CONTRACTELE COMERCIALE - Clasificarea si tipurile de contracte comerciale

CONTRACTELE COMERCIALE - Clasificarea si tipurile de contracte comerciale

Sectiunea 1.Clasificarea si tipurile de contracte comerciale

In lumea afacerilor, in general, contractele sunt cu titlu oneros si sinalagmatic, asa incat clasificarile juridice uzuale pot fi mult simplificate. Aceasta, intrucat, cu exceptia cautiunii, in acest domeniu nu sunt intalnite contractele cu titlu gratuit, in afaceri, contractele sunt cu titlu oneros, intrucat oamenii de afaceri urmaresc realizarea de beneficii (profituri); contractul putand fi profitabil pentru ambele parti contractante.

Aceste contracte, zise sinalagmatice (pentru ca fiecare dintre parteneri se obliga fata de celalalt), nu raman in mod indefinit in aceasta stare. Cand una dintre prestatii se executa, contractul nu va mai lega decat pe debitorul celuilalt si, deci, el va inceta sa mai fie sinalagmatic, pentru a deveni „unilateral' (contractul unilateral fiind acela care nu obliga decat una dintre parti). Asa, de exemplu, promisiunea acceptata a unui imprumut cu dobanda este un contract sinalagmatic, dar odata acest imprumut primit nu mai este vorba de o promisiune de imprumut, ci un impru­mut si nu va genera o obligatie decat pe seama imprumutatorului; el devine un con­tract unilateral.

Contractele care au fost sau care sunt sinalagmatice creeaza o stransa lega­tura intre cele doua prestatii care constituie cauza juridica a uneia in raport cu cea­lalta. Cand una dintre prestatii nu este indeplinita, cealalta parte poate refuza sa si-o indeplineasca pe a sa si sa ceara rezolutia contractului.

O alta categorie de contracte, devenita clasica in dreptul contemporan, o con­stituie contractele aleatorii, adica acele contracte la incheierea carora nu este cunoscuta existenta sau intinderea exacta a avantajelor patrimoniale ce vor rezulta pentru parti din ele, fiindca au inteles sa se oblige in functie de un eveniment viitor si incert. Astfel de contracte comporta pentru fiecare dintre parti o sansa de castig sau un risc de pierdere. Jocul la bursa este un contract aleatoriu, asigurarile, de asemenea.

Cu privire la tipurile de contracte comerciale se disting, in general, urma­toarele grupuri de contracte: a) contractul de vanzare-cumparare (cel mai important contract atat pe planul comertului intern, cat si a comertului international); b) con­tractele de intermediere (contractul de mandat; contractul de comision; contractul de agency); c) contractele de concesiune (contractul de concesiune exclusiva; con­tractul de franchising); d) contractele de transfer de tehnologie (contractul de licenta; contractul de know-how; contractul de consulting-engineering); e) con­tractele de finantare a operatiunilor comerciale (contractul de leasing; contractul de factoring).

Sectiunea 2.Contractul de vanzare-cumparare comerciala

Contractul de vanzare-cumparare reprezinta contractul cel mai des utilizat in afaceri. El este prototipul actului de comert.

A.Contractul de vanzare-cumparare comeciala

Potrivit art. 1294 C. civ. vanzarea este contractul prin care una din parti (numita vanzator) se obliga sa transmita celeilalte parti (numita cumparator) proprietatea unui bun, in schimbul unui pret.

Definitia art. 1294 C. civ. este valabila si pentru vanzarea comerciala care este, si ea, un contract consensual, perfect prin simplul acord de vointa al partilor (deci, este un contract bilateral-sinalagmatic, comutativ si oneros).

Asadar, pe plan juridic, fizionomia contractului de vanzare comerciala este identica cu cea de drept civil.

Ceea ce-i confera vanzarii comerciale un caracter particular, sunt elementele de ordin economic care se rasfrang intr-un manunchi de dispozitii speciale, aceas­ta, intrucat vanzarea-cumpararea comerciala constituie un inel din lantul productiei si schimbului de marfuri produse in drumul lor de la producator la consumator si chiar in cadrul productiei insasi (procesul de aprovizionare), intr-adevar, cumpara­torul comercial cumpara marfurile pentru a le revinde consumatorilor sau altor inter­mediari in procesul de schimb (comerciantii cu ridicata) sau, atunci cand este indus­trias, pentru a le supune unor transformari in noi produse.

