Organizarea si amenajarea agricola a teritoriului

ORGANIZAREA SI AMENAJAREA AGRICOLA A TERITORIULUI

Aceasta este definita de complexul masurilor pentru punerea in valoare a teritoriului agricol si a factorilor care concura la sustinerea si dezvoltarea agriculturii ca ramura de baza a economiei (naturali, social-economici, tehnici si politici).

Intr-o alta formulare, organizarea teritoriului agricol reprezinta ansamblul de masuri tehnice, economice, legislative, de principii si reguli interdependente, formand un intreg organizat, care stabilesc modul concret, real, de utilizare a pamantului, a mijloacelor de productie si a fortei de munca in vederea desfasurarii eficiente a procesului de productie pe un teritoriu agricol dat.

In organizarea teritoriului agricol concura factori de ordin natural, social, tehnic si de natura politica. Amenajarea teritoriului agricol reprezinta ansamblul masurilor de ordin tehnic pentru punerea in valoare si exploatarea acestora. Amenajarea este expresia concreta a componentei tehnice in procesul de organizare a terenului agricol (amenajare pentru irigatii, amenajare pentru semanat, amenajare pentru plantatii etc.).

Transpunerea in practica agricola a diverselor forme de organizare si amenajare a teritoriului agricol se realizeaza prin intermediul exploatatiei agricole. Aceasta reprezinta forma organizata de gestiune sistematica a terenului agricol. Exploatatia agricola (gospodaria individuala, ferma) se constituie dintr-un complex de mijloace de productie (teren, animale de productie, culturi), mijloace de munca (tractoare, combine, unelte agricole), fond construit si forta de munca, integrate sistemic, in scopul obtinerii de produse agricole si prestari de servicii specifice. Exploatatia agricola, ca ansamblu de productie, administreaza si gestioneaza resursele si patrimoniul prin optima alocare a fortelor de productie.

Orice exploatatia agricola are la baza patru categorii de factori ce constituie elemente de input, si anume:

terenul;

puterea economica;

mostenirea culturala;

starea comportamentala (manageriala).

In privinta terenului, conditiile optime asociaza factorii de sol cu altitudinea, expozitia, panta terenului si clima locului. La un moment de timp dat, puterea economica poate fi stimulatoare ori prohibitiva, in raport cu mediul economic de ansamblu si atitudinea societatii fata de agricultura.

Mostenirea culturala in practica agricola poate avea efecte benefice, aceasta sintetizand experienta anterioara a generatiilor de agricultori de pe un teritoriu dat (marimea fermei, practicile agricole). Starea comportamentala este in relatie directa cu nivelul de instruire al fermierilor, cu varsta si aspiratiile acestora.

In ultima instanta, exploatatia agricola este definita de parametrii economici, in cadrul carora, dupa realizarea bilantului de tip inpun-output, se percepe un excedent, stare stationara sau pierderi.

Optimul este definit intr-un camp al actiunii factorilor concreti, in care costul total al productiei (TCP) per unitatea de output este cel mai scazut (fig. 10).

Fig. 10. Modelul optimului agricol si al limitelor (dupa D. Waugh, 2000).

O data cu indepartarea fata de campul optim (secete ori exces de umiditate, caldura prea multa ori inghet) actioneaza Legea diminuarii venitului per unitatea de output, ca urmare a scaderii outputurilor ori ca urmare a mentinerii productiei cu costuri prohibitive.

In cadrul unei exploatatii agricole, componentele de output constau din productia vegetala si cea animala (fig. 11).

Fig. 11. Structura sistemului agricol (dupa D. Waugh, 2000).

In functie de cantitatea de munca investita (mecanica, munca vie a omului si animalelor), de capitolul angajat in procesul de productie si de terenul disponibil, se pun in evidenta doua tipuri agricole majore, si anume cel extensiv si cel intensiv.

Tipul agricol extensiv reclama investitii mici de munca si capital (unitatea de suprafata ori pentru intretinerea animalelor si rezultate modeste din punctul de vedere al productiei).

In opozitie, tipul agricol intensiv se caracterizeaza prin investitii mari de forta de munca (vie si/ori materializata) si de capital, rezultand efecte economice mari (fig.12).

