CONSUMUL, CEREREA SI OFERTA DE MARFURI
1 . Structura consumului
Legitatile consumului
3 . Analiza consumului si factorii sai de influenta
4 . Consum - nivel de trai -calitatea vietii
5 . Continutul si componentele cererii de marfuri
6 . Forme de manifestare a cererii de marfuri
7 . Cererea pentru calitatea bunurilor si serviciilor
8 . Metode de studiere a cererii de marfuri
9 . . Principalii factori de influenta ai cererii
10 . Cuantificarea factorilor de influenta ai cererii
1 1 . Continutul si structura ofertei
1 Caracteristicile si functia ofertei de marfuri
1 3 . Metode de analiza a ofertei de marfuri
14 . Definirea si formele elasticitatii
15 . Importanta elasticitatii
16 . Clasificarea marfurilor potrivit elasticitatii
1 . STRUCTURA CONSUMULUI
Satisfacerea diferitelor tipuri de nevoi are loc prin intermediul actului de consum,acesta referindu-se deopotriva atat la bunuri cat si la servicii .
Consumul,ca expresie a folosirii unor bunuri si servicii rezultate din productie pentru satisfacerea nevoilor oamenilor si a productiei insasi imbraca forme diferite,in functie de natura nevoilor satisfacute,de modalitatile concrete de satisfacere a respectivelor nevoi,de sursele de solvabilizare a nevoilor de consum si de sursele alimentare a consumului .
Pentru a lamuri insa in intregime notiunea de consum si indeosebi pentru a asigura o structura corespunzatoare a acesteia,este necesar a aminti ca productia,ca activitate organizata de diferiti intreprinzatori,creaza bunuri si servicii care in mod obisnuit se schimba in cadrul pietei sau sunt obtinute pornind de la factori de productie schimbati pe piata . Aceasta productie,la randul ei,se imparte in productie comerciala si productie necomerciala .
Productia comerciala este aceea care se schimba sau este susceptibila de a fi schimbata pe piata la un anumit pret . Toate bunurile sunt considerate marfuri,deci comerciale in timp ce unele servicii pot fi necomerciale .
Productia necomerciala este deci,in exclusivitate o productie de servicii . Este vorba,in principal,de servicii furnizate de catre institutiile si societatile de administratie publica sau privata,cu titlu gratuit sau cvasigratuit .
In categoria productiei necomerciale se includ,de asemenea si serviciile realizate de gospodarii,prin folosirea personalului casnic . In analiza consumului,va trebui sa se aiba in vedere ambele categorii de productie comerciala si necomerciala-deoarece realizarea acestuia implica prezenta amandorura,bineinteles in mod diferentiat .
1 . O prima structurare a consumului are in vedere locul acestuia in asigurarea evolutiei societatii ,distingandu-se din acest unghi de vedere consumul intermediar si cel final .
Consumul intermediar, reprezinta valoarea bunurilor si a serviciilor consumate in cursul unei perioade,in procesul concret de productie . Acest consum se caracterizeaza prin disparitia completa a bunurilor in discutie,ca urmare a incorporarii acestora in produse nou elaborate (cazul materiilor prime,care sunt transformate in cursul procesului de fabricatie ),cat si prin distrugere (de exemplu cazul combustibililor utilizati in procesul de functionare a masinilor) .
Consumul final are in vedere,in schimb,valoarea bunurilor si serviciilor individuale sau colective,utilizate pentru satisfacerea directa a nevoilor umane . La nivelul unei tari,consumul final grupeaza consumul indivizilor si gospodariilor,precum si al unitatilor de administratie,publice sau private . Consumul final al gospodariilor priveste in marea majoritate,bunurile si serviciile comerciale,la care se adauga consumul de servicii necomerciale care cuprinde serviciile casnice furnizate de catre personalul salariat pe care il utilizeaza . In general,se presupune ca gospodariile consuma imediat bunurile pe care le cumpara sau care le sunt furnizate gratuit,inclunzand atat bunurile de uz curent cat si pe cele durabile . Prin acelasi sistem,institutiile si societatile administratiei de stat sau private se au in vedere cu un consum final de servicii necomerciale ce reprezinta,in fapt,valoarea platilor partiale efectuate de indivizi sau gospodarii,care conventional sunt considerate consum final al administratiei . Cu toata aceasta ampla cuprindere a ariei de bunuri si servicii implicate,consumul final al gospodariilor ,astfel prezentat,nu este capabil sa reflecte,in intregime,realitatile consumului total . Pentru depasirea acestor limite se foloseste notiunea de consum largit ,care permite o viziune mai completa in sensul ca adauga consumului final si evolutia serviciilor realizate gratuit de administratiile publice si private - si eventual o serie de intreprinderi specializate pe aceste domenii- in beneficiul direct al gospodariilor . Consumul largit al populatiei reprezinta deci,suma consumului final al gospodariilor la care se adauga consumul final necomercial al administratiilor publice si private din invatamant,sanatate,asistenta sociala,servicii recreative si sportive .
Tinand seama de acelasi criteriu cel al locului consumului in evolutia societatii,in analiza si structurarea consumului mai trebuie avut in vedere si un alt aspect,deosebit de important:formarea capitalului ,ca opretiune ce isi pune amprenta asupra consumului,fie in mod direct,fie prin relatiile de feed-back,participand la disputarea surselor de venit de care dispun membrii societatii si a mesei de bunuri oferite de societate . In acest sens,trebuie sa se aiba in vedere faptul ca forma bruta a capitalului fix reprezinta valoarea bunurilor durabile achizitionate de intreprindere pentru a fi utilizate in gospodarii,in cadrul lor de activitate casnica,nu sunt avute in vedere decat achizitiile de locuinte;toate celelalte cumparaturi ale acestora privind bunurile durabile,in afara de achizitiile de echipamente ale intreprinderilor sunt incluse in consumul final . O alta exceptie priveste institutiile militare din cadrul administratiei publice,unde bunurile durabile achizitionate (vapoare,avioane,automobile etc . ) sunt considerate ca un consum intermediar .
In functie de tipul produselor implicate in procesul sau de realizare,consumul se poate structura pe patru mari grupe:
produse alimentare
produse nealimentare
energie
servicii
3 . O alta grupare este generata de durata de viata a produselor . Aceasta grupare cuprinde:
consumul de bunuri durabile
consumul de bunuri semidurabile
consumul de bunuri nedurabile
servicii .
Grupa bunurilor durabile se regrupeaza in subgrupe cuprinzand automobile, televizoare, aparate de radio, frigidere, masinidespalat ,
motociclete,biciclete,etc .
In grupa bunurilor semidurabile sunt cuprinse : sticlaria,articolele textile,articolele din piele,produsele lucrate din lemn,pneurile,articolele din plastic si produsele industriilor diverse .
Grupa bunurilor nedurabile ,reprezinta categoria cea mai larga de produse si reprezinta ca principala caracteristica faptul ca se refera la produsele care se consuma prin distructie: alimente,produse de intretinere,
Produse destinate sanatatii si igienei,produse energetice .
In grupa servicii sunt reunite cheltuielile referitoare la : reparatii,activitati hoteliere,cafenele si restaurante,transporturi in comun,telecomunicatii, intretinerea locuintelor, chirii, diverse servicii de sanatate, asigurari si servicii necomerciale .
4 . In functie de destinatia finala a bunurilor si serviciilor avem consum productiv si neproductiv .
Consumul productiv (consum de prodfactori),specific acestui consum este
Caracterul sau rational,determinat de organizarea riguroasa a productiei si fundamentarea nivelurilor optime ale consumurilor de resurse pe unitatea de produs sau serviciu prestat,asfel incat sa se maximizeze eficienta capitalului
avansat .
Consumul neproductiv (consum de satisfactori),are la origine nevoia individuala a omului sau a unei microcolectivitati . Consumul nu se mai afla sub imperiul unor coordonate de stricta rationalitate,ca in cazul celui productiv,desi, individul se comporta ca un agent de piata care urmareste sa-si maximizeze orice efect al activitatilor intreprinse . Cunoasterea consumului
neproductiv implica insa,in mai mare masura,cercetarea,datorita multitudinilor variabilelor ce-i determina formele particulare de manifestare
si-i explica structura si evolutia .
