiditatea relativa a aerului nu trebuie sa scada de-a lungul perioadei de vegetatie sub 50 %. Sub aceasta limita, bobocii florali cad. Cu toate acestea bumbacul are o rezistenta buna la seceta datorita:

- sistemului radicular foarte bine dezvoltat;

- caracterelor de xerofitism (culoare inchisa a frunzelor), reducerea suprafetei foliare in perioada de seceta cand frunzele isi indoaie marginile in sus (Gh.Bilteanu, 1974). Pe intreaga perioada de vegetatie, in tara noastra bumbacul are nevoie de 300 mm de precipitatii din care 200 mm in lunile mai-iulie si 100 mm in perioada august-septembrie. Excesul de umiditate (in sol si in atmosfera) este daunator pentru bumbac. Cea mai buna calitate a fibrelor de bumbac se realizeaza in zonele calduroase, unde apa se asigura prin irigare.

2.4 Cerintele fata de sol

Bumbacul are cerinte ridicate fata de sol. Da cele mai bune productii pe soluri:

- cu textura mijlocie;

- profunde si fertile;

- cu reactie neutra spre slab acida;

- cu expozitie sudica;

- adapostite de vanturi puternice;

Nu se amplaseaza pe:

- soluri grele si umede;

- solurile nisipoase si pe cele saraturoase;

- soluri cu apa freatica la adancime mai mica de 2 m.

Pentru a se evita disproportiile intre cresterile vegetative si cele generative, bumbacul se cultiva pe soluri cu fertilitate mijlocie.

Zonele ecologice pentru bumbac

Zonele care ofera conditii optime pentru bumbac in tara noastra, sunt destul de restranse, datorita particularitatilor biologice ale bumbacului. Avand in vedere cerintele bumbacului fata de factorii climatici, la noi in tara suprafata care ofera aceste conditii este situata de-a lungul Dunarii pe o fasie lata de 20-40 km intinsa intre Izvoarele Mehedinti si Fetesti-Ialomita (fig. 1)

In aceste zone, intr-o rotatie de 5-6 ani, bumbacul s-ar putea cultiva pe cca. 30-35000 ha cu o productie de cca. 1300-1500 kg/ha bumbac brut (Gh.Bilteanu, 2001). Numai pe terasa I. a Dunarii si in sud-vestul Dobrogei se pot cultiva 12000 ha cu bumbac.

Fig. 1 - Zona de cultura a bumbacului  in Romania