Cultura de sfecla de zahar -

CUPRINSUL PROIECTULUI

Capitolul 1. Importanta economica si cerintele ecologice ale culturii de sfecla de zahar

Capitolul 2. Patogenii si daunatorii cu importanta economica, prezenti in cultura de sfecla

Capitolul 3.Masurile non-poluante de profilaxie si terapie a patogenilor si daunatorilor si daunatorilor

3.1.Masuri de carantina fitosanitara

3.2.Metode agrofitotehnice

3.2.1. Pregatirea si drenarea terenului

3.2.2 Asolament si rotatia culturii

3.2.3 Llucrarile solului

3.2.4. Fertilizarea (organica ,ingrasamant verde, etc.)

3.2.5. Soiuri cultivate (cu rezistenta la patogeni sau daunatori)

3.2.6. Data semanatului (plantatului)

3.2.7. Adancimea de semanat (plantat)

3.2.8. Distanta intre randuri

3.2.9. Lucrarile de intretinere culturilor

3.2.10.Recoltarea

3.3.Metode fizico-mecanice

3.4.Metode bioligece

3.5.Prognoza si avertizarea ca masuri de diminuarea a poluarii chimice

Capitolul 5. Concluzii

BIBLIOGRAFIE

Scara de aprecire a influentei factorului non-poluant este:

0-nu influenteaza atacul

+nu se cunoaste actiunea

-1 reduce atacul cu pondere mica

-2 reduce atacul cu pondere mijlocie

-3 reduce atacul cu pondere mare

+1 intensifica atacul cu pondere mica

+2 intensifica atacul cu pondere mijlocie

+3 intensifica atacul cu pondere mare

Cap.1 Importanta economica si particularitatile ecologice

ale culturii

Sfecla de zahar poate fi utilizata si in industria spiritului,unde din 100kg radacini cu 17% zahar se pot obtine 10-11 alcool absolute.

Frunzele si coletele care reprezinta 40-45% din recolta totala a sfeclei de zahar , se utilizeaza ca furaj vrede , murat sau uscat, in alimentatia taurinelor

avand o valoare furajera apropiata de cea a porumbului pentru masa verde.

O importanta deosebita au si rezidurile industriale : melasa, taiteii si namolul de la filtrele presei da rezulta in urma extragerii zaharului din sfecla.Aceste reziduri sunt folosite ca muccos in hrana animalelor puse la ingrasat.

Melasa ce rezulta sub forma unui lichid vascos de culoare brun , reprezentand 4-5% din greutatea radacinilor sfeclei prelucrate si avand un continut de 50% zahar, 20% substante organice nezaharate, 10% saruri , minerale si 20% apa, are largi utilizari in primul rand pentru extragerea in continuare a zaharului sau pentru falsificarea alcoolui etilic , a butanului , a acetonei , a drojdiei alimentare , acidului citric sau in producerea industriala

a furajelor concentrate .

Taiteii proaspeti , murati sau uscati , constituie un continut de 92,5% CO3Ca si 2,15% Mg(OH) din substanta uscata este un valoros amendament pentru solurile acide folosit in agricultura.

Sfecla de zahar este o cultura ce constituie la marirea gradului de intensitate economica a unitatilor cultivatoare.

Cap.2 Patogenii si daunatorii cu imporanta economica prezenti in cultura de sfleca de zahar

Rizomania sfeclei(Beet necrotic yellow vein virus si Polymyxa betae Keskin)

Datorita bolii ,cultura de sfecla devine ineficienata, deoarece ditruge plantele si proportie de 60% , iar continutul in zahar la cele ramase , abia ajunge la 5%, in tara noastra a fost semnalata in anul 1980.

Simptomele tipice ale bolii sunt ingalbenirea nervurilor frunzelor si a mezofilului adiacent , urmata de necrozarea sau numai de vestejirea frunzelor si de prolifererarea sau de inmultirea nebuna a radicelor laterale ale radacinii ,care ii dau aspect stufos de radacina ,, barba" . Sfeclele infectate in stadiul tanar , recunoscute dupa cloroza si ofilrea in orele calde ale zilei , pier si densitatea culturii scade.