5 . Dupa sursa de provenienta a bunurilor si serviciilor consumate,consumul poate fi:
Consum din productia agentilor economici ,care este rezultatul cumpararii produselor si serviciilor care apar pe piata ca oferta de marfuri,fie al dobandirii acestora in mod gratuit (invatamant,sanatate,ocrotire sociala) .
Consum din economia casnica si din productia naturala ce deschide un univers deosebit de interesant . Alaturi de produsele realizate integral in gospodarie,o parte din cele provenite din productia agentilor economici sufera si ele un proces de transformare pana la faza de a fi bune pentru consum .
6 . Examinat prin prisma surselor sale de asigurare,consumul poate fi delimitat in doua grupe:
Consum din veniturile individuale,ce functioneaza pe existenta unor legitati la nivelul diferitelor segmente de consumatori si apoi la nivelul intregii populatii,legitati utile in orientarea productiei agentilor,pornind de la cerinta satisfacerii nevoilor de consum .
I . Consumul finantat de la bugetul statului ,acesta este asigurat deopotriva prin bunuri materiale si fonduri banesti (burse,pensii,ajutoare) precum si printr-o larga categorie de servicii de stat . Veniturile provenite de la bugetul de stat stimuleaza manifestarea pe piata a nevoilor de consum pentru importante contingente de populatie,servind in final la o redimensionare a volumului cererii de marfuri .
7 . Dupa modul in care sunt utilizate diferite bunuri si servicii,
consumul acestora poate fi personal si colectiv .
Consumul personal se refera la o mare varietate de produse si servicii,evidentiind o serie de caracteristici ale consumatorilor ,obiceiuri,preferinte,gusturi .
Consumul colectiv se refera in general la bunuri de folosinta indelungata si la unele servicii necesare functionarii locuintei .
8 . O importanta structurare a consumului are drept criteriu volumul si structura cheltuielilor efectuate de populatie in vederea satisfacerii diferitelor trebuinte . In functie de acest criteriu se disting trei fluxuri principale:
Pe primul loc se situeaza consumul de bunuri nedurabile,destinate nevoilor de baza ca :hrana si imbracamintea,precum si alte articole cu un regim similar in procesul de consum .
O a doua grupa , in ordinea importantei o constituie cea a cheltuielilor destinate serviciilor, care cuprind la randul lor cheltuieli pentru chirii, asistenta medicala,juridica,servicii culturale si artistice,transporturi,toate acestea avand in vedere nu cumpararea unui produs oarecare,ci plata unei munci efectuate de terte persoane direct sau cu ajutorul unor mijloace sau echipamente,in vederea satisfacerii nevoii definite .
Ultima grupa are in vedere cheltuieli de consum durabile,care cupind o mai larga paleta de articole,de la automobile la aparate casnice,a caror viata economica este considerabil mai lunga,ele participand in procesul de consum prin utilitatile sau serviciile pe care le ofera pierzandu-si treptat,din uzura si capacitate de functionare . Multi specialisti considera ca aceste bunuri fac parte din capitalul consumatorului .
La nivelul economiei comerciale din Romania, consumul reprezinta folosirea bunuilor economice de catre populatie si administratie pentru satisfacerea trebuintelor personale si colective . Conform datelor statistice furnizate de Comisia Nationala pentru Statistica la nivel de tara cheltuielile de consum sunt grupate astfel:
cheltuieli pentru alimente si bauturi
cheltuieli pentru imbracaminte si incaltaminte
cheltuieli pentru locuinte si inzestrarea lor
cheltuieli pentru medicamente si sanatate
cheltuieli pentru transport si telecomunicatii
cheltuieli pentru cultura si sport
alte cheltuieli personale .
Ponderea acestor cheltuieli este diferita,de la o familie la alta in functie de numarul de membri, pregatirea profesionala si varsta fiecarui membru din familie . Totusi concluzia care se desprinde este aceea ca dinamica si structurile cheltuielilor de consum in Romania sunt atipice fata de cele stabilite de legitatile consumului .
Dupa cum se observa structura consumului este foarte complexa . In prezent au aparut si se manifesta noi forme de consum cum ar fi:
A . Consumul in competitie si consumul ostentativ, apare datorita distributiei inegale a veniturilor . Se observa ca pe masura ce veniturile sunt mai scazute, domina obiceiurile in comportamentul consumatorului, in defavoarea imitatiei .
Astfel face posibila aparitia consumului emulativ, care este o forma a consumului ostentativ . Emulatia este o caracteristica umana, care face ca oamenii sa doreasca sa-i depaseasca pe altii intr-un domeniu . Deci,oamenii vad consumul ca un mijloc de comparatie intre indivizi . Prin urmare, o parte din produse si servicii au, pe langa utilitatea rationala si o utilitate secundara, care semnaleaza ca bunurile respective sunt dovada abilitatii de a plati chitante mai mari (cu cat un produs este mai scump,cu atat are o utilitate mai mare) .
B . Anomia si consumul de efect, apare cand exista discrepante intre normele institutiilor si dorintele oamenilor . Aceasta forma de consum promoveaza foarte mult "imaginea" fara a se tine cont de mijloacele si tehnicile utilizate pentru a se forma o imagine pozitiva sau negativa . Consumul de efect este cel care da posibilitatea de a se manifesta gustul vulgar . Desigur ca la asemenea forma de consum contribuie foarte mult oferta de produse ce este destul de consistenta pe piata promovand obiecte cu aspect de poleiala, provenite din Orient sau din stocurile ieftine din Europa .
C . Consumul in compensatie, aceasta forma a aparut ca o reactie a consumatorilor la amenintarea statutului social si a frustrarii personale . Ideea fundamentala a acestui consum este ca oamenii ajung sa cheltuiasca peste mijloacele de care dispun cu gandul ca se vor apropia de visul unei vieti de succes . Acest consum in compensatie vine sa satisfaca nevoile de autorealizare (din varful piramidei lui Moslow) si de respect de sine . In teoria economica acest consum apare ca un cost al sansei, adica ce alternatve (nevoi) sacrifica consumatorul pentru a achizitiona produse sau servicii pe care le doreste foarte mult .
Legaturile care exista intre aceste tipuri de consum sunt redate in Anexa 1 .
Legitatile consumatorului
Se apreciaza ca urmarirea evolutiei consumului prezinta un grad ridicat de interes, deoarece se urmareste surprinderea obiceiurilor de consum precum si de a se incerca proiectarea viitoarei structuri a sa in definirea coordonatelor evolutive ale activitatii comerciale .
In acest scop,un interes deosebit il reprezinta relatia dintre evolutia in timp a consumului si fluxul produsului national brut . Urmarirea P . N . B . si a cheltuielilor de consum scot in evidenta cateva aspecte cu caracter de legitati,astfel:
Economia de piata presupune o societate libera in cadrul careia fiecarui individ sa-i fie permis a-si orienta activitatea in functie de capacitatile sale economice . Respectivul individ trebuie sa fie liber sa organizeze diferite activitati, dar, in aceeasi masura sa poata actiona pentru a-si cumpara bunurile pe care le poate plati sau de a-si materializa intentiile privind satisfacerea nevoilor sale dupa prioritati pe care le stabileste singur .
In cadrul sistemului global de reguli,ce caracterizeaza economia de piata se incadreaza si limitele consumului .
Prima dintre aceste limite a liberei alegeri este impusa de stat,indiferent de tipul oranduirii sociale sau al formei de guvernamant . Se
Are in vedere, analizand aceasta limita, ca unele consumuri sunt decise de anumite colective si foruri fara consultarea consumatorilor, lipsindu-i astfel pe acestia de posibilitatea de alegere directa si reala (serviciile publice colective) .
