CONTINUTUL SI SFERA INVESTITIILOR SOCIAL-CULTURALE

Continutul si sfera investitiilor social-culturale

Sustinerea ritmului de crestere economica implica, pe langa o dotare tehnica adecvata a ramurilor economiei nationale si o investitie corespunzatoare in OM, principala forta de productie a societatii. In acest scop este necesara efectuarea de investitii in sistemul artei si culturii, sportului, realizarii de locuinte etc. Toate aceste activitati sunt incluse in sfera neproductivax desi dupa parerea noastra trebuie considerate indirect productive,intrucat dezvoltarea lor necorespunzatoare genereaza randament scazut in munca al oamenilor, absenteism, fluctuatie etc., si implicit o productivitate mai mica, iar alternativa opusa permite obtinerea unui spor de venit, de produs intern brut.

Prin urmare, activitatile social-culturale genereaza indirect un spor de produs intern brut, in cazul dezvoltarii lor adecvate- potrivit posibilitatilor existente la un moment dat, asigurate de dezvoltarea generala a fortelor de productie- ceea ce constituie premisa fundamentala a evaluarii investitiilor din aceste domenii. Desigur evaluarea efectelor economice asigurate de investitiile social-culturale este extrem de dificila, dar nu imposibila, nici teoretic si nici practic, mai ales intr-o economie de piata.

Daca evaluarea eficientei pur economice a investitiilor social-culturale este indiscutabil posibila, trebuie mentionat totusi ca in aprecierea lor nu trebuie sa se ramana la elementele strict economice. Invatamantul, ocrotirea sanatatii, arta, cultura, existenta si exploatarea locuintelor, sunt activitati a caror calitate (eficienta) trebuie apreciata mai ales cu criterii sociale, din punctul de vedere al eficientei sociale, in asa fel incat sa se stimuleze evolutia lor si nu sa se franeze.

Ca si pentru alte domenii sau activitati economice, nici pentru cele social-cultutale societatea nu dispune de resurse investitionale nelimitate, motiv care determina necesitatea unei anumite rigori economice in alocarea si folosirea resurselor disponibile pentru acest sector. Ori abordarea strict economica a eficientei investitiilor social-culturale se poate face, dar cu conditia luarii in considerare a particularitatilor fiecarui domeniu, care-si pun amprenta asupra modalitatilor de evaluare a efortului si mai ales a efectelor rezultate.

Oricum abordarea economica a eficientei investitiilor social-culturale, extinderea autonomiei si autogestiunii economico-financiare si in acest domeniu nu trebuie sa determine franarea dezvoltarii activitatilor social-culturale. Acestea au o mare importanta strategica in evolutia societatii, influentand decisiv constiinta sociala, aspiratiile oamenilor, idealurile lor prezente si mai ales viitoare.

Alocarea de resurse, aprecierea calitatii activitatilor social-culturale, trebuie sa aiba la baza criteriile specifice fiecarui domeniu, alte reguli decat cele utilizate in sfera productiva si anume reguli axiologice, estetice, ideologice.

Prin investitii social-culturale vom intelege toate resursele de tip avansat concretizate in noi mijloace fixe realizate in domeniul invatamantului, ocrotirii sanatatii, artei si culturii, constructiei de locuinte, sportului sau petrecerii timpului liber de catre oameni. Evident toate investitiile din aceste domenii se transforma in mijloace fixe, specifice (cladiri, laboratoare, sali de spectacole, muzee, biblioteci, spitale, policlinici, blocuri de locuinte, stadioane, sali de sport etc.).

In ceea ce priveste invatamantul insa, toate celelalte cheltuieli, inclusiv pentru functionarea curenta a institutiilor de invatamant (salariile personalului, energie, materiale, burse etc.) trebuie considerate tot investitii deoarece au natura avansata. Toate aceste cheltuieli se fac in prezent sau pe o anumita perioada de timp prezenta, dar privesc o perioada viitoare foarte mare, cand absolventii vor presta o activitate productiva sau neproductiva (durata de viata activa).

Chiar daca in toate aceste domenii se intalnesc frecvente obiective propriu-zise de investitii (un spital, o scoala, un teatru etc.) eficienta investitiilor nu se poate riguros urmari la nivel de obiectiv, ci la nivelul intregului domeniu, caci efectele se propaga in intreaga societate