Plantele care rezista atacului, cu aspect de plante slab nutrite , prezinta urmatoarele simptome : funze mici ,ercete , galbene sau verzi care se ofilesc si cad la sol , ca in cazul lipsei de de apa sau ca la un exces de erbicid . Radacinile raman mici , deformate , cu varful moale sau putrezit .

Deoarece simptomele bolii sunt foarte variate si destul de nespecifice , diagnoza sigura ,fara dubiu a bolii se realizeaza in laborator prin depistarea agentului etiologic.

Agentul etiologic este activitatea sinergica a unui complex virus-ciuperca ai anume a virusului ,, ingalbenirii si necrozirii nervurilor frunzelor de sfecla(Beet necrotic yellow vein virus) si a cuipercii de sol Polymyxa betae, virusul este agentul cauzat al bolii iar ciuperca vectrul virusului.

Virusul se gaseste in sporii de rezistenta ai ciupercii si anume in cistosporii de rezistenta ai ciupercii si anume in cistosporii , care supravituiesc in sol peste 25 de ani.

Cistosporii , in prezenta apei din sol , in stare lichida , la o temperature de peste 20 C (optimul fiind 23-27 C ) si la un pH de peste 5,4 (cel optim este alcalin) , germineaza si dau nastere la zoosporii piriformi si biflagelati; acestia se deplaseaza prin apa si la contactul cu perisorii radacinii de sfecla isi pierd membrana si flagelii si penetreaza acvtiv celulele ,introducand si virusul.In continuare , virusul trece in celulele parenchimatice ale radacinii ,

Poate fii translocat si in frunze , se multiplica si declaseaza o serie de reactiei metabolice cum ar fii dereglarea sistemului de acumlare a zahariozei , care se reduce cu 70% , dublarea continutului de sodiu , datorita intensificariii absortiei sulfatilor , cresterea concentratiei ribozomilor , sinteze rapide de aminoacizi ,intensitatea respiratiei.

Consecinta acestor modicarii , in conditii favorabile , este aparitia dupa 8-10 zile de la infectie, a simptomelor foliare si a aspectului de barba ale radacinii.

Mozaicul sfeclei ( Beta virus 2 Smith ) (Beet mosaic virus)

Boala reduce productia de radacini cu circa 10% iar cea de samanta 47%. La sfcla de zahar cultivata pentru radacini , frunzele tinere din din centrul rozetei prezinta simptomul tipic de mosaic asociat cu o incretire sau gaofrage. Plantele semincere , provenite din butasi infectati , au frunze mai mici si mai mult sau mai putin incretite.(vmc virusul mozaicului castravetilor ,produse de sfecla deformarea frunzelor).

In celulele sfeclei virusul formeaza incluziuni sub forma de turbina sau satelit (aggregate Ierneaza in butasii de sfecla , spanacul de toamna si alte plante anuale de toamna si multianuale iar in natura este transmis prin afide , care pentru achizitionarea in vederea inocularii trebuie sa se hraneasca 6-10 secunde (transmitere nepersistenta).

Fainarea sfeclei (Erysiphe betae )

Boala apare , de regula , in perioadele de seceta prelungita si reduce productia de radacini cu pana la 6t/ha si continutul de zahar pana la 1,5%.

Apare in vetre , mai intai pe seminceri (iulie-august)si apoi si la plantele din ansl. . Se recunoaste dupa pulberea albicioasa de pe ambele fete ale frunzelor , pe petioluri , lujeri floriferi . Frunzele atacate (cele batrane) isi pierd turgescente si se usuca. Spre sfarsitul vegetatiei , in pulberea albicioasa apar puncte brun-negricioase.

