Productivitatea muncii in comert

Productivitatea muncii in comert

In expresia sa generala, productivitatea inseamna randamentul, rodnicia cu care sunt valorificati factorii de productie in economie. Ea se exprima prin raportul dintre produsul creat - bunuri si servicii - si factorii respectivi, identificandu-se productivitatea capitalului, a investitiilor, a pamantului, a materiilor prime, a muncii, etc.

Natura activitatii comerciale determina particularitati in modul de participare a factorilor de productie la crearea produsului in aceasta ramura si, implicit, in masurarea productivitatii muncii. Produsul creat de comert este un serviciu marfar de mijlocire a schimbului de marfuri intre producator si consumator, a carui marime este data de valoarea adaugata bunurilor sub forma adaosului comercial. In masurarea activitatii lucratorilor comerciali se ia insa in considerare (din necesitati practice) intreaga valoare a produselor desfacute, inclusiv costul marfurilor platit furnizorului, astfel ca productivitatea muncii este mult diferentiata pe ramuri de comert, in functie de acest cost.

La crearea produsului in comert participa, in proportii foarte diferite, alaturi de munca, celalalt factor de productie - capitalul. Comertul poate fi practicat cu randament ridicat si de micul comerciant, folosind o toneta sau un chiosc, si de marele capital, folosind magazine sau depozite. De aceea, productivitatea muncii, ca indicator calitativ, trebuie asociata cu alti indicatori pentru aprecierea eficientei activitatii unitatilor comerciale si, in primul rand, cu cei vizand eficienta utilizarii bazei tehnico-materiale.

Factorul decisiv in cresterea productivitatii muncii in economie il constituie progresul tehnic, dar, cum comertul apartine, prin natura activitatii sale, sectorului tertiar din economie, in care progresul tehnic este mai lent, si cresterea productivitatii are anumite limite. Cum insa, la calcularea productivitatii muncii se ia ca activitate volumul vanzarilor, ea creste si pe seama factorilor care influenteaza volumul vanzarilor, independent de activitatea lucratorilor si, in primul rand, pe seama cresterii preturilor. De aceea, exprimarea dinamicii productivitatii muncii se face si prin unii indicatori complementari volumului vanzarilor (de exemplu, numarul de cumparatori deserviti), care caracterizeaza efortul diferit depus de lucratori pentru realizarea unui anumit volum al vanzarilor.

Productivitatea muncii in comert se exprima prin 2 moduri:

prin cantitatea sau valoarea marfurilor vandute de un lucrator in unitatea de timp - metoda directa:

prin consumul de munca (ore sau zile de munca) pentru vanzarea unei unitati cantitative sau valorice dintr-un produs - metoda indirecta:

unde: W, t - productivitatea muncii; V - volumul vanzarilor; Np - numar de persoane; T - fond de timp.

Datorita caracterului eterogen al activitatilor desfasurate de agentii comerciali si al profesiilor din comert, exista variate expresii ale productivitatii muncii, provenite din raportarea activitatilor specifice fiecarei grupe de personal la numarul de personal respectiv (de exemplu, productivitatea muncii unui vanzator, sortator de marfuri, magaziner, bucatar, etc.). De asemenea, se folosesc indicatori de productivitate in functie de structura de baza a personalului: total personal, personal operativ, vanzatori, etc.

Productivitatea muncii se calculeaza, in principiu, valoric, datorita varietatii de unitati fizice prin care se exprima unitatile vandute si, deci, dificultatii sau imposibilitatii insumarii lor. Exprimarea valorica, desi aduce la acelasi numitor vanzarile, este influentata de nivelul preturilor, astfel ca, aceeasi productivitate in unitati fizice a 2 lucratori poate fi diferita in expresie valorica, in functie de pretul pe unitatea de produs. Pentru inlaturarea acestui neajuns, se folosesc unii indicatori complementari, cum sunt: numarul de cumparatori deserviti de un lucrator comercial in perioada de referinta, valoarea medie a unei cumparaturi, precum si expresia indirecta a productivitatii muncii, respectiv timpul cheltuit pentru vanzarea unei unitati fizice dintr-un produs.