A doua limitare a consumului si indeosebi a campului de optiune al consumatorilor pentru anumite bunuri si servicii vin din partea producatorilor . Cu toate ca nevoile reprezinta elementul de fundamentare si de pornire a productiei,producatorii,comerciantii,finantatorii sunt cei care decid natura si calitatea bunurilor si serviciilor care vor fi vandute, in cosecinta, care vor fi consumate .
Cea de-a treia limita a consumului este data de catre insasi colectivitatea consumatorilor . Oricat de independent s-ar considera consumatorul si oricat de larg ar fi campul sau de alegere, el ramane tributar categoriei sociale din care face parte, si mai mult categoriei sociale careia ar dori sa-i apartina .
Relatia dintre nevoile umane si consum trebuie analizata pornind de la limitele consumului in functie de care se pot contura doua importante categorii de informatii:
a) propensiunea consumului
b) legile Engel
a) Propensiunea consumului, reprezinta raportul dintre consumul total si venituri (venit brut, venit disponibil,V . N . ) . Avand in vedere formele sale de exprimare si prin modalitatile de calcul,ofera importante modele operationale ce pot fi utilizate in previzionarea viitoarelor consumuri individuale pornind de la evolutia unor indicatori determinati la nivel macroeconomic prin programele de dezvoltare ale fiecarei societati cum ar fi P . N . B . sau V . N . Dupa Keynes (cel care a introdus in stiinta economica aceasta notiune), propensiunea consumului,pe langa faptul ca pune consumul - ca fenomen aparent independent-in relatie directa cu unul dinte indicatorii usor de prevazut si de urmarit,ea reliefeaza in acelasi timp si tendinta constanta a gospodariilor ca pe masura cresterii veniturilor sa-si sporeasca consumul . Cresterile respective nu inregistreaza insa aceleasi proportii . Aceasta, deoarece concomitent cu sporirea consumului,populatia tinde sa-si sporeasca si economiile . Aici trebuie remrcate si unele exceptii, ele referindu-se la faptul ca, in perioadele mai deosebite din evolutia economica a unui stat (criza, razboi) cand veniturile gospodariilor se restrang, o asemenea restrangere actioneaza in principal asupra economiilor si mai putin asupra consumului care are tendinta ca in asemenea perioade, sa se mentina constant la un nivel atins anterior declansarii perioadei de restrictie .
Pentru a urmari evolutia fenomenelor semnalate mai sus,se poate analiza comensurarea relatiei economice fundamentale dintre consum si economii, calculand:
1 . propensiunea medie a consumului;
propensiunea marginala a consumului;
1 . Propensiunea
medie a consumului, consta in a considera un nivel oarecare al
venitului si a calcula relatia procentuala intre consum si
respectivul venit conform formulei . Intr-o acceptiune macroeconomica, propensiunea medie a
consumului indica modul in care intr-o anumita societate sunt
repartizate veniturile globale intre consum si economii . Fenomenul
prezinta importanta deoarece este vorba de comensurarea
comportamentului populatiei privind alocarea veniturilor intre consumul
actual si economiile pe termen lung . Dat fiind faptul ca o asemenea
repartizare este bazata pe anumite obiceiuri de consum-care se
modifica foarte lent (conform statisticilor) agentii de
piata au posibilitatea de a urmari aceste orientari privind
alocarea veniturilor si de a calcula atat capacitatea si structura
pietei in general, cat si pentru fiecare produs pentru a
cunoaste locul acestor produse in cadrul consumului .
Propensiunea
marginala a consumului, acesta reprezinta raportul dintre
variatia consumului si variatia venitului respectiv : . Ea apare ca deosebit de utila in modelarea macroeconomica, oferind
pe de o parte posibilitatea realizarii unui model dinamic, care poate
surprinde evolutia fenomenului in timp sub forma unei cresteri
, iar pe de alta parte permite reliefarea unui alt aspect foarte
important al comportamentului consumului respectiv modul in care
gospodariile repartizeaza cresterile sau scaderile de venituri intre consum si economii .
Existenta propensiunilor medii si marginale ale consumului,precum si a diferitelor modalitati de a surprinde atat consumul cat si venitul, face posibila constructia a diferite tipuri de modele privind propensiunea consumului . In elaborarea lor trebuie respectate cateva reguli ca:
v Necesitatea interpretarii cu atentie si utilizarea cu mai multa prudenta in modele de piata a fiecarui tip de propensiune a consumului;
v Cea mai buna aproximare si stabilitate in timp ofera propensiunea medie a consumului calculat in raport cu venitul disponibil;
v Propensiunea marginala a consumului reprezinta o serie de neregularitati evidentiind instabilitatea comportamentului de consumuri in interiorul unei perioade scurte de timp;
v Propensiunile calculate in raport cu veniturile primare sunt foarte diferite si au o semnificatie economica mai slaba,confirmand astfel ca venitul disponibil este cel ce trebuie avut in vedere atat pentru realizarea consumului cat si pentru constituirea economiilor .
b) Legile Engel
Corelatiile dintre venituri si cheltuielile pentru consum au fost analizate de numerosi specialisti, acestea fiind sintetizate in asa-zisele legitati ale consumului . Printre acestea s-a impus legea psihologica fundamentala,al carei continut este exprimat de J . M . Keynes astfel: "cu cat cresterea sau scaderea venitului este mai mare,oamenii inclina, de regula si in medie, sa-si mareasca sau sa-si diminueze consumul,dar intr-o proportie mai redusa" . Daca, venitul va creste cu 10%, consumul va spori cu 5%, si invers, daca venitul se reduce cu 10% consumul se va diminua cu 5% .
Avand in vedere faptul ca veniturile sunt limitate,fiecare individ este preocupat sa-si procure bunuri de consum personal care sa-i dea maximum de satisfactie . Corespunzator acestei legi, atingerea satisfactiei maxime de consum are loc in conditiile in care sunt egale utilitatile finale ale ultimelor bunuri consumate din fiecare grupa,respectiv din fiecare categorie de cheltuieli destinate consumului . Astfel spus,consumatorului ii este indiferent pe ce cheltuieste ultima suma de bani de care dispune .
Corelatiile dintre cresterea veniturilor si cresterea diferitelor capitole de cheltuieli de consum au fost analizate de economistul-statistician E . Engel, inca din ultima treime a secolului al XIX-lea . El a definit actiunea unei legi economice specifica pietei produselor agroalimentare: de fiecare data cand veniturile populatiei sunt in crestere,cheltuielile acesteia pentru alimentatie sporesc, insa intr-o proportie mai mica decat cea in care au fost majorate veniturile . Analizand relatiile dintre cererea de consum si venituri, s-au formulat urmatoarele constatari cu caracter statistic:
q partea din veniturile populatiei repartizata pentru acoperirea cheltuielilor cerute de nevoile alimentare este cu atat mai ridicata cu cat veniturile sunt mai mici;
q partea din veniturile populatiei repartizata pentru imbracaminte, locuinta, incalzire, iluminat se mentine constanta, indiferent de nivelul veniturilor; in cazul veniturilor mai scazute este alocata totdeauna o parte mai mare pentru imbracaminte decat pentru dotarea locuintei;
q partea din veniturile populatiei repartizata pentru educatie, cultura, distractie, economisire se mareste o data cu majorarea veniturilor .
Astfel s-a confirmat ca o crestere a veniturilor cu 15% (in cazul unei economii stabile a unei tari dezvoltate) se va propaga in consumul de produse astfel:
- cheltuielile pentru produse alimentare vor creste cu 10%
- cheltuielile pentru imbracaminte si incaltaminte vor creste cu 15% in mod asemanator si cheltuielile pentru locuinta;
- cheltuielile pentru confort si recreere vor creste cu peste 20% .
3 . Analiza consumului si a factorilor sai de influenta
Modelarea activitatii economice in raport cu cerintele pietei presupune, deci, cunoasterea dimensiunilor si structurii consumului . Cercetarea acestor aspecte constituie o sursa importanta de informatii si totodata, o directionare a activitatii economice in general . In acest sens,se pot delimita doua planuri de cercetare a consumului:
a) cercetarea consumului propriu-zis, ca sfera a utilizarii bunurilor si serviciilor create si descifrarea mecanismelor complexe care declanseaza procesul consumului;
b) nevoile de consum, dimensiunea, structura si directiile in evolutia acestora .
