Virusul rasucirii frunzelor cartofului - Potato leafroll virus

Virusul rasucirii frunzelor cartofului - Potato leafroll virus.

Rasucirea frunzelor de cartof este o boala frecventa in toate tarile cultivatoare de cartof, virusul fiind descris in 1913 de Quanjer, iar din 1964 descris si in Romania de N. Cojocaru si I. Pop. In functie de sensibilitatea soiurilor pagubele pot fi de 10-95 % din recolta.

Simptome. In timpul perioadei de vegetatie plantele infectate prezinta frunze cu marginile foliolelor din varful tulpinii curbate spre fata superioara si usor rasucite ca un cornet. Soiurile sensibile prezinta pe foliolele rasucite si clorozate, o coloratie data de antociani. Intr-o faza mai avansata a bolii se rasucesc toate foliolele, acestea devin rugoase, rigide, casante si dau un sunet metalic la atingere. Frunzele au necroze in floem ceea ce impiedica migrarea amidonului spre tuberculi, acesta ramanand in frunza ce devine rigida si casanta.

Plantele virotice vor forma in sol tuberculi  de dimensiuni mai mici, din care in anul urmator apar plante de talie mica, cu internoduri scurte si cu frunze ce prezinta foliolele puternic rasucite la scurt timp de la rasarire (fig. 47).

Agentul patogen - Potato leafroll virus face parte din grupa Luteovirus, are particule izometrice de 24 nm in diametru, ce contin ADN bicatenar dupa unii autori sau ARN monocatenar dupa alti autori.

Temperatura de inactivare a virusului este de +70^oC iar longevitatea virusului in suc este de 4 zile la temperatura de 2^oC. Avand proprietati antigenice ridicate poate fi identificat prin antiseruri folosite in testul ELISA.

Epidemiologie. Vectorul principal al acestui virus este Myzus persicae la care nimfele sunt mai eficiente chiar decat insectele adulte. Dupa o perioada de hranire de 45-95 minute virusul acumulat are, in insecta, o perioada latenta de 12 ore, apoi acestea raman infectioase toata viata lor.

In afara acestor 3 virusuri principale in tara noastra ar putea sa mai fie sau mai sunt semnalate: virusul deformarii varfului cartofului (Potato mop-top virus), virusul M al cartofului (Potato virus M), virusul S al cartofului (Potato virus S), virusul A al cartofului (Potato virus A), mozaicul Aucuba (Potato Aucuba mosaic virus), virusul patarii inelare negre a tomatelor (Tomato black ring virus), virusul ofilirii patate a tomatelor (Tomato spotted wil/t virus), virusul rattle al tutunului (Tobacco rattle virus), virusul tutunului (Tobacco necrosis virus), virusul mozaicului lucernei (Alfalfa mosaic virus), virusul mozaicului castravetilor (Cucumber mosaic virus) si viroidul tuberculilor de cartof (Potato spindle tuber viroid).

Prevenirea si combaterea bolilor virotice ale cartofului

Masurile de prevenire constau in depistarea si distrugerea plantelor bolnave din lanurile de cartof ale sistemului inchis de producere a materialului semincer.

In munca de ameliorare se va porni de la clone libere de virus, testate, sau de la culturi meristematice.

Intrucat principalii vectori sunt afidele, se va produce material de samanta in zonele cu frecventa redusa a vectorului iar pe parcursul anului se vor aplica stropiri repetate cu insecticide pentru a se evita infectarea plantelor, culturile fiind izolate spatial fata de alte culturi ale speciilor din cercul de plante gazda a virusurilor. In loturile semincere se va asigura prin erbicidare combaterea buruienilor care pot fi gazde ale virusurilor sau ale insectelor vectoare.

In zonele cu frecventa mare a virusurilor se vor planta tuberculi din soiurile rezistente, in special cele rezistente la virusul Y care diminueaza cel mai mult productia.

In _"zonele inchise" se aplica masuri de preincoltire a tuberculilor, plantarea timpurie, sortarea atenta a tuberculilor, eliminarea timpurie a plantelor bolnave, combaterea insectelor si recoltarea timpurie, cu eliminarea randurilor marginale. Prin aceste masuri se evita suprapunerea momentului de sensibilitate a plantelor cu perioadele calde ale anului, cand are loc zborul maxim al afidelor si se elimina tuberculii de la marginea tarlalelor ce pot proveni de la plantele posibil infectate. Evitarea atacului afidelor se poate face si prin tratamente cu ulei, ce nu are efect fitotoxic dar impiedica atacul vectorilor virusurilor.

Metoda serologica ELISA este cea mai sigura pentru a se elimina tuberculii virotici dar ea se poate aplica doar in munca de ameliorare ca si tratamentul cu Ribaviral (ser antiviral).

In cultura mare este necesar ca periodic sa se improspateze materialul de plantat cu tuberculi produsi in _"zonele inchise", sa se aplice toate metodele agrotehnice, fitotehnice si de protectie la optim, de aceste lucruri depinzand direct productia la unitatea de suprafata.