Eurysipide betae se transmite de la un an la altul prin miceliul de rezistenta si periteciile cu asce si ascospori de pe frunzele ramase in camp , iar in umiditatea optima pentru realizerea infectiilor cu conidii sunt de 25 C si respectiv 60-70 %

Nematodul sfeclei (Neterodera schachtil Schmidt)

Nematodul sfeclei este present in Europa America de Nord , Australia si Africa . La noi in tara este frecvent in centrul tarii.

Exista diferente morfologice intre sexe . Femela are corpul globulos , subtiat intr-un gat scurt in partea anterioara , de culoare alb-galbuie , de 0.4-0.8 mm . Cuticula este lipsita de striuri transversale .

Masculul este viermiform , alungit , striat de 1,2-1,6 mm lungime. Stiletele este lung de 20-25mm.

Oul este oval de 0.1 mm lungime.

Larva este alungita de 0.4-0.6mm , accentuat subtiat posterior cuticula orificiului anal fiind striata.

Nematodul sfeclei are doua sau trei generatii pe an. Ierneaza in stadiul de an, ei pot supravietuii timp de 9 ani. Dupa copulatie , femela formeaza 200-600 oua , o parte din acestea fiind depuse intr-o masa gelatinoasa situata in regiunea posterioara. Larvele de varsta a doua parasesc chistii si realizeaza infestarea radacinilor.

Eclozarea larvelor este determinata de stimuli chimici incepand cu varsta a patra (dureaza 5 zile). Larvele se diferenteaza in larve mascule si female.Masculii pier dupa realizarea copulatie. Prima generatie se dezvolta din aprilie pana in iunie , iar cea de-a doua generatie din luna iulie pana in septembrie . un ciclu biologic incepe cu eclozarea larvelor si se incheie cu transformarea in adulti.

Nematodul sfclei este o specie poligoga. Ataca plantele din familiile Chenopodiaceae, Polygonaceae, Caryopyllaceae.

Nematodele perforeaza cuticula si se haraneste cu sucul celulelor din tesuturilor radiculare .In urma atacului , radaciniile nu se mai dezvolta, ramanand scurte si subtiri , iar radacinile secundare , cresc intens sub forma unor smocuri sau tufe de peri ,evidentiind mici umflaturi alb-galbui asemanatoare unosr chistii.

Paduchele negru al sfeclei ( Aphts fabac Scop.)

Paduchele negru al sfeclei este raspandit in toata Europa . La noi in tara este prezent peste tot , insa pagube evidente se inregistreaza in Transilvania.

La adulti forma aptera este globuloasa , de culoarea neagra usor lucioasa.

Lungimea capului este de 1.6- Antenele prezinta articolele bazale si terminale de culoare neagra, iar cele mediane de culoare deschisa. Picioarele cu femurele anterioare brune deschise, iar cele mediane si posterioare , brun negricioase .Corniculele sunt cilindrice , negre . Coada scurta.

Forma aripata este neagra sau neagra verzuie .Lungimea corpului 1 -2.2 mm. Antenele sunt negre , mai scurte decat corpul .Larva este asemanatoare insectei adulte , ceva mai mica , mai deschisa la culoare, lipsita de aripi.

Are mai multe generatii pe an , ierneaza in stadiul de ou de iarna , la baza mugurilor sau in crapaturile scoartei plantelor lemnoase.

Este o specie polifaga . Ataca peste 200 de specii de plante cultivate si spontane.Prefera urmatoarele plante gazda primavera : calinul , lemnul cainesc, iasomia.Dintre plantele gazda secundare sunt preferate urmatoarele:

Sfecla de zahar , sfecla furajera , bobul , lintea , soia , salata , cereale, conopida,varza ,macul , spanacul , floarea-soarelui, loboda, stirul , palamida.

Pagube insemnate produce la culturile de sfecla. Traieste in colonii si se hraneste prin inteparea si diferitelor organe ale plantelor(frunze , lastari , floriile , tulpiniile).