Cercetarea consumului propriu-zis vizeaza aspectele de ordin cantitativ si structural ale acestuia,cu evidentierea particularitatilor determinate de factorii sai formativi . Complexitatea deosebita a consumului impune insa utilizarea in procesul de investigare a unor criterii de clasificare pentru delimitarea principalelor sale structuri .
Fata de o structura atat de complexa a consumului, cercetarea face apel la o gama mai larga de metode .
Astfel,cele mai uzuale metode folosite in analiza consumului sunt:
1) . Metode ce utilizeaza statistici ale consumului, prin care se obtin informatii cuprinse in diferite statistici ale consumului,care pot servi la determinarea unor indicatori,cum ar fi: consumul mediu, volumul consumului pentru diferite domenii de raportare,dinamica acestuia,structura consumului pe elemente .
2) . Metode care au la baza informatii obtinute direct de la consumatori, care pot avea un caracter ocazional, cand se urmareste cunoasterea nivelului consumului unui anumit produs sau unei grupe de produse, modul cum se comporta in consum, transformarile suferite de anumite produse, alte destinatii date produsului . Aceste metode pot avea si un caracter permanent iar din randul lor se impun atentiei metoda bugetelor de familie, care ofera informatii, ce pot servi la evaluarea consumului principalelor grupe de produse alimentare si nealimentare .
Factorii care influenteaza si determina consumul sunt urmatorii:
Venitul, dupa plata impozitului este factorul principal care determina marimea consumului;
Bogatia acumulata a unei familii cu atat aceasta e mare se consuma mai mult si se economiseste mai putin la orice nivel al venitului curent;
Nivelul preturilor influenteaza consumul astfel: cresterea lor conduce la scaderea consumului, iar o scadere a preturilor la o crestere a consumului;
Asteptarile familiilor,legate de preturile viitoare,de veniturile banesti de existenta bunurilor . Astfel o asteptare a cresterii de preturi determina o crestere a consumului si invers .
Criteriul de consum si datoria influenteaza consumul si economiile . Cheltuielile de consum curente pot scadea daca se atinge un anume nivel ridicat al datoriei;
Impozitele si plata lor de catre gospodarii influenteaza consumul, in sensul ca o crestere a lor determina o scadere a consumului si a economiilor .
Rata dobanzii:o rata a dobanzii scazuta favorizeaza conditiile apelarii la creditul de consum, si deci stimuleaza consumul, iar o rata a dobanzii ridicata il franeaza .
4 . Consum-Nivel de trai-Calitatea vietii
Analiza in dinamica,cantitativ,calitativ si structural,a consumului arata diferit in momente de timp distincte si diferite . Aceste mutatii de la o perioada la alta se explica prin actiunea conjugata a numerosi factori de natura economica, demografica, tehnica, sociala, politica, organizatorica, geografica, psihologica, care fie indirect,modifica echilibrul pret-venit, fie actioneaza direct asupra gusturilor,preferintelor si cerintelor consumatorilor .
Fiecare din acesti factori are o actiune si o influenta distincta,un sens si o directie de multe ori opuse sau contradictorii . Rezultanta actiunii dezvaluie insa o serie de tendinte si corelatii general valabile:
1)Un popor este cu atat mai bogat si deci traieste mai bine cu cat creste ponderea populatiei active in total;
2)Pe masura ce balanta pret-venit permite o crestere a nivelului de trai, ponderea cheltuielilor pentru alimentatie are tendinta de scadere pe fondul cresterii in marime absoluta a acestora si a imbunatatirii structural calitative a produselor;
3)In conditii similare,partea cheltuielilor pentru imbracaminte si confort personal ramane relativ constanta;
4)In schimb se inegistreaza o crestere a ponderii consumului de servicii (sanatate, transport, comunicatii, odihna) si a bunurilor de folosinta indelungata (congelator, masina de spalat, televizor, video etc . ) .
Prezentarea si explicarea unor asemenea tendinte se face cel mai adesea prin cunoscuta Lege Engel . Plecand de la factorii principali care influenteaza dinamica consumului,venitul si pretul,surprinsi condensat in puterea de cumparare si de la o ierarhie prestabilita a nevoilor, aceasta lege exprima in mod esential faptul ca in situatia unui venit mic,prioritar sunt satisfacute nevoile fundamentale:hrana,imbracaminte,locuinta . Pe masura ce veniturile cresc nivelul de viata este raportat si judecat mai putin prin prisma nevoilor fundamentale si mai mult prin cele ce tin de domeniul serviciilor asa cum arata si graficul din figura .
Nu numai nivelul venitului corelat cu cel al pretului,influenteaza dinamica structurii consumului ci si diferenta de venit . Societatea a fost si va fi intotdeauna stratificata,diferenta in pregatire,in investitia umana in general de aport prin munca se reflecta in diferentele de castig .
cheltuieli de
consum
cheltuieli
pt . servicii
cheltuieli de importanta
secundara
cheltuieli de prima
necesitate
venit
Fig . 3 . Legea Engel .
Conditiile de viata,rolul si locul individului in cadrul diviziunii sociale a muncii,placerea sau repugnanta pe care o simte pentru locul de munca, pot gasi o reflectare si chiar o compensare intr-un anumit gen de consum . Preferinta pentru un anumit fel de locuinta, dorinta de a "evada" la sfarsit de saptamana,de odihna in afara localitatii de resedinta pot rezulta dintr-un anumit fel de viata si de munca, uniformitatea si cenusiul unui loc de munca pot fi compensate printr-un interior de locuinta cu un design "vesel" . Conditiile de viata pot afecta si structura consumului fiziologic;serviciile de sanatate sunt mai solicitate de cei care lucreaza in industria grea decat cei din turism;functionarii consuma mai putin pentru hrana si mai mult pe imbracaminte, muncitorii invers;iar la tarani autoconsumul are o pondere incomparabil mai mare decat la celelalte categorii sociale . Ciclul de viata al individului isi poate pune amprenta asupra structurii consumului . In afara de influenta pe care o exercita variatia venitului de-a lungul unui ciclu de viata si de tendinta constant psihologic si economic motivata ca in prima parte a vietii active,individul este inclinat sa economiseasca pentru a cheltui la finele ciclului,este indoielnic faptul ca insusi gusturile,preferintele si chiar nevoile individului se schimba .
Totusi se mentin si in prezent preocuparile teoretice privind analiza modului in care productia se adreseaza consumului rational eficient si in limita posibilului sau frivol, excentric, inechitabil si cu mare risipa ca si a rezultatelor consumului pentru individ si societate . Astfel s-au adus in discutie categorii economico-sociale precum:mod de viata, nivel de trai si calitatea vietii,toate aceste concepte se refera si exprima realitati ale aceluiasi domeniu-finalitatea si rezultatele consumului . Fiecare are insa un continut si o semnificatie proprie ce le departajeaza mai mult sau mai putin vizibil de celelalte .
Modul de viata este, un concept integrator ce reuneste intr-o structura unitara specifica elemente de ordin economic, ecologic, sociologic,
psihologic, politic, juridic, etic, estetic, filozofic, ideologic in general, aflate in raporturi de determinare cu modul de productie cu sistemul de valori si norme dominant in comunitatea sociala respectiva .
Intelegerea si delimitarea mai corecta a continutului conceptului de mod de viata presupune analiza a trei corelatii esentiale:
a) mod de viata-mod de productie,exprima ceea ce sunt indivizii in realitate, depinde de ceea ce au produs si cum au produs, de modalitatile de folosire a mijloacelor de productie, disponibile, de forma si gradul de utilizare a timpului de munca individual si social, de felul in care au stiut sa-si organizeze productia si munca .
b) mod de viata-nevoi umane, urmareste explicitarea sensurilor si semnificatiilor categoriei economice ce mod de viata trebuie sa porneasca de la premiza ca satisfacerea nevoilor in primul rand a celor materiale reprezinta conditia esentiala a perpetuarii vietii .
c) mod de viata-sistemul de valori, vizeaza analiza modului de viata ce trebuie intotdeauna raportat la matricea valorilor pe care o anumita comunitate umana si-o insuseste si in raport cu care de fapt se defineste .
