Politici privind comertul international

Politici privind comertul international

In relatie directa cu stadiul dezvoltarii economice a unei tari si cu exigentele unor teorii economice predominante intr-o perioada de timp, referitoare la comertul international, statul elaboreaza o politica comerciala corespunzatoare.

Politica comerciala reprezinta ansamblul reglementarilor de natura economicojuridica, administrativa, fiscala, bugetara, financiara, bancara, valutara s.a., adoptate de stat pentru extinderea sau diminuarea schimburilor externe si protejarea economieinationale de concurenta straina. Aceasta politica este unsegment important al politicii economice a unei tari, privind relatiile ei economice internationale.

Pe termen lung, obiectivul politicii comerciale consta in stimularea dezvoltarii economiei fiecarui stat, in conditii de concurenta internationala.

Pe termen scurt sau mediu, obiectivele politicii comerciale constau, in principal, in modernizarea structurii relatiilor comerciale internationale.

In ansamblul lor, obiectivele politicii comerciale se deosebesc in timp si spatiu sub influenta unor imprejurari nationale si internationale specifice. In prezent, se intareste tendinta spre institutionalizarea relatiilor economice internationale, concomitent cu multilateralizarea acestora prin acorduri care vizeaza codificarea unor norme si principii referitoare la utilizarea anumitorinstrumente proprii politicii comerciale in schimburile economice mutuale.

Tinand seama de continutul instrumentelor, putem aborda politicacomerciala sub trei forme ca: politica vamala sau tarifara; politica comercialanetarifara; politica comerciala promotionala si de stimulare.

Politica vamala reprezinta ansamblul dispozitiilor legale referitoare la intrarea si iesirea bunurilor economice intr-o tara sau dintr-o tara; ea este o componenta importanta a politicii comerciale promovate de un stat. Instrumentul principal, legal si eficient pentru infaptuirea politicii vamale sunt taxele vamale.

Taxele vamale reprezinta un tip specific de impozite indirecte ce se percep asupra bunurilor economice care formeaza obiectul comertului international, in special al importului. Ele se aplica marfurilor care trec frontierele vamale ale unei tari, constituind o sursa de natura fiscala la bugetul tarii, influentand direct pretul bunurilor care circula in comertul international. Ca o parghie a politicii comerciale, taxele vamale restrictioneaza sau stimuleaza schimburile comerciale internationale.

Politica comerciala netarifara reprezinta ansamblul instrumentelor, reglementarilor si masurilor publice sau private menite sa restrictioneze comertul international in scopul protejarii pietei interne de concurenta straina sau sa contribuie la echilibrarea balantei de incasari si plati externe. Politica comerciala promotionala side stimulare reprezinta ansamblul instrumentelor si masurilor publice si private menite sa stimuleze exporturile unei tari. Aceste instrumente si masuri se infaptuiesc in doua directii: masuri promotionale si masuri de stimulare a exporturilor.

Masurile promotionale sunt acelea care urmaresc influentarea partenerilor externi potentiali pentru a cumpara unele bunuri economice ce exista deja sau care vor fi disponibile pentru export intr-un viitor apropiat (negocierea si incheierea de acorduri comerciale si de plati, organizarea de agentii si reprezentante comerciale in strainatate, publicitate externa etc.).

Masurile de stimulare a exporturilor sunt acelea care urmaresc marirea competitivitatii bunurilor economice destinate exportului si ridicarea gradului de motivatie a producatorilor si exportatorilor la nivel microeconomic si macroeconomic in vederea impulsionarii exporturilor. Aceste masuri pot avea continut: bugetar (subventii directe si indirecte de export, prime de export); fiscal (facilitati fiscale pentru bunurile exportate); financiar-bancar (credite de export, asigurarea si garantarea acestor credite); valutar (prime valutare, deprecierea monedei nationale).

Comertul international necesita incheierea sistematica de tratate, acorduri si diverse conventii economice intre parteneri din tari diferite.

Realitatea comertului international demonstreaza ca, de regula, odata cu stipularea in tratat a problemelor comerciale se stipuleaza si aspectele referitoare la transportul international al bunurilor economice respective pe cale maritima si fluviala, astfel ca aceste instrumente se numesc tratate de comert si navigatie.