Fig. 12. Sistemul agricol extensiv si intensiv (dupa D. Waugh 2000).

In tara noastra, ¾ din terenul agricol este cuprins intre pante de la 0 la 15 %, ceea ce permite mecanizarea in conditii bune a activitatilor agricole. In privinta terenurilor arabile, peste 80 % sunt pe pante mai mici de 10 %, ceea ce nu impune restrictii pentru efectuarea lucrarilor agricole si pentru structuri ale culturilor (doar pentru cca. 1 milion ha este necesara efectuarea lucrarilor pe curbe de nivel).

Terenurile situate pe pante cu inclinare cuprinsa intre 10 si 15 % (6,7 %) impun sistemul de cultura in fasii si benzi inierbate. Terenurile arabile situate pe pante intre 15 si 25 % (8 %) impun sistemul de cultura in benzi inierbate si agroterase, plantele protectoare detinand, de regula, ¾ din totalul culturilor. Terenurile cu pante de peste 25 % (1,4 %) necesita a fi mentinute cu vegetatie forestiera permanenta.

Peste 40 % din suprafetele ocupate cu pajisti sunt situate pe versanti cu pante de peste 20 % inclinare, iar 30 % pe pante de 10 %, in campii joase, lunci si vai inundabile sau afectate de exces de umiditate.

Plantatiile cu vita de vie sunt amplasate in proportie de 58 % pe pante sub 10 % inclinare iar   28 % pe pante cuprinse intre 10 si 20 % (pe pante mai mari de 20 % sunt numai 14 % din suprafetele viticole). Plantatiile de pomi sunt in majoritate (¾) pe pante mai mici de 20 % si numai ¼ pe pante mai mari.

Intr-o imagine de sinteza, resursele funciare ale Romaniei au 64 % din suprafata agricola afectata de factori limitativi si procese de degradare (33 % eroziune, 12,5 % exces de umiditate, 8,8 % aciditate, 3,7 % salinitate).

Conform sistemului legislativ actual din tara noastra, in agricultura Romaniei functioneaza urmatoarele tipuri de exploatatii agricole: gospodarii agricole individuale (de subzistenta), asociatii familiale, societati agricole cu personalitate juridica, societati agricole cu terenul luat in arenda, societati comerciale agricole, regii autonome agricole, institute (statiuni) de cercetare.

Dupa cum este cunoscut, majoritatea exploatatiilor agricole la noi in tara sunt gospodarii agricole individuale ce practica o agricultura extensiva, de subzistenta.

Cei circa 4,5 milioane de proprietari de pamant detin 10 521 809 ha teren agricol, revenind in medie 2,5 ha teren/gospodarie. Acesta este divizat in medie in 15 parcele, marimea medie a unei parcele fiind de 0,16 ha (16 ari), fapt ce impiedica practicarea unei agriculturi moderne, de mare randament  (tabel 1).

Tabel 1. Situatia statistica a terenurilor la nivel national (31.12.2001).

1. Total tara. 2. Proprietate publica (total). 3. Apartinand statului. 4. Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor. 5. Ministerul Apelor si Protectiei Mediului. 6. Ministerul Industriei si Resurselor. 7. Ministerul Lucrarilor Publice, Transportului si Locuintelor. 8. Ministerul Telecomunicatiei si Tehnologiei Informatiei. 9. Ministerul Turismului. 10. Ministerul Educatiei si Cercetarii. 11. Ministerul Sanatatii si Familiei. 12. Ministerul Culturii si Cultelor. 13. Ministerul Apararii Nationale. 14. Ministerul de Interne. 15. Ministerul de Justitie. 16. Alte ministere si organe centrale. 17. Apartinand unitatilor administrativ-teritoriale. 18. Judeteana. 19. Municipala, orasaneasca, comunala. 20. Proprietate privata (total). 21. Proprietate privata a statului. 22. Proprietate privata a unitatilor administrativ-teritoriale. 23. Prorprietate privata a persoanelor juridice. 24. Proprietate privata a persoanelor fizice. 25. Proprietate cooperatista. 26. Proprietate obsteasca. 27. Detinute de investitori straini.