Privit atat sub aspectul sau general si integrator cat si prin prisma celor trei corelatii pe care le presupune, modul de viata, se defineste ca fiind un ansamblu determinat de forme de folosire a mijloacelor de trai disponibile in vederea satisfacerii trebuintelor materiale si spirituale, de utilizare a timpului de viata social si individual in activitati de munca, familiare, gospodaresti de loisir, de organizare a vietii cotidiene . In definirea modului de viata se porneste deci atat de la factori obiectivi materiali (naturali si economico-sociali) cat si de la factori subiectivi spirituali (conceptii, mentalitati, traditii, obiceiuri, judecati de valoare, etc . ) .
Modul de viata desemneaza ansamblul laturilor componente ale vietii unor comunitati umane date (natiuni, grupuri, categorii, sociale, profesionale, rezidentiale) in interdependenta si interactiunea lor reciproca . De asemenea, desemneaza raporturile reciproce intre existenta si constiita sociala surprinde modul in care interactioneaza elementele bazei economice ale structurii institutionale si ideologice . Modul de viata depinde cauzal de modul de productie, de nivelul, calitatea si eficienta fortelor productive, de cadrul social,de factori ecologici, organizatorici, tehnici,de valorile si aspiratiile generale si individuale .
In stransa legatura cu modul de viata corelativ, fiinteaza si conceptul de stil de viata . Daca primul vizeaza cu precadere zona existentei sociale, cel de-al doilea vizeaza in special constiinta sociala si individuala,sfera valorilor spirituale si ideologice . Desi strans legate intre ele, cele doua concepte delimiteaza laturi ale existentei ce pot fi departajate . In cadrul aceluiasi mod de viata poate astfel exista o pluritate de stiluri de viata . Stilul de viata este expresia si deopotriva produsul unei civilizatii si culturi istoriceste constituite, componenta culturala dand intotdeauna nota caracteristica, dominanta in alegerea sistemului de valori, economice sau noneconomice prin care este inteleasa si conceputa viata .
Un concept cu o sfera mai restransa decat modul de viata,este calitatea vietii . Cele mai multe opinii exprimate in incercarea de a defini acest concept merg pe linia sustinerii ideii ca notiunea de calitate a vietii sintetizeaza totalitatea conditiilor care asigura integritatea si dezvoltarea armonioasa a vietii biologice si sociale a fiintei umane, satisfacerea la un nivel calitativ ridicat a cerintelor si aspiratiilor sale de ordin material si spiritual, integrarea si identificarea cu aspiratiile generale ale societatii, echilibrul si desavarsirea continua a personalitatii umane . Concept de asemenea integrator,calitatea vietii este determinata de calitatea activitatilor sociale utile, calitatea mediului inconjurator,calitatea sistemului social politic, de volumul, structura,tendintele nevoilor umane ca si de formele si mijloacele prin care se satisfac necesitatile membrilor societatii .
In ansamblul componentelor de baza care dau continut si forma conceptului de calitate a vietii trebuie tinut seama de calitatea mediului social politic,starea demografica, calitatea conditiilor de munca si evolutia veniturilor populatiei,nivelul si structura consumului, calitatea conditiilor de locuit, sistemul de instruire,nivelul de cultura, calitatea mediului inconjurator,starea de sanatate a populatiei,calitatea mediului familial . Aceste elemente, (laturi), definesc calitatea vietii la modul integral, fiecare avandu-si locul si rolul bine si obiectiv determinate in cadrul ansamblului .
Conceptul de calitate a vietii nu poate si nu trebuie confundat cu nivelul de trai . In timp ce calitatea vietii concretizeaza un complex de procese economice,sociale si politice surprinzand atat premisele cat si procesul prin care conditiile obiective si subiective ale existentei devin accesibile si pozitive omului ca si rezultanta acestui proces, nivelul de trai, vizeaza doar o secventa a acestui circuit, el reprezinta doar liantul dintre nivelul si calitatea conditiilor vietii sociale si rezultanta ultima sub forma de efect, a trairii unui anumit mod de viata . Nivelul de trai poate fi definit prin gradul de satisfacere a nevoilor materiale si spirituale ale populatiei sau unor grupuri sociale in conditiile date de dezvoltare a productiei . In principal nivelul de trai vizeaza modul in care activitatea de productie materiala si nonmateriala se raporteaza si contribuie la satisfacerea principalelor necesitati de viata ale membrilor societatii . Asa se face ca in sfera indicatorilor folositi pentru caracterizarea nivelului de trai al populatiei se includ:marimea veniturilor reale ale populatiei,volumul si calitatea bunurilor si serviciilor, conditiile de munca,de odihna,de locuit, de transport, gradul de ocupare a fortei de munca,durata timpului liber, calitatea asistentei sociale si sanitare, gradul de satisfacere a nevoilor culturale, accesul la invatamant, stiinta, cultura ca si rezultatele acestor activitati, adica toti acei indicatori care definesc la modul cel mai direct conditia existentei materiale si spirituale a individului si societatii . Cunoasterea acestor indicatori este deosebit de utila in conturarea politicii economice si sociale de crestere a nivelului de trai . Pentru a influenta pozitiv fiecare din acesti indicatori se actioneaza in principiu pe calea politicii salariilor,a impozitelor si taxelor, a politicii in domeniul constructiilor si transporturilor, invatamant, stiinta si cultura, a politicii demografice, sociale, sanitare, etc .
La baza tuturor modalitatilor,cailor si mijloacelor de crestere a nivelului de trai si a calitatii vietii sta insa politica productiei nationale, calitatea si cantitatea bunurilor si serviciilor depinzand in mod direct de rodnicia si eficienta muncii individuale si sociale .
5 . Continutul si componentele cererii de marfuri
Cererea de marfuri a populatiei se incadreaza in sfera nevoilor materiale si spirituale ale oamenilor si exprima o parte a nevoii reale,respectiv acea parte care se manifesta in cadrul pietei . Notiunea de cerere are deci o sfera de cuprindere mult mai mica decat notiunea de nevoie reala . In timp ce nevoia reala are in vedere intreaga sfera a trebuintelor materiale ale oamenilor, cererea de marfuri exprima doar acele trebuinte pentru care exista posibilitatea reala a satisfacerii lor . Ea presupune, pe de o parte o anumita putere de cumparare din partea populatiei, care sa-i dea gradul necesar de solvabilitate, iar pe de alta parte o anumita oferta,care sa-i asigure obiectul . Analiza in timp a raportului dintre cele doua fenomene reliefeaza,doar ca tendinta, apropierea cererii de marfuri de nivelul trebuintelor de bunuri de consum material al oamenilor, cuprinse in nevoia reala . Aceasta tendinta se explica prin urmatoarele aspecte:
sfera nevoilor oamenilor nu ramane constanta ci se mareste continuu, pe masura dezvoltarii societatii; intensitatea ritmului de crestere a acestor trebuinte este extrem de ridicata,depasind, in permanenta,posibilitatile de satisfacere asigurate de societate prin productia realizata si pusa la dispozitia pietei sub forma de oferta
asa dupa cum reiese din incercarea de definire a cererii, aceasta nu exprima nevoile decat in masura in care exista posibilitatea reala a solvabilitatii acsteia,prin existenta unei mase de venituri corespunzatoare;
in ceea ce priveste raportul sau in comparatie cu consumul populatiei,notiunea de cerere are o sfera mai restransa si ca urmare a faptului ca o parte dintre nevoi este satisfacuta si prin intermediul consumului natural (autoconsum) . Fenomenul apare caracteristic pentru populatia din mediul rural, unde ponderea produselor, realizata direct in gospodaria proprie sau in cadrul unitatilor agricole este destul de ridicata .