Clauza natiunii celei mai favorizate reprezinta acea prevedere inscrisa, de regula, in tratatele de comert si navigatie sau in acordurile comerciale si de plati, potrivit careia partile semnatare se obliga sa-si acorde reciproc toate avantajele pe care le au acordat sau le vor acorda in viitor tarilor terte in domeniul relatiilor comerciale.

In general, clauza natiunii celei mai favorizate se aplica in urmatoarele domenii: perceperea taxelor vamale de import, export si tranzit; eliberarea licentelor de import-export; tranzitul de marfuri; navigatia maritima si fluviala; situatia juridica a agentiilor si reprezentantelor comerciale si a persoanelor juridice ale unei tari care realizeaza acte de comert pe teritoriul celeilalte tari semnatare.

Masurarea gradului si evolutiei comertului international, pe de o parte, si dezvoltarea economica, pe de alta parte, constituie un demers stiintific fundamental si de mare complexitate in timp si spatiu. Aceasta relatie implica determinarea riguroasa si sistematica a eficientei fiecarei operatiuni de comert international care intra in structura actuala a acestuia.

Eficienta economica a comertului international reflecta incidentele pe care exportul si importul le au asupra activitatii economice, asupra economiei nationale in ansamblul ei.

Ea se calculeaza pe termen scurt, mediu sau lung, in functie de informatiilenecesare pentru deciziile de prognoza si/sau de evaluarea activitatii de comert international.

Pe termen scurt, eficienta demonstreaza modul in care ea isi indeplineste functia de mentinere a unei situatii economice sau de a contribui la asigurarea echilibrului intre cererea si oferta agregate de bunuri economice.

Eficienta activitatii de comert international, apreciata prin indicatorii macroeconomici, este cu atat mai mare cu cat agentii economici obtin mai multa valuta din export, cu ajutorul careia pot sa importe bunuri economice necesare.

Calcularea eficientei comertului international la nivel microeconomic si pe fiecare operatiune de export si de import este necesara, dar nu si suficienta pentru aprecierea eficientei totalitatii relatiilor economice internationale, in corelatie cu eficienta globala a activitatii economice dintr-o tara.

De aceea, eficienta comertului international trebuie evaluata pe ansamblul componentelor acestuia privite in interdependenta lor.

Astfel, pretul national trebuie comparat sistematic cu pretul mondial al marfurilor ce intra in operatiuni de export sau de import. Atunci cand pretul national al marfurilor exportate este mai mic decat pretul platit pentru marfurile importate, inseamna ca eficienta comertului international este mai mare.

In aprecierea eficientei comertului international este necesar sa se tina seama si de starea de convertibilitate sau neconvertibilitate a monedei nationale,deoarece, intr-o stare de convertibilitate, comparabilitatea corespunzatoare se asigura in mod direct, in timp ce intr-o stare de neconvertibilitate intervinindicatori intermediari de cuantificare a eficientei operatiunilor de comert international.

Pe termen mediu si lung, eficienta comertului international are o sfera mai cuprinzatoare, deoarece reflecta efectele totale asupra evolutiei de ansamblu a economiei unei tari, aflata in echilibru dinamic. Aceasta inseamna ca, prin influentele sale multiple, comertul international schimba componenta materiala a indicatorilor de rezultate macroeconomice, cum ar fi produsul global brut (PGB); de asemenea, comertul international influenteaza ritmul de crestere al produsului national net (PNN), precum si expresia monetara a acestuia. Astfel, eficienta comertului international trebuie evaluata atat din perspectiva obtinerii efectelor imediate, directe, cat si din cea a obtinerii efectelor imediate, agregate. Aceasta exigenta poate conduce la aprecierea potrivit careia contributia eficientei comertului international la sporirea produsului national net (PNN) este un criteriu totalizator de mare importanta, care trebuie prognozat si urmarit permanent in fiecare tara, pe baza diviziunii mondiale a muncii, adica a specializarii ei.

In consecinta, relatia dintre comertul international si dezvoltarea economica devine mai complexa si mai cuprinzatoare, in sensul ca ea trebuie sa vizeze nu numai cresterea eficientei economice intr-o anumita tara, ci in ansamblul tarilor partenere la operatiunile tot mai diversificate de comert exterior. In contextul integrarii economice internationale si al globalizarii, se pune tot mai acut problema cresterii eficientei atat in economiile tarilor membre ale diverselor organisme integrationiste, cat si in economiile care aspira sa devina in viitor membre ale acestora.