Principii si metode de sporire a productiei si calit. pajistilor permanente

Principii si metode de sporire a productiei si calit. pajistilor permanente.

Lucrarile executate pt imbunatatirea pajistilor permanente in doua categorii: lucrari de suprafata si lucrari radicale.

Lucrarile radicale presupun destelenirea pajistilor degradate si infiintarea pajistilor temporare.

Lucrarile de suprafata reprezinta lucrarile de baza pt imbunatatirea pajistilor permanente, deoareca ele au marele avantaj de afi simple, mai economice si aplicate corect dau rezultate tot asa de bune.

Prin lucrarile de suprafata se urmareste in primul rand cresterea gradului de acoperire a solului cu vegetatie ierbasa si ca atare, cresterea suprafetei utilizabile ca pajiste precum si usurarea efectuarii lucrariloe de intretinere si recoltare, indeosebi pe cale mecanizata.

Aceste lucrari sunt: curatirea de resturi vegetale si pietre, combaterea vegetatie lemnoase, distrugerea buruienilor musuroaielor si nivelarea terenului.

Un al doilea obiectiv esential al lucrarilor de suprafata il constituie imbunatatirea compozitiei floristice. In acest scop se executa lucrari de combatere a buruienilor, de suprainsamantare, de imbunatatire a regimului de hrana si apa pt plante.

Pt sporirea productiei si calitatii furajului cele mai importante lucrari sunt cele de fertilizare, si in anumite conditii cele de corectare a reqactiei solului de asigurare a unui regim optim de apa si aer in sol.

Pe apajistile cu exces de umiditate si pe cele degradate prin eroziune,se executa in prealabil lucrari de imbunatatiri funciare, desecare-drenaj si masuri de combatere a eroziunii solului.

a)       Eliminarea excesului de umiditate- excesul de umiditate pe pajiste se poate datora solurilor care pot fi pseudogleice si pseudogleizate si pe care apa din precipitatii stagneaza; excesul de apa se mai poate datora si panzei freatice din izvoarele de coasta, apa din inundatii, infiltratiile din rauri. Pajistile cu exces de umiditate au o compozitie floristica nevaloroasa, in care predomina specii din familia Cyperaceae si Juneaceae precum si alte specii hidrofite si higrofite pe care animalele nu le consuma. In afara de calitatea slaba a pajisti excesul de umiditate constituie un mediu favorabil de dezvoltare a parazitozelor, care diminueaza capacitatea de productie a animalelor si le afecteaza starea de sanatate. Masurile de eliminare a excesului de umiditate se diferentiaza in functie de natura excesului si de conditiile de sol. Astfel cand execesul de umiditate este de natura freatica se impune coborarea nivelului panzei de apa freatica in special prin drenaj subteran, pana la adncimea minima in functie de tipul de sol. Pt fanete 45-50 cm pe soluri usoare. Pe pasuni adancimea minima a apei freatice trebuie sa fie cu 10 cm mai mare decat in cazul fanetelor. Pt eliminarea apei din precipitatii de ala suprafata solului se recomanda desecarea prin canale deschise, drenaj subteran, drenaj cartita. Se mai foloseste si drenajul biologic-prin cultivarea de specii lemnoase mari consumatoare de apa si unele specii de graminee care au consum mare in perioada de vegetatie.

b)       Curatirea- prin lucrarile de curatire se indeparteaza de pe pajisti resturile vegetale depuse de apa, maracinisurile, pietrele, buturugile si cioatele ramase dupa defrisarea vegetatiei lemnoase. Lucrarea se executa manual sau mecanizat in functie de panta si gradul de acoperire a pajistei cu asemenea materiale. Lucrarile de curatire a pajistilor se executa de regula primavara devreme. Deasemena mai alesw pe pasuni trebuie intreprinse lucrari de curatire in tot timpul anului pt inlaturarea plantelor cu talie mare, cu ghimpi sau toxice neconsumate de animale, daca nu se elimina dupa pasunat aceste plante se imnultesc reducand gradul de acoperire a spciilor valoroase si in unele cazuri devin daunatoare pt animale.

c)       Combaterea vegetatiei lemnoase- pt prevenirea extinderii vegetatiei lemnoase se executa curatiri anuale. La defrisarea vegetaatiei lemnoase trebuie sa se tina seama si de panta terenului pt a preveni declansrea fenomenului de eroziune a solului. Pe pajistile situate pe terenuri cu panta cuprinsa intre 10-30 defrisarea se efectuiaza in benzi late de 40-120 m, paralele cu directia curbelor de nivel. Acestea alterneaza cu benzi antierozionale nedefrisate late de 5-25 m in functie de panta. Defrisarea se face pe cale mecanica cu ajutorulunor masini speciale si pe cale chimica cu ajutorul erbicidelor.

d)       Combaterea buruienilor- pe pajhistile permanente sunt considerate "buruieni" plantele fara valoare furajera, cele care depreciaza calitatea produselor obtinutede la animale si cele toxice. La imburuienarea pajistilor contribuie in primul rand lipsa lucrarilor aferente de ingrijire (cosirea plantelor neconsumate, imprastierea dejectiilor dupa pasunat, cosirea cu multa intarziere a fanetelor dupa ce buruienile au format seminte si folosirea nerationala prin pasunat). Imburuienarea este favorizata de fertilizarea unilaterala cu azot, de supraingrasarea organica, realizata prin administrarea neuniforma a ingrasamintelor organice sau prin tarlire, de excesul sau deficitul de umiditate din sol.