Ca materializare a nevoilor reale solvabile,cererea de marfuri face legatura intre acestea si consumul efectiv, aparand ca o expresie a consumului . Precedand momentul consumului,ea reprezinta de fapt,un consum potential, fara ca sfera cererii de marfuri sa se identifice cu cea a consumului . Ea este mai stransa decat aceasta din urma (ca urmare a autoconsumului sau a interventiei statului in consum prin oferirea de ajutoare anumitor categorii de populatie) .
Exprimand, in acelasi timp,numeroasele posibilitati de satisfacere a necesitatilor omenesti,cererea de marfuri se refera atat la bunuri materiale, cat si la sfera serviciilor . Pe masura dezvoltarii societatii, a cresterii gradului de civilizatie, a populatiei in satisfacerea nevoilor de trai, atat de ordin matrial cat si spiritual,alaturi de bunurile materiale,serviciile isi aduc un aport deosebit, societatea moderna fiind caracterizata printr-o impletire a celor doua cai de satisfacere a nevoii de consum,ca forma a relatiilor de piata si crestere progresiva a contributiei serviciilor in realizarea consumului .
Avand ca baza de manifestare veniturile banesti ale populatiei si existenta ofertei de marfuri,cererea are un continut economic, fiind determinata obiectiv de prioritatile cu care sunt satisfacute diferitele trebuinte, in functie de disponibilitatile banesti . In acelasi timp,cererea de marfuri nu poate fi depersonalizata,apreciata ca o manifestare a unor nevoi standard ale omului . Ea se manifesta ca o suma de cerinte particulare,corespunzatoare inclinatiilor, preferintelor si dorintelor fiecarui individ . Caracterul subiectiv al cererii de marfuri determina complexitatea sa structurala si marea mobilitate pe care o manifesta odata cu schimbarea factorilor sub influenta carora se formeaza si evolueaza . De asemenea in cadrul pietei cererea reprezinta o materializare a nevoilor populatiei pentru bunuri si servicii, a puterii de cumparare a acesteia, a dorintelor, preferintelor si intentiilor privind modalitatile de satisfacere a nevoilor de consum .
Cererea consumatorilor finali se refera la cantitatea de marfuri si servicii pe care acestia o manifesta si pe care o doresc, pot si vor sa o cumpere la un pret dat,intr-o anumita perioada de timp si in cadrul unui anumit teritoriu . Cererea se constituie atunci cand sunt intrunite, in acelasi timp si asupra aceluiasi produs si serviciu oferit spre vanzare, urmatoarele trei componente formative esentiale ale cererii:
1 . dorintele, gusturile si preferintele;
puterea de cumparare;
3 . vointa de cumparare .
Daca aceasta coincidenta nu functioneaza,atunci nu exista cerere efectiva, desi separat exista . Desi sunt indivizibile cele trei componente ale cererii au o natura diferita:puterea de cumparare reprezinta aspectul economic al cererii, dorintele si preferintele constituie latura psihologica, iar vointa de cumparare este elementul volitional de actiune si decizie . Rezulta deci ca in conditiile existentei puterii de cumparare, cererea are un fundal calitativ, deoarece la baza dorintei, cat si a vointei de cumparare stau nevoile,diferitele forme de mobiluri si de impulsuri motivationale, imagini, atitudini, aspiratii . Atat formarea dorintelor, gusturilor si preferintelor, cat si vointa de cumparare sunt expresia acestor forme infrastructurale al caror punct de plecare este reactia emotionala personala a unui consumator fata de produsul dat si de calitatile si caracteristicile acestuia . Elementul volitional,vointa de cumparare, care este sinonima cu optiunea de utilizare a capacitatii de plata pentru efectuarea cumpararii, se manifesta pe piata prin acceptarea pretului . Intensitatea vointei de cumparare scade insa pe masura ce creste cantitatea achizitionata sau, altfel spus, pentru fiecare unitate aditionata de produs, vointa de cumparare se micsoreaza odata cu sporirea cantitatii oferita spre cumparare . Din aceasta cauza,functia cererii are forma unei curbe descrescatoare . Deci legea cererii va exprima existenta unei relatii invers proportionale intre cantitatea achizitionata de oameni dintr-un anumit bun economic si pretul pe care trebuie sa-l plateasca .
Legatura intre cerere si componentele cererii sunt redate in Anexa nr .
6 . Forme de manifestare a cererii de marfuri
Reflectand modul de satisfacere a unei mari densitati de nevoi, ordinea de indeplinire a acestora, multitudinea posibilitatilor de realizare a diferitelor trebuinte specificul intrebuintarii anumitor produse, sau cererea de marfuri reprezinta forme si intensitati diferite de manifestare . Data fiind multitudinea acestor forme de manifestare vom lua in discutie doar acele criterii care sunt cele mai importante pentru Economia Comerciala .
Cererea efectiva este cea care se manifesta pe piata creand o solvabilitate corespunzatoare; iar cea potentiala reprezinta nevoile reale, dar nu se manifesta pe piata deoarece, fie marfa nu se comercializeaza, fie consumatorii sunt insolvabili
Cererea curenta este specifica in special marfurilor de prima necesitate, si se caracterizeaza printr-o rigiditate si o repetabilitate pronuntata impusa de caracterul permanent al nevoilor pe care le exprima si modul de consumare a lor .
Cererea periodica se refera la produse de imbracaminte, incaltaminte, caracterizandu-se printr-o repetare cu o anumita regularitate,la perioade de timp determinate de durata de intrebuintare a produselor respective sau de sezonalitatea consumului .
Cererea rara este specifica bunurilor de folosinta indelungata sau bunuri cumparate intamplator sau in anumite ocazii .
Cererea ferma are in vedere produse de prima necesitate,iar acest tip de cerere se caracterizeaza prin aceea ca fixarea consumatorului asupra produsului are loc inaintea contactului cu unitatea comerciala .
Cererea spontana,se formeaza prin contactul cumparatorului cu marfa, exprimand preferintele individuale ale consumatorului pentru modele, culori, marci, calitati . In magazine nevoia apare ca fiind satisfacuta prin existenta mai multor bunuri iar acestea trebuie sa creeze conditii pentru
Transformarea dorintei consumatorului in decizie de cumparare .
Cererea constanta are in vedere evolutii in cadrul carora proportiile se mentin neschimbate pe o anumita perioada de timp .
Cererea descrescanda se caracterizeaza printr-o dinamica a carei proportii dimensionale se restrang in timp datorita intensitatii cu care actioneaza factorii formativi sau datorita aparitiei unor produse noi care satisfac aceeasi
nevoie dar la un nivel superior .
Cererea crescanda este aceea ale carei proportii dimensionale sporesc in timp sub influenta factorilor formativi . Aceasta forma de manifestare a cererii este specifica mai multor produse intre acestea distingandu-se bunurile de folosinta indelungata .
Cererea de baza se manifesta fata de marfuri care satisfac o anumita trebuinta determinata a cumparatorului .
Cererea suplimentara se manifesta fata de o marfa care apare necesara in mod obligatoriu pentru satisfacerea trebuintelor venind in ajutorul marfii de baza .
Cererea complementara satisface o trebuinta aflata in legatura stransa cu aceea fata de care s-a manifestat cererea de baza si suplimentara,respectiv amplifica gradul de satisfacere asigurat de catre cererea de baza .
Cererea satisfacuta are in vedere acea parte a nevoii solvabile care in momentul manifestarii sale in cadrul pietei,gaseste in masa marfurilor din componenta ofertei echivalentul structurii sale . (acest tip de cerere se confunda in general cu volumul desfacerilor de marfuri dintr-o anumita perioada de timp) .
Cererea nesatisfacuta este acea parte a nevoii solvabile care in momentul manifestarii sale ca cerere,nu s-a corelat cu oferta existenta pe piata datorita neconcordantei dintre caracteristicile lor sau a perioadei si a locului de manifestare .
Cererea individuala rezulta din optiunea consumatorului cumparator si din reactiile lui fata de variatiile venitului pe care il poate aloca pentru achizitionarea unui bun, ca si fata de modificarile pretului acelui bun .