Frunzele atacate se rasucesc si se brumifica si in final se usuca.

Pot produce daune indirecte prin roua de miere lasata pe frunze; insecta este si vector al unor viroze la lupin lucerna si fasole.

Gandacul testos al sfeclei (Cassida nebulosa L.)

Specia este frecventa in Europa si America de Nord , iar noi la in tara este prezenta peste tot de al zonele joase pana la zonele de munte.

Adultul este alungit , roscat cu luciu metallic-auriu pe partea dorsala si neagra ventral , de 6,0-7,5 . Unghiul posterior al pronatului este rotunjit.

Elitrele au marginele ingrosate , iar pe suprafata prezinta pete si puncte negre. Femela are picioarele galbene , iar masculul brun negricioase.

Larva este galbuie verzuie latita si ingusta in partea posterioara, de 8-10 mm.Capsula cefalica este ascunsa. Pe segmente laterale ale capului afla 16 aripi . Utimul segment abdominal prezinta o prelungire .

Pupa este libera , imobila. Pe partile laterale ale corpului prezinta spini.

Gandacul testos al sfeclei are o generatie pe an ,ierneaza ca adult sub resturile vegetale sau in sol . Adultii hibernanti apar in cursul lunii aprilie . Dupa aparitie se hranesc intens pana in luna mai , cand are loc depunarea oualor . Femelele depun cate 10-20 bucati pe partea inferioara a frunelor de sfecla sau alte plante din familia Chenopodiaceae. Timp de o saptamana are loc dezvoltarea embrionara . Larvele apar in mai, se hranesc cu limbajul foliar , iar cand au ajuns la maturitate sefixeaza pe partea inferioara a acestora si se transforma in pupe. La inceputul lunii iulie incep sa apara adultii.

Daunatorul se dezvolta pe sfecla si poate chenopodiacee.Adultii hibernanti ataca mai ales mai ales chenopodiaceele spontane (loboda stirul). Noi adulti ataca sfecla . Acestia produc rosaturi in limbul foliar sub forma unor perforatii neregulate ; la inceputul acesteia sunt mici , in timp se maresc astfel ca pot fi consummate complet, ramanad doar nervurile (scheletuire).

Larvele rod una din epiderme si parnchimul , lasand cealalta epiderma intacta.Atacul se manifesta in ,,vetre''.

Molia sfeclei (Gnorimosschema ocellatella Boyd)

Molia sfeclei este raspandita in Europa,Asia si Africa . Este frecventa de asemenea in partea vestica a Romaniei si de-a lungul Dunarii.

Adultul prezinta dimorfism sexual . Femela are aripile anterioare albe-brunii, uneori cenusii , cu o anvergura de 13-14 mm . Masculul are aripile anterioare galbui-brunii, cu anvergura de 10 -12mm. Aripile posterioare sunt cenusii deschise , prevazute cu franjuri.

Oul este oval , de 0.2 -0.3mm , alb-sidefiu la depunere , apoi se inchide si isi pierde luciul.

Larva este alb-roscata de roscata de 10.0-12.0mm cu capsula cefalica , toracele , si partea dorsala a ultimului segment abdominal brun-negricios.

Este o specie polivoltina , in conditiile tarii noastre avand 3-4 generatii pe an. Ierneaza sub resturile vegetale sau in coletul plantelor , ca larva matura sau crisalida invelita intr-un cocon matasos .In primavara cand temperatura aerului ajunge la 15-16 C , apar fluturii. Femela depune ponta in grupe de cate 12 bucati , pe frunze sau petiolul frunzelor si consuma tesuturile sub forma sinuoasa.

Dupa o scurta perioada de , acestea se depleseaza spre coletului unde raman pana la maturitate. Inainte de impupare larvele se retrag sub resturile vegetale. In continuare se dezvolta alte 2 sau 3 generatii . Rareori se dezvolta sic ea de-a cincea generatie . Fiecare generatie se esaloneaza pe o perioada de 35-55 de zile generatile se pot suprapune.