Din continutul si modul de exprimare a productivitatii muncii rezulta ca ea este determinata de capacitatea lucratorului comercial de a vinde intr-o unitate de timp, cu acelasi efort, o cantitate mai mare dintr-un produs. Aceasta capacitate este determinata de numerosi factori, unii avand asupra ei o actiune directa, iar altii, indirecta, influentand volumul vanzarilor, independent de efortul lucratorului si, prin aceasta, productivitatea muncii:

1. Factorii cu actiune directa asupra productivitatii muncii sunt factori general valabili pentru toate ramurile economice, avand in comert particularitati reiesite din natura procesului de munca din aceasta ramura:

progresul tehnic este factorul principal de care depinde randamentul muncii, cantitatea de marfuri vehiculata in unitatea de timp, durata operatiunilor legate de miscarea marfurilor, timpul de vanzare depinzand in mare masura de procedeele si mijloacele tehnice folosite de lucratorii comerciali.

organizarea muncii si, pe plan mai larg, organizarea activitatii economice actioneaza asupra productivitatii muncii ca factor asociat progresului tehnic. Metodele stiintifice, rationale, de organizare a muncii intensifica progresul tehnic, determinand micsorarea cheltuielilor de munca pentru vanzarea produselor.

calificarea personalului, ca factor al productivitatii muncii, tine de esenta acesteia, de capacitatea lucratorului de a obtine rezultate mai bune cu acelasi efort; aceasta capacitate creste odata cu ridicarea calificarii.

cointeresarea materiala este factorul care motiveaza interesul fiecarui lucrator sau agent economic pentru cresterea productivitatii muncii.

2. Factorii cu actiune indirecta asupra productivitatii muncii sunt de natura eterogena, influentand volumul activitatii din unitati, independent de procesul muncii, iar prin intermediul vanzarilor, productivitatea muncii lucratorilor. In comert, acesti factori exprima sintetic conditiile in care se desfasoara procesul muncii, fie ca acestea se refera la mediul extern al unitatilor, fie la particularitatile de comercializare a diferitelor tipuri de marfuri:

profilul economico-social al zonei in care actioneaza fiecare unitate comerciala influenteaza, prin marimea veniturilor banesti, prin particularitatile demografice, prin comportamentul de consum al locuitorilor, etc., marimea, structura si frecventa cererii, respectiv volumul vanzarilor si, prin aceasta, marimea productivitatii muncii.

proprietatile marfurilor, desemnate prin insusirile fizico-chimice, diferentiaza obiectiv consumul de munca pentru vanzarea unei unitati fizice sau valorice dintr-un produs.

nivelul si dinamica preturilor influenteaza expresia valorica a vanzarilor, determinand astfel o diferentiere intre productivitatea muncii exprimata in unitati fizice si cea exprimata valoric.

marimea unitatilor comerciale constituie un factor de diferentiere a nivelului productivitatii muncii pe unitati, prin posibilitatile mai bune pe care le au unitatile mari de a organiza rational munca si de a promova progresul tehnic, precum si prin atractia comerciala pe care ele o exercita, sporindu-si in acest fel volumul vanzarilor.

Caile de crestere a productivitatii muncii reprezinta mijloace de intensificare a diferitilor factori care o influenteaza.

Astfel, promovarea progresului tehnic in comert, organizarea stiintifica a muncii in intreg circuitul comercial, ridicarea calificarii personalului si perfectionarea formelor de cointeresare a lucratorilor comerciali sunt domenii cuprinzand un larg spectru de masuri ce actioneaza asupra factorilor directi. Se pot enunta masuri cum sunt: mecanizarea operatiunilor de miscare a marfurilor in depozite si magazine, pregatirea comerciala a marfurilor in industrie in cantitati care sa permita folosirea paletelor si a containerelor, promovarea formelor rapide de vanzare, expunerea larga a sortimentelor in magazine, adancirea diviziunii muncii in cadrul formatiilor de personal, aplicarea principiilor de ergonomie a muncii, etc.

Alaturi de masurile care influenteaza actiunea factorilor directi, cercetarea mai profunda a pietei si largirea comunicatiilor cu piata a oricarei firme, amplasarea unitatilor comerciale in zonele de afluenta a consumatorilor, concentrarea si specializarea retelei comerciale, imbinarea diferitelor forme de retea comerciala, perfectionarea relatiilor cu furnizorii si altele duc la cresterea volumului vanzarilor si devin mijloace de actiune indirecta asupra cresterii productivitatii muncii.