Raia neagra - Synchytrium endobioticum

Raia neagra - Synchytrium endobioticum

Agentul patogen este originar din America de Sud de unde a patruns in Europa fiind semnalat in Marea Britanie (1870) si Ungaria (1896).

In Romania a fost semnalata in 1921 in zona Fagarasului, dar focarul a fost restrans, pentru ca dupa 1942 datorita vehicularii cartofului in timpul celui de-al II-lea razboi mondial, sa apara focare in Hunedoara, Maramures, Suceava, Cluj, Brasov, Sibiu, Bacau, Bistrita Nasaud, Alba si Arges, de unde boala s-a extins cu toate masurile de carantina interna aplicate.

Pagubele produse de acest agent sunt mari, el fiind inclus pe lista patogenilor de carantina OEPP, care limiteaza posibilitatile de circulatie si vanzare a tuberculilor recol/tati.

Simptome. Agentul patogen ataca pe tuberculi, stoloni, tulpinile si uneori pe frunzele ce vin in contact direct cu suprafata solului (bilonului). Portiunile infectate prezinta excrescente buretoase, coraliforme, datorita cresterii exagerate si haotice a tesuturilor parazitate. Pe tuberculi, in jurul ochilor apar tesuturi incretite, asemanatoare inflorescentelor de conopida. Aceste excrescente, la inceput cat bobul de mazare, sunt albicioase apoi cresc, depasesc chiar marimea tuberculului si se inchid la culoare, devin brune-negricioase. Spre toamna fostii tuberculi se dezorganizeaza, excrescentele incep sa se rupa in portiuni mai mici (fig. 53).

Pe tulpini si frunze, excrescentele au culoare verde, apoi brun-neagra. Stolonii pe a caror traiect apar excrescente, nu mai formeaza tuberculi si dupa caderea tumorilor prezinta mici cicatrici. In sol, pe tuberculi pot fi intalnite si excrescente sub forma de frunza groasa, sub forma de licheni sau tuberculi cu periderma ondulata, zbarcita. In cazul atacului timpuriu planta are putine tulpini si frunze iar la atacurile tardive boala nu se poate depista decat la recoltare, in vegetatie tufa prezentand chiar un aspect de matura de vrajitoare (tulpini multe dar subtiri).

Agentul patogen - Synchytrium endobioticum (Schilb.) Perc. - fam. Synchytriaceae, ord. Chytridiales, cl. Chytridiomycetes, subincr. Mastigomycotina.

Ciuperca are un aparat vegetativ - gimnoplast ce traieste ca parazit obligat in interiorul celulelor plantelor gazda. Din cercul de plante gazda fac parte specii ale genului Solanum: Solanum lycopersicum, S. nigrum, S. dulcamara, Hyosciamus niger, Physalis sp. etc.

Ciclul asexuat al ciupercii are mai multe etape. Zoosporii uniflagelati au forma ovoidala, 2-3 µm lungime, paraziteaza celula si se transforma in zoospor amiboidal intracelular.

In momentul contactului cu epiderma frunzei, stolonul sau tuberculul, flagelul zoosporului se contracta si nucleul strapunge peretele epidermei, intra in celula si este urmat de restul protoplastului. Aceasta patrundere are loc prin celulele tinere de langa ochii tuberculilor sau prin lenticele.

In celula zoosporul devine corp amiboid care se hraneste si se transforma intr-un organ special delimitat de o membrana - prosor. Celule ce inconjura celula parazitata se divid radiar formand excrescentele coraliforme vizibile la exteriorul zonelor atacate.

Prin ruperea membranei, prosorul isi varsa continutul in celula parazitata apoi nucelul se divide mitotic, dand nastere la 34-64 nuclei iar protoplasma se divide in 5-7 portiuni delimitate de membrane celulozice. Fiecare portiune devine un zoosporange in care prin diviziuni repetate vor aparea 200-300 nuclei ce se inconjura cu citoplasma si devin 200-300 zoospori. Acest ciclu asexuat se poate repeta de mai multe ori pana spre toamna.