Timpul calduros si uscat determina o crestere a numarului de generatii.

Constantele biologice ale sfeclei se incadreaza la valori destul de generatii ridicate , astfel prag biologic incepe la temperature de 11C , pragul de prolificitate la valoarea de 15.5 C iar optimul termic la temperature de 26.5C.

Daunatorul ataca sfecla. Atacul larvelor consta in perforarea tesuturilor limbului foliar , petiolului , tulpinilor la colet si chiar a radacinilor propriu-zise. Frunzile atacate sunt rasucite si lipite intre ele , iar in final se usuca .Atacul incepe la rozeta si se extinde spre frunzele laterale.La atacuri puternice plantele perd frunzele aproape in totalitate ,iar coletul prezinta numeroase galerii ce creeaza posibilitatea instalarii microorganismelor ce determina putrezirea .

Functionarea normala a plantelor este satnjenita de larvele care se haranesc si se dezvolta in detrimetrul plantelor de sfecla.

Cap. 3. Masurile non-poluante de profilaxie si terapie a patogenilor si

Daunatorilor

Sfecla cultivata este o planta bienala , in primul an de vegetatie se formeaza ,, corpul '' sfeclei rezultat din dezvoltarea puternica a partii superioare a radacinii , hipocoletului si hipocotilului cat si a frunzelor , iar I na al doilea an se formeaza ramurile florifere care fructifica . Apritia de lastari fructiferi In primul an este un fenomen nedorit determinat de cause dintre care unul mentioneaza ca principala cauza este trecerea rapida de la faza vegetative la faza germinativa in conditiile cand temperaturiile dupa rasarire sunt scazute (3-4C) associate cu durata mai lunga de iluminare.

Sfecla de zahar este o planta mezoterma care necesita in primul an de vegetatie 2400-2900C , iar in anul al doilea 1800. in primul an de vegetatie cresterea si dezvoltarea normala se realizeaza in zonele cu medie zilnica de 10.7 C , in perioada de 15 aprilie- 15 iunie , 18.8 C in perioada 15 iun. - 15 aug., 16.5 C in perioada 15 aug. 15 oct.

Sfecla de zahar este pretentiosa fata de umiditate , productii mari si stabile obtinandu-se in zonele unde se inregistreaza 500-600 mm prep.anuale. Cultura acestei plante este pretentiosa fata de sol; cultura reuseste bine pe soluri profunde omogene , foarte bine structurate cu raportul intre nisip si argila in limite foarte stranse , solul care se lucreaza usor , cu capacitate de retinere a apei corespunzatoare permeabile pentru ape si aer, bogate in substante nutritive organice si minerale cu reactie neutra sau usor alcalina .Terenurile afanate pe un strat adanc cele mai bune conditii pentru dezvoltarea radacacinii.

Controlul fitosanitar al culturii sfeclei de zahar ce se efectueaza , stabilirea frecventei , garadul de atac sau daunare , a pragului economic de daunare , tinandu-se seama de particularitatile ecologice al culturii sfeclei de zahar , are in vedere urmatorii patogeni si daunatori: Rizomania sfeclei(beet necrotic yellow vain virus si polymyxa betae), Mozaicul sfeclei (Beet virus stolmes) , Patarea frunzelor (Checosphora beticola sacc). Dunatori sunt paduchele negru al sfeclei , gandacul negru al sfeclei , gandacul testos al sfeclei.

Masuri de carantina fitosanitara. Pentru nematodul sfeclei care nu mai face obiectul masurilor de carantina fitosanitara , se impune totusi pentru zonele infestate , practicarea unui asolament corespunzator , respective introducerea in rotatia culturilor a plantelor impropri nematodului.

3.2.1. Pregatirea si drenarea terenului

Sfecla de zahar este o planata foarte pretentioasa la modul de pregatire a terenului . Pentru cresterea si hiberizarea radacinii , sfecla pentru zahar necesita un sol afanat pe o mare andancime , cu reserve corespuzatoare de elemente nutritive si apa.

