BAZA TEHNICO-MATERIALA A COMERTULUI

BAZA TEHNICO-MATERIALA A COMERTULUI

Resursele materiale ale comertului cuprind bunurile-capital folosite pentru desfasurarea proceselor comerciale (magazine, depozite, utilaj comercial) denumite mijloace fixe si bunuri-capital destinate actelor de schimb (materii prime si materiale) si nevoilor de administrare (obiecte de intretinere, rechizite, materiale de protectie), formand o parte importanta a mijloacelor circulante. Ele au o reflectare fizica, in gestiunea materiala a unitatilor si una valorica, in activul si pasivul bilantului societatilor comerciale.

Baza tehnico-materiala a comertului cuprinde totalitatea mijloacelor fixe si a obiectelor de inventar necesare efectuarii operatiunilor comerciale. Ea este o parte a resurselor materiale ale comertului.

1. Terenurile reprezinta, pentru comert, o componenta a cladirilor pe care sunt situate (terenuri cu constructii) si a depozitelor de tip deschis (de exemplu, depozite pentru combustibil solid sau pentru materiale de constructii), avand insa o pondere redusa in totalul imobilizarilor corporale. Ele sunt evaluate in patrimoniul unitatilor dar, de regula, nu sunt supuse amortizarii, in afara de cazurile in care s-au facut investitii pentru amenajarea lor.

2. Mijloacele fixe sunt bunuri materiale de valoare mare si durata de functionare indelungata. Ele isi transmit treptat valoarea asupra marfurilor vandute si sunt recuperate pe seama amortizarilor cuprinse in cheltuielile de circulatie.

In ceea ce priveste structura lor, ea se evidentiaza printr-un nomenclator valabil pentru toate ramurile economiei nationale. Acesta cuprinde:

cladiri; constructii speciale;

masini, utilaje si instalatii de lucru;

aparate si instalatii de masurare, control si reglare;

mijloace de transport;

animale de munca;

plantatii;

unelte, inventar gospodaresc si alte mijloace fixe.

Evident, mijloacele fixe ale comertului sunt prezente numai in anumite grupe; in general, in comert sunt preponderente cladirile pentru magazine si depozite.

O alta grupare a mijloacelor fixe se face dupa rolul lor in circulatia marfurilor, delimitandu-se:

reteaua de unitati cu amanuntul (magazine, restaurante, chioscuri, etc.);

reteaua de depozite;

mobilierul si utilajul comercial;

mijloacele de transport;

alte mijloace fixe.

Fiecare categorie are o structura diversa de elemente, corespunzator cu cerintele comercializarii multiplelor grupe de marfuri care fac obiectul schimburilor in economie.

Mijloacele fixe au o exprimare cantitativa si una calitativa:

exprimarea cantitativa se face in unitati fizice (numar de magazine, de utilaje), in unitati de marime (suprafata comerciala in m², capacitatea spatiului de depozitare in m³, capacitatea mijloacelor de transport in tone, etc.) si in unitati valorice (in lei), reprezentand valoarea de intrare (initiala) a mijloacelor fixe - adica valoarea la punerea in functiune - si valoarea ramasa - respectiv valoarea dupa scaderea amortizarii la zi. Datorita schimbarii in timp a preturilor, mijloacele fixe sunt reevaluate la diferite termene, pentru a se putea stabili exact marimea amortizarii;

exprimarea calitativa a mijloacelor fixe se face prin performantele lor in exploatare, definite prin parametri de functionare, prin gradul de modernizare a mijloacelor fixe (raportand performantele lor la progresul tehnic contemporan), si prin gradul de uzura a mijloacelor fixe (ca raport intre marimea uzurii fizice si valoarea lor initiala).

Aceste caracteristici asociate dau valoarea de piata a unui mijloc fix, adica valoarea ce ar putea fi obtinuta prin instrainarea lui.

3. Obiectele de inventar sunt bunuri de valoare mica, indiferent de durata de serviciu, sau cu o durata mai mica de un an, indiferent de valoarea lor. In comert, se includ in aceasta categorie: utilaj marunt, echipamentul de protectie al salariatilor, materialele de uz gospodaresc, unele ambalaje cu un numar mic de circuite, etc. Valoarea lor se recupereaza integral la darea in folosinta sau esalonat, pe mai multi ani, pe seama cheltuielilor de circulatie.

Baza tehnico-materiala a comertului poate apartine in intregime societatilor comerciale sau poate fi partial inchiriata de la persoane fizice sau juridice.

Structura bazei tehnico-materiale pe cele 2 mari componente - mijloace fixe si obiecte de inventar - ca si pe elemente este diferita pe ramuri si forme de comert, reflectand natura si amploarea proceselor din fiecare ramura.

Cerintele rationalizarii circulatiei marfurilor impun o concordanta intre nivelul dezvoltarii bazei tehnico-materiale si volumul activitatii economice in toate etapele circulatiei marfurilor, ramanerea in urma intr-una din ele rasfrangandu-se negativ asupra intregului circuit (de exemplu, utilizarea paletelor in miscarea marfurilor in depozite trebuie insotita de adaptarea corespunzatoare a conditiilor de transport si de primire a marfurilor in acest sistem la magazine, pentru a nu intrerupe lantul de vehiculare mecanizata a marfurilor).

Dezvoltarea si modernizarea bazei tehnico-materiale a comertului este o cerinta prioritara pentru cresterea volumului vanzarilor, ridicarea nivelului servirii comerciale si sporirea eficientei activitatii economice.

O baza tehnico-materiala moderna asigura miscarea rapida a marfurilor in economie, micsorarea timpului de distributie a acestora, marirea umarului de rotatii ale capitalului comercial si, prin aceasta, micsorarea costului cu care produsele ajung la consumatori.

Prin baza tehnico-materiala, comertul se raporteaza la progresul tehnic din economie, iar indicatorul "suprafata comerciala la 1.000 locuitori" reprezinta un important criteriu de comparatie a dezvoltarii comertului intre tari.