Ciclul sexuat are loc spre sfarsitul perioadei de vegetatie, cand in sol doi zoospori identici ca forma dar diferentiati sexual se unesc, dau un zigozoospor binucleat si biflagelat, acest proces de sexualitate se numeste izogametogamie. Zigozoosporul ataca celulele tuberculului, se transforma in corp amiboid diploid si apoi in prosor diploid. Celulele din jurul celulei atacate se divid de aceasta data tangential si izoleaza celula in care prosorul in urma fuzionarii celor doi nuclei devine akinetosporange, ultim produs de sexualitate si in acelasi timp organ de rezistenta, deoarece el este invelit in 3 membrane, endospor, exospor si epispor.

Epidemiologie. Agentul patogen ataca tuberculii cultivati in soluri acide (pH=5-6) cu temperaturi cuprinse intre 15-24^oC si cu umiditate de 60-80 % din capacitatea de retinere a apei. Variatiile mari de temperatura favorizeaza atacul si permit efectuarea a mai multor cicluri asexuate ale agentului.

In verile reci, cu temperaturi sub 18^oC si cu precipitatii abundente se inregistreaza pagube insemnate mai ales in conditii de monocultura sau rotatii de scurta durata, deoarece akinetosporangii pot ramane viabili 8-10 ani iar apa din sol ajuta la vehicularea zoosporilor ciupercii.

Soiurile de cartof manifesta o rezistenta diferita fata de acest agent patogen.

Cercetatorii Statiunii de Cercetari Suceava, aflata in zona favorabila atacului de raie neagra, testeaza la centrul Pojorata, pe un teren puternic infestat noile soiuri create de amelioratori, pentru a putea recomanda zonarea acestora sub aspectul rezistentei sau tolerantei lor la acest agent patogen (vezi tab. 1).

Cele mai bune sunt soiurile hipersensibile la care, in momentul patrunderii zoosporului in celula, aceasta moare imediat si odata cu ea si agentul ce este parazit obligat. Prin necrozarea acestor celule tuberculul se acopera cu un strat de celule moarte ce vor constitui un baraj pentru urmatorii zoospori ajunsi pe suprafata tuberculilor.

Transmiterea agentului patogen este deci asigurata in cursul vegetatiei de zoospori iar de la un an la altul de akinetosporangii din sol sau din particulele de sol aderente la tuberculii sanatosi, masini agricole, mijloace de transport etc. Akinetosporangii pot fi adusi in camp odata cu gunoiul de grajd provenit de la animalele hranite cu tuberculi infectati, nefierti.

La ciuperca Synchytrium endobioticum se cunosc 14 rase fiziologice dar la noi in tara Tr. Savulescu evidentiaza prezenta unui singur biotip.

Prevenire si combatere. Respectarea masurilor de carantina interna si externa limiteaza zonele de atac si pagubele ce pot aparea. Plantarea de tuberculi sanatosi proveniti din zone necontaminate, in soluri usoare, in asolamente de lunga durata (cartof o data la 6-8 ani) asigura productii mari. Corectarea aciditatii solului, fertilizarea cu ingrasaminte organice (gunoi de grajd bine fermentat, fara akinetosporangi viabili), irigarea cu doze moderate, limiteaza posibilitatile de infectie ale patogenului.

In zonele favorabile pentru evolutia agentului se vor face controale riguroase, se va urmari distrugerea plantelor din fam. Solanaceae ce pot fi gazde pentru ciuperca si se vor planta tuberculi numai din soiurile rezistente sau hipersensibile. In focarele de infectie depistate, vrejii se vor arde iar tuberculii vor fi industrializati pe loc sau se vor fierbe pentru hrana animalelor.

Zona infestata, delimitata precis, se va ara la 20-25 cm adancime si se va trata cu Basamid G-500 kg/ha sau Dazomet 90 PP-600 kg/ha, substante ce au un spectru larg de actiune care include ciupercile de sol dar si nematozii.