3.2.2. Asolamentul si rotatia culturii

Sfecla de zahar trebuie sa urmeze dupa culture care paresesc terenul devreme , astfel incat sa fie timp pentru efectuarea lucrarilor solului si a fertilitatii organo-minerale in aceste conditii se asigura acumularea apei in sol. Cele mai bune premergatoare sunt cerealele paioase de toamna , in special graul de toamna , deoarece acesta eliberand terenul devreme permite o buna pregatiere a terenuluiin vara si in toamna.

Nu se recomanda cultivarea sfeclei de zahar dupa porumb , floarea soarelui , canepa, ovaz, rapita si nici Chenopodiaceae deoarece exista pericolul raspandirii unor daunatori caomuni.

Nu sunt recomandate ca premergatoare pentru sfecla de zahar nici sorgul , iarba de sudan , sfecla nu trebuie cultiva nici dupa ea insasi deoarece exista pericolul infestarii rerenului cu diferti daunatori.

Sfecla de zahar poate revenii pe acelasi teren dupa 4 ani , daca solul nu a fost infestat cu nematozi ,sau dupa 6 ani daca au fost infestari puternice.

3.2.3. Lucrarile solului

Dupa eliberarea terenului de plantele premergatoare timpurii se fac 1-2 discuiri la 10-12 cm adancime ,sau daca solul permite se face o aratura superficiala ( dezmiristire) de 16-18cm, pentru incarporarea returilor vegetale si nefavorizarea rasaririi semintelor de buruieni. Toamna se executa aratura de baza la 28-30cm +10 cm , cu subsolaj , cu plugul in agregat cu grapa stelata.

Dupa premegatoare atrzii se executa o discuire energica pentru a maruntii resturile vegetale, urmata de aratura de baza la 28+10 cm adancime.

Nivelarea terenului (araturii) trebuie sa se faca inca din toamna cu NT-4,2 sau alte mijloace mecanice.

3.2.4. Fertilizarea

Sistemul radicular profound , foliajul bogat si perioada de vegetatie lunga , asigura sfeclei pentru zahar realizarea unei cantitati foarte mari de substanta organica , fiind in acelasi timp o planta foarte mare consumatoare de elemente nutritive din sol, in functie de conditiile pedoclimatice.

La sfecla de zahar se disting 3 perioade nutritive privind necesarul de elementelor nutritive accsebile plantei :

La aparitia perechii a doua si a treia de frunze

La inceputul ingrosarii radacinii(10-30iulie)

In perioada tuberizarii si acumularii interne a zaharului (iulie-august)

Gunoiul de grajd prin mineralizarea sa treptata contribuie atat la imbunatatirea insusirilor biologice si chimice ale solului csi la satisfacerea continua cu elemente nutritive a sfeclei ceea ce asigura sporirea semnificativa a productiei de sfecla la hectar.

Fertilizarea in conditi de irigare la sfecla de zahar valorifica mai mult decat efficient ingrasamintele administrate ceea ce se concentreaza prin realizarea unor sporuri de productie superioare celor obtinute in conditiile culturii neirigate.

Soiuri cultivate

Se folosesc soiuri plurigerme si monogerme:

Plurigerme: Romanesc 7

Monogerme: Emma , Hilma, Evelina , Dora, Corsica, Brasov519 , Monorom

Barsa.

Data semanatului

Avand in vedere ceritele ridicate fata de sol la germinatie si temperature minima scazuta , pentru a beneficia de umiditatea acumulata peste iarna , sfecla pentru zahar se seamana primavara timpuriu, dupa zvantarea terenului , cand in solo la 5-6 ani temperature a ajuns la 4-5 C , cu tendinta de incalzire .

Calendaristic ,aceste conditii se intrunesc in Campia de sud si in vestul tarii intre 10 si 30 martie , iar in restul zonelor intre 1 si 15 aprilie .