Cererea agregata cuprinde totalitatea cheltuielilor efectuate intr-o economie pentru achizitionarea de bunuri materiale si servicii indiferent de destinatia acestora . Ea apare ca suma a cererilor individuale .
Cererea primara este suma cantitatilor solicitate dintr-un anume bun, la fiecare nivel de pret cu conditia ca cei ce solicita bunul sa ia deciziile lor independent unii de altii .
Cererea derivata,este un caz special, fiind cererea pentru factori de productie ce este derivata din cererea pentru "utilitati" pentru a satisface "necesitati" .
7 . Cererea pentru calitatea bunurilor si serviciilor
Cererea pentru calitate se poate evidentia statistic mai ales la produsele cu sortimente complexe . La produsele simple, omogene, problema alegerii calitatii nu se poate pune . Totusi, chiar produsele considerate de obicei omogene pot diferi calitativ si aceasta isi gaseste expresia in pretul lor diferit .
Calitatea se exprima prin preturile diferentiate ale claselor de calitate chiar si atunci cand produsele sunt grupate,prin pretul mediu unitar al gamei de produse, in in conditiile in care preturile in ansamblu oscileaza in jurul valorii .
Cererea pentru calitate se poate manifesta si prin inlocuirea unor produse dintr-o alta grupa,dar care satisfac in general aceeasi categorie de nevoi . Substituirile au loc mai frecvent in cadrul produselor alimentare la care cererea pentru calitate este determinata fie de continutul diferitelor elemente in factori nutritivi, fie de gusturile consumatorilor . Produsele cvasiomogene,al caror pret mediu are o variatie insesizabila, pot oferi totusi indicatii asupra cererii pentru gradele de calitate prin intermediul cantitatii . Ca urmare a cresterii veniturilor cererea cantitativa creste la produsele de calitate superioara si scade la produsele inferioare . Un asemenea fenomen se intalneste in cazul unor bunuri demodate, al caror consum este legat de existenta unor venituri mici .
Odata cu cresterea nivelului de trai se intensifica cererea pentru marfuri de calitate mai buna, marfuri care au in mod corespunzator si preturi mai ridicate . Deplasarea cererii spre marfuri de calitate mai buna se reflecta in fenomenul de crestere intr-o proportie mai mare a cheltuielilor de consum
Decat al volumului fizic al consumului,deoarece,odata cu satisfacerea din punct de vedere calitativ a necesitatilor, o parte tot mai insemnata din mijloacele banesti afectate cumparatorilor au ca directie sporirea cererii pentru calitate, pentru produsele mai bune, mai scumpe .
Este evident ca studiul cererii pentru calitate trebuie sa se faca diferentiat pe categorii de consumatori, in functie de nivelul veniturilor, categoria sociala, marimea familiei, studiul exclusiv al cererii globale nefiind suficient . Astfel, analiza cererii pentru calitate foloseste metode adecvate cum ar fi:
1 . metoda indiciilor
analiza indicatorilor varitiei pretului mediu platit
3 . coeficientii de elasticitate (in general, coeficientul de elasticitate al cantitatii este mai mare decat cel al calitatii,deoarece cererea pentru cantitate are prioritate asupra cererii pentru calitate) .
In concluzie , studierea cererii pentru calitatea produselor se bazeaza pe o functie a cererii mult simplificata datorita analizei in profil static . Astfel,cercetarea bugetelor de familie permit izolarea tuturor celorlalti factori in afara venitului a carui influenta devine astfel singura forta care este pusa in evidenta .
8 . Metode de studiere a cererii de marfuri
Studierea cererii de marfuri se efectueaza,in principal,pentru nevoile de elaborare a planurilor de desfacere cu amanuntul si de constituire a stocurilor de marfuri necesare comertului,pe baza resurselor banesti ale populatiei si a dezvoltarii ofertei . Cererea reprezinta un proces foarte viu,in permanenta miscare,un proces de adaptare continua a cumparatorului la miscarile si modificarile continue in situatia sa si in mediul inconjurator . Fenomenele care trebuie cercetate pentru a se obtine un tablou economic consistent al consumatorului sunt numeroase si multidirectionale .
Cererea de marfuri a populatiei poate fi studiata cu ajutorul a trei categorii de metode:
A . Metoda de analiza
B . Metode de estimare indirecta
C . Metode de studiere directa
A . Metoda de analiza, este o prima grupa de metode, ce se caracterizeaza prin faptul ca foloseste date statistice care sugereaza unele dimensiuni si structuri ale cererii din perioade trecute . Dintre metodele cele mai importante de studiere a cererii de marfuri a populatiei, cuprinse in aceasta grupa sunt de retinut:
Analiza vanzarilor catre populatie, pornindu-se de la premisa ca vanzarile sunt rezultatul manifestarii si realizarii efective a cererii populatiei . De fapt vanzarile exprima doar cererea satisfacuta,iar gradul de satisfacere a acesteia este diferit de la o grupa de marfuri la alta depinzand de mai multi factori .
Analiza miscarii stocurilor de marfuri, permite observarea cererii in conformitatea ei cu oferta de marfuri,din reteaua de distributie . Stocurile sunt un veritabil barometru al manifestarii cererii de marfuri,ele putand arata daca au existat conditiile satisfacerii integrale a cererii sau daca oferta a fost limitata fata de cerere,si in ce masura desfacerile pot fi luate drept corespondent al cererii .
Bugetele de familie constituie o metoda de evaluare a nevoilor de consum,ce furnizeaza informatii mult mai apropiate de cererea de marfuri, fiind vorba de cererea satisfacuta, oferind informatii mult mai bogate si de calitate despre purtatorul cererii .
B . Metode de estimare indirecta, aceste metode abordeaza cererea ca efect al altor fenomene economice, demografice, asupra carora exista informatii disponibile . Astfel, cererea poate fi dedusa cu aproximatie din informatiile referitoare la insasi purtatorii ei . Aceste informatii sunt multiple si se refera la:nivelul preturilor si salariilor, rata inflatiei si somajului, rata dobanzii, etc .
C . Metode de studiere directa, ce au la baza culegerea informatiilor direct de la purtatorii cererii, sub forma sondajului statistic care se poate realiza prin urmatoarele modalitati:
9 . Principalii factori ce influenteaza cererea
Cererea de marfuri se formeaza si se modifica in volume si structura sub influenta a numerosi si foarte diferiti factori: economici, demografici, biologici, psihologici, organizatorici, sezonieri si conjuncturali .
Toti acesti factori alcatuiesc un ansamblu complex,in cadrul caruia este greu de stabilit o ierarhie sub raportul importantei acestora,fiecare prin actiunea sa punandu-si amprenta pe o latura sau alta a cererii de marfuri,nuantand-o si particularizand-o . Mai mult,unii dintre ei,se determina reciproc influentandu-si modul de actiune si gradul de intensitate ajungand la situatia in care actiunea unora dintre ei se anihileaza complet,dupa cum in alte cazuri se micsoreaza sau se simplifica actiunea altora . De asemenea, trebuie mentionat faptul ca,data fiind marea complexitate a posibilitatilor de satisfacere a cereriide marfuri,atat in ce priveste gama produselor ce pot forma obiectul consumului,cat si in ceea ce priveste caile de obtinere a acestora,intensitatea si sfera de actiune a factorilor identificati,sunt caracterizate printr-un inalt grad de mobilitate in timp si printr-o diversitate in spatiu .
