Stolburul solanaceelor - Stolbur disease - Mycoplasma

Stolburul solanaceelor - Stolbur disease - Mycoplasma

Stolburul este considerat ca una din bolile cele mai grave ale plantelor din fam. Solanaceae in conditiile cultivarii lor in zone secetoase. Boala a fost descrisa din 1933 de Rijkov (URSS) si asupra ei au efectuat studii numerosi cercetatori intre care Alice Savulescu si P.G. Ploaie (1960,1969,1971,1972).

Simptome. In functie de grupa de plante pe care este semnalata mycoplasma, se inregistreaza o varietate mare de simptome.

La Solanum tuberosum, S. melongena, Capsicum annuum, Callistephus chinensis si Nicotiana rustica var. humilis - mycoplasma produce cloroze si ofiliri rapide.

La Lycopersicum esculentum, Vinca rosea, Ligustrum vulgare, Cuscuta campestris, Convolvulus arvensis si Nicotiana rustica - mycoplasma produce virescenta, filodie, proliferare, malformare si aspermie.

La Solanum tuberosum, Daucus carota si Chenopodium amaranticolor - mycoplasma produce inrosirea frunzelor sau colorarea lor in mov si reducerea suprafetei limbului (fig. 48). La tomate apare in urma atacului hipertrofierea caliciului si lignificarea fructelor ce nu ajung sa se coaca si sa aiba culoarea rosie caracteristica.

Agentul patogen - Mycoplasma are particule sferice, eterogene cu diametrul de 50-80 µm in diametru, usor deformabile.

Epidemiologie - Mycoplasma este cunoscuta ca parazita pe 80 specii de plante ce apartin la 10 familii botanice. Transmiterea agentului patogen in natura este asigurata de speciile genului Cuscuta si de insectele Hyalestes obsoletus, Euscelis plebejus si Macrosteles laevis.

La speciile lemnoase transmiterea mycoplasmei se realizeaza prin altoiri sau grefe de tesuturi.

In natura pagubele produse de mycoplasma sunt direct proportionale cu ecologia vectorului Hyalestes obsoletus.

In anii cu veri deosebit de secetoase (cu atac mare de Hyalestes) stolburul produce ofiliri grave ale cartofului chiar si in zonele mai nordice Botosani, Suceava. In anii cu primaveri si veri ploioase si racoroase, datorita distrugerii vectorului, atacul de stolbur este doar sporadic si nu da pagube insemnate.

Prevenire si combatere. Culturile de solanacee vor fi corect erbicidate pentru a diminua atacul de Hyalestes obsoletus si a elimina buruienile gazda ale mycoplasmei. Solurile cultivate cu cartof sau legume vor fi mentinute la o umiditate corespunzatoare care sa impiedice dezvol/tarea vectorilor.

Araturile adanci de toamna au un rol deosebit in diminuarea rezervei semintelor de buruieni iar la plantarea tuberculilor sau a rasadurilor se va avea in vedere ca pe tarlalele respective sa nu existe vetre de cuscuta ce pot transmite micoplasma.