Daca se seamana mai devreme planatele pot fii surprinse de ingheturi , pana , pana in faza de 2-3 frunze fiind distruse de temperature mai scazute de -2C.

Adacimea de semanat

Adancimea de semanat sa nu fie mai mare de 3cm in solurile grele si de 4 cm in solurile usoare.

3.2.8.Distanta intre randuri

Distanta intre randuri este de 30-40 cm chiar si mai mult daca vrem sa mecanizam lucrarile de intretinere ale culturii.

3.2.9. Lucrarile de intretinere ale culturilor

In momentul semantului , se recomada ca in samanta de sfecla sa se adauge samanata de orz , canepa etc. , care rasarind mai devreme ca samanta de sfecla , marcheaza randurile , in care se poate aplica timpuriu , prasila oarba.Aceasta se face la adancimea de 3 cm manual sau cel mai bine mecanic daca distanta intre randuri este mai mare . In dreapta si stanga randurilor se lasa neprasit un spatiu de 4-5 cm , cu scopul de a nu deplasa palntele de la locu; lor si de a impiedica patrunderea uscaciunii la radacina plantelor.In schimb se plivesc buruienile aparute pe randuri. In momentul cand sfecla a inceput sa isi formeze a doua pereche de frunze adevarate , se face buchetul si raritul ca si la sfecla cultivate pentru fabrica de zahar.Raritul se face la distante de 10-15 cm planta de planta, lasandu-se plantele mai bine dezvoltate si care au cotiledoanele indreptate spre spatiul dintre randuri.In acest moment se executa si completarea gaurilor ptin transplantare.

Dupa rasasarit se da imediat o prasina manuala sau mecanica si se va face verificarea rasaritului , astel ca la cuib sa ramana o singura planta.

La fiecare prasila adancimea de afanare a terenului se mareste treptat astfel ca ultima prasila sa ajunga la circa 7-8 cm.

In regiunile cu ploi abundente ,adancimea prasilei se poate face pana la 10-12 cm . Prasilele se executa mai adanc intre randuri si mai superficial in apropierea randurilor , pentru a nu taia radacina smicerilor. Catre timpul de acoperire a intervalelor intre randuri se poate prasii mai adanc.

3.2.10.Recoltarea

In tara noastra , recoltatul poate incepe cu prima decada a lunii octombrie,indifferent de zona de cultura , radaciniile de sfecla intrunind destule caracacteristici calitative care sa asigure o extractie calitativa a zaharului.

Concluzii

Suprafetele cultivate cu sfecla de zahar au scazut mult dupa 1989, dar in momentul actual dar si in viitor , cultura sfeclei de zahar va trebuii sa fie in atentia Centrelor de Consultanta de la satele si comunele din fiecare judet reorganizarea structurii culturilor.

Astazi se poate folosii samanta monogema de sfecla care usureaza mult lucrarile de rarit.

BIBLOGRAFIE

1.GROZEA IOANA.2006- Entomologie speciala , Ed. Mirton Timisoara

2.POPESCU GH. 20005- Tratat de patologia plantelor,vol.3, Ed. Eurobit,

Timisoara

3.SIMERIA GH., PARSAN P., DAMIANOV SNEJANA , 2007 - Strategii non-poluante pentru combaterea patogenilor si daunatorilor palnatelor,Ed. Eurobit, Timisoara

4.FITOTHENIE -EDITURA DIDACTICA SI PEDAGOGICA -BUCURESTI 1979

5.WWW.FERMIERUL.RO

WWW.AGRA.RO

UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRICOLE A

BANATULUI TIMISOARA

STRATEGII NON-POLUANTE DE COMBATERE

A PATOGENILOR SI DAUNATORILOR DIN

CULTURA DE SFECLA DE ZAHAR

CHIRILA IOSIF LAVINIUS

PROTECTIA PLANTELOR

ANUL V

Concluzii