Comertul interior

Comertul interior

In lumea ruralǎ[1], predominantǎ in aceastǎ perioadǎ, continuǎ sǎ existe forme vechi de comert: balciuri , iarmaroace, oboare periodice, targuri sǎptǎmanale.

Acestea constituie forme istorice de comert, care indeplinesc in egalǎ mǎsurǎ și functiile comertului cu amǎnuntul și pe cele ale comertului cu ridicata.

Icepand cu deceniul al nouǎlea, urmare a dezvoltǎrii cǎilor de transport, o parte dintre formele mentionate iși pierd din importantǎ, datoritǎ accesului mult mai ușur al tǎranilor la comertul orǎșenesc.totuși vechile forme de comert rǎman, ele fiind legate de sǎrbǎtori religioase și concentrand, in mare parte, comertul local și regional cu produse agricole, animale, produse tǎrǎnești și meșteșugǎrești.

In lumea urbanǎ, incepand din deceniile 7-8 ale secolului 19 se multiplicǎ și se diversificǎ formele de manifestare a comertului, alǎturi de magazinele mixte, traditionale, sunt prezente, intr-o mǎsurǎ tot mai mare magazinele specializate sau magazinele universale cu raioane specializate.Creșterea numǎrului comerciantilor, de la 25,5 mii in 1859, la 107,3 mii in 1904, reprezintǎ o dovadǎ a creșterii comertului urban.

Un fapt inoitor pe linia adaptǎrii comertului interior la cerintele moderne , il constituie infiintarea Camerelor de Comert și Industrie in 1864 și introducerea sistemului zecimal de mǎsuri și greutǎti.

Creșterea volumului și complexitǎtii vietii comerciale impune și un nou Cod comercial, adoptat, intr-o primǎ formǎ, in 1875 și definitivat in 1887, dupǎ modelul celui italian din 1882. noul Cod comercil il abroga pe cel vechi, adoptat in 1840, reglementa:

- problema mǎrcilor de fabricǎ și de comert,

- modul de solutionare a litigiilor;

- procedura in caz de faliment;

- controlul sanitar al mǎrfurilor;

- obligativitatea și competentele verificǎrii mǎsurilor și grutǎtilor;

- obligativitatea registrelor de evidentǎ contabilǎ;

Preciza expres faptul cǎ libertatea operatiunilor comerciale era reglementatǎ, apǎratǎ și garantatǎ de stat.

La cumpǎna dintre secolele 19 și 20 se constatǎ inceputul unui proces de centralizare a capitalului comercial, fapt atestat de aparitia societǎtilor anonime comerciale. Prima societate de acest fel a fost infiintatǎ in 1894. In ajunul primului rǎzboi mondial existau 60 de casemenea societǎti, cu un capital de cca 43,4 milioane lei. Dintre acestea, 42 au fost infiintate dupa 1910.

De o deosebitǎ importantǎ in epocǎ, in vederea promovǎrii comertului cu cereale , a fost " Legea asupra magazinelor generale- docuri" , adoptatǎ in iunie 1881, numitǎ și Legea silozurilor.Ele simlificǎ procesul de depozitare, de selectionare și de vanzare a cerealelor in partidǎ mare, reduc cheltuielile necesare cu aceste operatiuni și impun mijloace moderne din punct de vedere financiar pentru derularea operatiunilor de comert.

Modernizarea porturilor Galati și Brǎila s-a concretizat, pe langǎ alte aspecte tehnice, legate de accesul navelor in porturi, și in construirea unor silozuri gigant pentru vremea respectivǎ, cu o capacitate de 50000 t, la care ulterior s-au adǎugat cele ale portului Constanta.

In 1865 este inauguratǎ, la București, prima expozitie nationalǎ de produse agricole și industriale romanești, organizatǎ din initiativa lui Ion Ionescu de la Brad și a lui P.S. Aurelian, urmatǎ in același an de alta la Iași. In perioada urmǎtoare au fost organizate și expozitii judetene, ca de exemplu, la Rimnicu Sǎrat in 1867 și la Focșani, Tecuci in 1969.

Peste hotare, mǎrfurile romanești au fost cunoscute la expozitia de la Londra din 1851, apoi la Paris, in anii1867, 1889 și 1900 etc.