Innegrirea bazei tulpinii cartofului si putregaiul moale al tuberculilor - Erwinia carotovora pv. atroseptica si E. carotovora pv. carotovora

Innegrirea bazei tulpinii cartofului si putregaiul moale al tuberculilor - Erwinia carotovora pv. atroseptica si  E. carotovora pv. carotovora

Etiologia bacteriana a acestei boli a fost stabilita la sfarsitul secolului trecut (1899) de catre Fraun iar Appel (1902) si Hall (1902) izoleaza bacteriile pe care le denumesc Bacillus phytophtorus si B. atrosepticus.

In starea fitosanitara a Romaniei pe anul 1930 este semnalat agentul patogen al acestei boli sub denumirea de Bacillus solaniperda.

Bacteriologii si fitopatologii care au evaluat pagubele produse de aceasta boala, au stabilit ca in camp acestea variaza intre 1-5 % si 10-15 % in depozite, iar uneori in depozitele prost aerisite pagubele pot fi de pana la 70 %.

Simptome. In timpul perioadei de vegetatie plantele atacate raman pitice cu tulpini subtiri, internodii scurte si ramuri orientate in sus. Foliolele sunt rasucite spre fata superioara, rigide si la lovire au un sunet metalic datorita acumularilor de amidon din tesuturi. Aceste simptome apar datorita faptului ca baza tulpinilor atacate are tesuturi moi, putrezite, negricioase din care cauza boala se mai numeste si _"boala piciorului negru". La sectionarea tulpinii, se observa brunificarea fasciculelor vasculare. Tuberculii atacati manifesta initial o brunificare a inelului vascular, apoi pulpa este transformata intr-un mucilagiu urat mirositor datorita suprainfectarii acestuia cu bacterii ce produc acid butiric sau valerianic. Peridermul tuberculilor nu este afectat (fig. 49)

Atacul tuberculilor este favorizat de umiditatea excesiva din sol, dar in cazul in care intervine o perioada secetoasa, in tuberculi atacul sisteaza si apare un suber ce delimiteaza pulpa distrusa de cea sanatoasa. Infectarea tuberculilor se produce prin vasele conducatoare, prin rani sau prin stoloni.

In unii ani pot aparea simptome tulpinale in camp iar simptomele pe tuberculi numai in depozite.

Agentul patogen - Erwinia carotovora pv. atroseptica (Van Hall) Dye si E. carotovora pv. carotovora (Jones) Bergey, Breed, Hammer et Huntasi.

Aceste varietati patogene ale bacteriei pot fi intalnite atat in camp cat si in depozite in functie de temperatura; Erwinia carotovora pv. carotovora fiind mai frecventa in zone calduroase si in depozite.

Bacteria face parte din fam. Enterobacteriaceae, are forma de bastonas si este foarte rezistenta la uscaciune si la temperaturi scazute.

Epidemiologie. Bacteria rezista foarte multi ani in sol pe resturile vegetale si de asemenea in lenticelele tuberculilor cu care este readusa in sol.

Inmultirea bacteriei are loc nu numai in vasele conducatoare din tulpini si tuberculi, ci si in rizosfera cartofului. In cazul ranirii tuberculilor sau a sectionarii lor are loc un transfer rapid al bacteriilor si o amplificare a posibilitatilor de atac.

In camp infectia plantelor sau a tuberculilor se face prin rani, lenticele sau stoloni in timp ce in depozite bacteria poate infecta chiar tuberculii fara leziuni daca acestia nu sunt acoperiti de un strat gros de suber si daca temperatura este intre 20-35^oC. Bacteria are o activitate pectinolitica puternica, distruge substantele pectice din lamelele mediane ale peretilor celulelor, circula prin xilem si chiar prin floem oprind circulatia apei ceea ce produce vestejirea plantelor. Pectinaza produsa de bacterie in tuberculii infectati induce polifenoloxidaza ce oxideaza fenolii. Fenolii oxidati creaza o bariera in fata infectiei, tesuturile capatand o culoare bruna. Bacteria fiind virulenta, formeaza dehidrogenaza care inhiba oxidarea fenolilor.

Cercul de plante ce pot fi parazitate este foarte larg si cuprinde 7 specii ale genului Solanum, 14 specii din genul Nicotiana, 2 specii de Allium, Apium graveolens, Armoracia sp., Asparagus officinalis si diferite specii ale genurilor Brassica, Capsicum, Cichorium, Cucumis, Cucurbita, Cynara, Dahlia, Datura, Daucus, Helianthus, Hyacinthus, Iris, Lilium s.a.

Prevenire si combatere. Boala poate fi prevenita prin respectarea asolamentelor, fertilizare echilibrata fara exces de azot ce intensifica putrezirea tuberculilor si prin plantare de tuberculi sanatosi fara rani si nesectionati. Plantarea trebuie sa se faca la adancimi mai mici in solurile grele si la momentul oportun cand solul este incalzit. Lucrarile de intretinere trebuiesc executate in asa fel incat sa se evite ranirea plantelor sau a tuberculilor.

In vederea depozitarii, tuberculii uscati fara pamant pe ei, vor fi sortati pentru a fi eliminati cei raniti. Silozurile trebuie sa fie uscate, dezinfectate, cu o circulatie corespunzatoare a aerului pentru a se putea regla umiditatea aerului (60-70 %) si temperatura (1-2^oC).

Silozurile vor fi verificate sub aspect termic saptamanal si daca se constata cresteri de temperatura anormale se va deschide silozul si se vor sorta si elimina focarele de infectie. Inainte de plantare tuberculii din loturile de ameliorare vor fi tratati cu  Actiona 100 mg/ml, solutie ce reduce incidenta atacului cu 45 %.