Comertul exterior și politica comercialǎ

Comertul exterior și politica comercialǎ

Ultima treime a secolului 19 a fost marcatǎ, in plan european, de o puternicǎ crizǎ agrarǎ. Aceasta s-a manifestat cu deosebire in Europa occidentalǎ, dar s-a resimtit puternic și in celelalte pǎrti ale continentului.

Piata europeanǎ este inundatǎ de mari cantitǎti de cereale din SUA, Argentina, India, Rusia, care sunt oferite la preturi foarte scǎzute, ceea ce a agravat enorm posibilitǎtile de export ale tǎrilor europene. Pretul cerealelor scade la cca 40% din media anilor 1871-1875.

Criza agrarǎ din centrul și apusul Europei[1] se repercuteazǎ și asupra Romaniei, tarǎ preponderent agricolǎ. Cǎderea preturilor cerealelor pe piata romaneascǎ nu a fost, insǎ, atat de mare ca in Occident, intrucat in deceniile 8 și 9 in Romania se instalau cǎile ferate, care iefteneau mult transportul cerealelor pentru export. Pe de altǎ parte, pe marile exploatatii cerealiere moșierești se lucra in regimul invoielilor și reducerea preturilor a fost trecutǎ pe seama tǎrǎnimii, prin sporirea dijmei, amenzilor și altor forme, ceea ce a inrǎutǎtit situatia tǎrǎnimii.

In anii 1874-1875, o sustinutǎ campanie publcisticǎ desfǎșuratǎ in tarǎ și strinǎtate completeazǎ actiunile diplomatice ale guvernului roman cu scopul nedisimulat de a atentiona opinia publicǎ europeanǎ cǎ statul national roman reprezintǎ o entitate dinstictǎ de Imperiul Otoman si cǎ, in virtutea acestui fapt, are dreptul sǎ incheie tratate cu orice tarǎ, pe bazǎ de egalitate, si sǎ aspire la independentǎ politicǎ și economicǎ deplinǎ.

Urmare a fermitatii autoritǎtilor romanești, unele state europene, interesate in dezvoltarea legǎturilor comerciale cu tara noastrǎ au inceput sa negocieze direct cu guvernul acesteia. Astfel, la 23 septembrie / 5 octombrie 1874 Austro-Ungaria, Rusia si Germania au comunicat guvernului otoman cǎ ele se cred "in drept de a incheia cu Principatele vasale Portii conventii directe si speciale de vamǎ, de tranzit și de comert".Unele state europene, Anglia, Franta și Italia, și-au exprimat dezacordul fatǎ de comunicat și au contestat dreptul guvernului roman de a incheia tratate farǎ autorizarea Portii.

In conditiile mentionate , cu convingerea pǎrtii romane in dreptul sǎu de a incheia tratate farǎ autorizarea Portii Otomane si disponibilitatea afirmatǎ in acest sens de cǎtre partea Austro-ungarǎ, Romania a incheiat Conventia Vamalǎ, Comercialǎ si de Navigatie cu Austro-Ungaria, la Viena, la10 / 22 iunie 1875. Incheind aceastǎ conventie, guvernul roman dobandea de facto - pentru Romania - automie vamalǎ fatǎ de Imperiul Otoman si inainta pe drumul spre independenta deplinǎ a tarii noastre. Prejudiciile pe care aplicarea Conventiei le-a adus dezvoltǎrii economice in general, și cu deosebire dezvoltǎrii industriei nationale, au fost prezentate in capitolul I care se referǎ la dezvoltarea industriei .

In martie 1876, Romania a incheiat o conventie de comert și navigatie cu Rusia, conventie asemǎnǎtoare cu cea incheiatǎ cu Austro Ungaria și intemeiatǎ, in egalǎ mǎsurǎ, pe principiul egalitǎtii de tratament dintre statele semnatare, iar in 1877 a incheiat in aceleași conditii, o conventie cu Germania.

In toamna anului 1876, Anglia, Franta și Italia, presate de interesele comerciale ale epocii, convin cu Romania o serie de ,, aranjamente comerciale" prin care se acorda pe baze de reciprocitate clauza natiunii celei mai favorizate.

Dupǎ 1886, odatǎ cu expirarea Conventiei cu Austro-Ungaria, politica liberului schimb cedeazǎ treptat locul celei protectioniste, fapt atestat de mǎsurile luate de guvern, mentionate anterior. Indicile de creștere a volumului comertului a fost de :

Tabelul 3.1

Structura comertului exterior al Romaniei reliefeazǎ insǎși structura economiei romanești, preponderent agricolǎ, precum și efortul national de dezvoltare a industriei.

Exportul este dominat de cereale, care impreunǎ cu cel de animale reprezintǎ cca 80% din total, dupǎ care urma exportul de cherestea și lemn, care detine cca 5%, iar dupǎ 1900 și cel de petrol, care reprezintǎ cca 10% .

Importul, al cǎrui ritm de creștere il devanseazǎ pe cel al exportului, este format preponderent din produsele necesare echpǎrii industriei și modernizǎrii transporturilor.

Rǎzboiul vamal declanșat de Austro Ungaria, in iunie 1886, la expirarea Conventiei, a constat in interzicerea completǎ a importului de animale din Romania și instituirea unei suprataxe de 30% asupra celorlalte produse.

Ca rǎspuns la aceste mǎsuri nici mǎrfurile importate din Imperiul Austro Ungar nu s-au bucurat de avantaje pe piata romaneascǎ.

In 1913, principalii cumpǎrǎtori ai produselor romanești erau Belgia, Austro Ungaria, Italia, Finlanda, Olanda, Anglia etc.

In ceea ce privește balanta comercialǎ, evolutia soldului acesteia, in perioada la care ne referim, cunoaște o curbǎ sinuoasǎ. Datoritǎ lipsei de echilibru intre importul și exportul cu aceeași tarǎ, balanta comercialǎ era deficitarǎ cu unele tǎri și excedentarǎ cu altele. Privitǎ in ansamblu, ea a fost excedentarǎ, in fiecare an in perioada 1862-1876, deficitarǎ in perioada 1877-1899, iar dupǎ 1900 excedentarǎ panǎ la sfarșitul perioadei, cu exceptia anilor 1904-1908.

Excedentele s-au datorat, in principal, creșterii exportului de cereale, de grau indeosebi, panǎ la 1900, iar dupǎ aceastǎ datǎ exportului de petrol și lemn in   Austro Ungaria,

Deficitele s-au datorat mai multor cauze, dintre care:

in principal, efectelor cu Austro Ungaria, dar și cu alte tǎri, care au contribuit la stimularea importului;

efectelor primei legi de incurajare industrialǎ, in urma cǎreia importul de utilaje a crescut panǎ la aproape 20% din totalul importului;

declinul industriilor casnice a determinat o cerere mai mare de produse industriale din import;

efectelor crizei agricole din deceniile 8 și 9

ale secolului 19, care au dus la scǎderea preturilor produselor agricole și , imlicit, a incasǎrilor din activitatea comercialǎ.

O expresie a curbei ascendente pe care se inscrie dezvoltarea economicǎ generalǎ a Romaniei, pe parcursul celor 5 decenii la care ne referim, o constituie și evolutia raportului de schimb intre produsele exportate și importate.

Tabelul 3.2

Putem aprecia, deci, cǎ spre sfarșitul perioadei la care ne referim, Romania, deși reprezenta imaginea unei tǎri preponderent agricole, fǎcuse pași semnificativi pe calea propǎșirii economice.