Pentru ca vanzarea cumpararea sa dobandeasca caracter comercial este necesar a fi intrunite doua conditii specifice: sa aiba ca obiect numai bunurile mo­bile (art. 3 C. com. vorbeste de „marfuri sau producte') si pentru cumparator ope­ratia trebuie sa aiba un caracter de interpunere in procesul de schimb al bunurilor.

Interesul distinctiei intre vanzarea civila si cea comerciala este evident intru­cat vanzarii comerciale i se vor aplica unele reguli speciale ca: solidaritatea in cazul pluralitatii de debitori, curgerea de plin drept a dobanzilor, un regim special al pro­belor, procedura reorganizarii si lichidarii judiciare.

Principiul libertatii comertului si restrictiile legale si conventionale.Prin art. 134 din Constitutia Romaniei este consacrat principiul libertatii co­mertului care implica libertatea contractuala, in principiu, orice persoana este libera sa incheie sau sa nu incheie un contract de vanzare-cumparare si de a-si alege par­tenerul contractual, conditiile vanzarii-cumpararii fiind liber stabilite de parti, desigur in limitele impuse de ordinea publica sau de bunele moravuri (art. 968 C. civ.).

Principiul autonomiei de vointa, expresie a drepturilor si libertatilor omului, este aplicabil si in ceea ce priveste contractul de vanzare-cumparare comerciala, dar aceasta libertate de a vinde si a cumpara este supusa si unor restrictii edictate in numele interesului public, care sunt restrictii legale, sau restrictii impuse chiar de parti, restrictiile conventionale.

Restrictiile legale referitoare la contractul de vanzare-cumparare pot consta in: interzicerea unor vanzari, obligativitatea unei autorizatii prealabile sau regle­mentarea unor vanzari. Ele sunt determinate de multiple ratiuni, dar cele mai sem­nificative, in ceea ce priveste vanzarea-cumpararea comerciala, sunt protectia con­sumatorilor si apararea liberei concurente.

- Prin Ordonanta Guvernului nr. 21/1992, se prevede ca statul protejeaza ceta­tenii in calitatea lor de consumatori, asigurand cadrul necesar accesului neingradit la produse si servicii, informarii lor despre caracteristicile esentiale ale acestora, apararii drepturilor si intereselor legitime ale cetatenilor impotriva unor practici abu­zive, in consecinta, este interzis a se comercializa produse sau presta servicii care pot pune in pericol viata, sanatatea sau securitatea consumatorilor si a se produce sau comercializa produse falsificate sau substituite.

Regimul legal al protectiei consumatorilor instituite prin O. G. nr. 21/1992, se intregeste cu unele prevederi ale Legii nr. 12/1990 referitoare la activitati comerciale ilicite, printre care si: conditionarea vanzarii unor marfuri de cumpararea altor mar­furi; expunerea spre vanzare sau vanzarea de marfuri sau orice alte produse fara specificarea termenului de valabilitate ori cu termenul de valabilitate expirat; neex-punerea la vanzare a marfurilor existente, vanzarea preferentiala etc.

- Libera concurenta este o componenta esentiala a economiei de piata, de aceea trebuie asigurat exercitiul sau nestanjenit si sanctionate intelegerile ilicite si practicile anticoncurentiale care perturba jocul ofertei si cererii si tind la eliminarea concurentilor, monopolizarea pietei in dauna clientelei si intereselor generale.

Dreptul concurentei comerciale are si menirea sa asigure desfasurarea unei concurente normale si loiale, adica sa impiedice exercitiul abuziv sau excesiv al con­curentei, sa reprime practicile care contravin bunelor moravuri in viata omeneasca.

Restrictiile conventionale se manifesta, de regula, prin clauze de exclusivi­tate care pot fi unilaterale sau bilaterale (de exemplu, cand un comerciant se obliga sa se aprovizioneze de la un anumit furnizor; sau, invers, un fabricant se obliga sa-si desfaca productia exclusiv prin acelasi distribuitor, cel putin intr-o anumita zona si pe o perioada determinata).