A . Factorii economici,sunt unii din cei mai importanti factori ce pot influenta in mod direct crerea . Din aceasta categorie de factori,care pot explica evolutia cererii fac parte:
1 . Nevoia sociala, este primul factor care determina aparitia cererii . Intre marimea si intensitatea nevoii de un gen oarecare pe de o parte,si marimea si intensitatea cererii de bunuri capabile sa satisfaca nevoia respetiva pe de alta parte,exista un raport direct proportional . De aici nu trebuie sa se traga concluzia ca cererea se modifica (scade sau creste) chiar in aceeasi proportie in care se schimba nevoia . Nu de putine ori cererea poate capata caracter progesiv, depresiv sau chiar regresiv in raport cu nevoia de consum,marimea fiind influentata in foarte mare masura si de alti factori . Cererea este considerata proportionala cu nevoia, atunci cand se mareste sau se micsoreaza exact cu aceeasi proportie in care variaza marimea nevoii (ea desi reprezinta izvorul de netagaduit al cererii nu se transforma automat in cerere) . Pentru ca nevoia unei persoane sa se transforme in cerere este absolut necesar ca aceasta sa dispuna de venituri avand ca destinatie acoperirea nevoii respective .
Oferta de produse, constituie un factor economic hotarator influentand atat volumul cat si structura cererii . Productia fiind aceea care asigura obiectul consumului, cererea nu se poate manifesta decat pentru produsele existente, obtinute in conditiile unui anumit grad de dezvoltare a industriei, agriculturii si a ramurilor prestatoare de servicii . De remarcat insa ca si cererea la randul ei, exercita o influenta activa asupra productiei deoarece, numai prin consum produsul isi verifica utilitatea fiindu-i recunoscuta valoarea de intrebuintare (oferta de marfuri este generatoare de nevoi) .
3 . Veniturile, oricat de stringenta ar fi nevoia pe care un consumator o resimte si oricat de mic ar fi pretul marfii cu care nevoia respectiva se poate satisface,in lipsa veniturilor nevoia nu se va transforma in cerere,actele de vanzare-cumparare neputandu-se realiza . Influenta veniturilor asupra cererii se concretizeaza intr-o crestere a cererii odata cu cresterea veniturilor, aceasta pana la un anumit nivel . Cresterea in continuare a veniturilor poate determina o orientare a cererii spre produse de o calitate mai buna sau spre satisfacerea altor nevoi de nivel superior .
Pentru a sesiza corect relatiile care se stabilesc intre venituri si cererea de consum este utila determinarea categoriei de venit cu ajutorul careia populatia achizitioneaza diferite bunuri sau servicii(adica, venitul brut, venitul disponibil,venitul discretionar) . Astfel, o modificare a cantitatii cerute dintr-un bun in urma modificarii venitului este denumita efect pur de venit .
4 . Preturile, sub influenta lor,cererea variaza in raport invers proportional,atunci cand ele scad cererea creste si micsorandu-se cand preturile se maresc . In analiza factorului de influenta pret asupra cererii trebuie sa tinem seama de:
a) preturile altor produse si natura lor . Astfel, in cazul bunurilor substituibile, intre modificarea pretului bunului inlocuit si cererea pentru bunul care se substituie exista o relatie pozitiva,iar in cazul bunurilor complementare, relatia intre cresterea pretului unui bun si cantitatea ceruta din celalalt bun este negativa .
b) efectele modificarii pretului unei singure marfi: modificarea cantitatii cerute dintr-un bun in urma modificarii pretului acelui bun se explica prin doua efecte :
- efectul de substituire (sau efect Hicks) ce exprima modificarea cantitatii cerute dintr-un bun ca urmare a modificarii pretului acelui bun,fara a lua in considerare modificarea venitului aparuta,de respectiva modificare de pret .
- efectul venitului indus de pret ce consta in modificarea cantitatii solicitate dintr-un bun in urma modificarii pretului acestuia, datorita faptului ca,modificarea pretului modifica si venitul real al consumatorului (adica reducerea pretului unei marfi este echivalenta cu reducerea necesarului de venituri pentru cumpararea aceleiasi cantitati de marfa respectiv cu o crestere a veniturilor reale ale cumparatorului) . Efectul veniturilor nu este altceva decat cresterea cererii exclusiv ca urmare a disponibilizarii unor venituri datorita reducerii preturilor .
Efectul pur de venit nu este identic cu efectul de venit indus de pret:in timp ce efectul pur de venit consta in modificarea cantitatii solicitate in urma modificarii directe a venitului, efectul de venit indus de pret reprezinta modificarea cantitatii solicitate dintr-un bun in urma modificarii venitului cauzata de modificarea pretului .
c) dubla modificare a
preturilor,daca si
sunt preturile pentru doua
bunuri
si
, efectul cumulat al reducerii lui
si al cresterii lui
va duce la cresterea cererii de
marfa
. (in mod analog daca
creste si
scade, atunci cererea de
va creste) .
5 . Rata dobanzii va avea asupra cererii doua influente . Astfel:
a) o crestere a ratei dobanzii va determina indivizii sa consume mai putin in prezent, (efect ce poarta denumirea de efect de substitutie datorat cresterii ratei dobanzii), in comparatie cu o perioada viitoare . Cresterea nivelului ratei dobanzii poate afecta extrem de mult debitorii cu mari datorii - facandu-i mult mai saraci ca inainte . Aceste persoane isi vor diminua atat consumul prezent, cat si pe cel viitor . Exceptie vor face - in acest caz - bunurile inferioare, al caroro consum va creste .
b) o scadere a ratei dobanzii, va determina o crestere a consumului curent, comparativ cu cel viitor . De asemenea, diminuarea ratei dobanzii va face ca un debitor sa devina mai bogat,permitandu-i acestuia sa-si mareasca atat consumul curent cat si pe cel viitor . Din combinarea efectului de substituire cu cel de venit, va rezulta o crestere a consumului curent . In ceea ce priveste consumul viitor situatia ramane neclara . Acest consum poate creste sau se poate reduce in functie de efectul mai puternic (de substituire sau de venit) .
6 . Sistemul taxelor,impozitelor si diferitelor contributii banesti ale populatiei:reprezinta un factor restrictiv asupra cererii de marfuri . Astfel o crestere a taxelor si impozitelor vor diminua veniturile disponibile ce pot fi alocate consumului, punandu-si amprenta restrictionara asupra cererii de marfuri . (in mod invers) .
B . Factorii demografici . O categorie de fenomene cu importante implicatii asupra cererii de marfuri este legata de purtatorul acesteia - populatia - atat in calitate de consumator final, cat si in calitate de intreprinzator general al consumului . Cererea de marfuri privind bunurile destinate consumului final are ca subiect,omul cu nevoile sale . Drept urmare, elementele demografice si particularitatile acestora influenteaza volumul si structura cererii pe multiple planuri . Printre elementele demografice avem: (numarul populatiei, structura pe varste, sexe si profesii; particularitatile zonale) .
C . Factori psihologici . Cererea de marfuri,manifestandu-se sub forma unor preferinte individuale, este influentata si de trasaturile psihologice ale fiecarui consumator . Drept mobiluri psihologice se pot avea in vedere inclinatiile artistice,gustul pentru frumos, preferintele pentru confort, dorinta de a se distinge, precum si alte asemenea aspecte care diferentiaza cererea consumatorilor in cadrul acelorasi grupe de populatie . Totusi cei mai importanti factori psihologici ce influenteaza cererea sunt:
a) Tendinta de imitare (copiere), consta in aceea ca unii consumatori isi modeleaza cererea pentru unele bunuri in functie de cererea satisfacuta a altor persoane .
b) Snobismul se intalneste la acea categorie de consumatori la care cantitatea ceruta este invers proportionala cu cantitatea ceruta de alte persoane . Este efectul dorintei unor consumatori de a se deosebi de alti consumatori .
D . Factori sociali . Intre acestia,ca principali factori de influenta se inscriu: gradul de urbanizare, traditii si obiceiuri de consum, moda, starea de sanatate a populatiei .
E . Factori naturali si climaterici influenteaza cererea de marfuri pe doua cai:prin formele de relief si de clima specifice din fiecare zona,actioneaza direct asupra dimensiunilor si structurii cererii, iar fenomenele naturale actioneaza asupra cererii de marfuri in mod indirect, influentand consumul natural,structura demografica a populatiei, contribuind la accentuarea zonarii obiceiurilor de consum si implicit asupra cererii de marfuri . Actiunea factorilor natural-climaterici este mai puternica in mediul rural unde cererea inregistreaza o mare variatie de la o localitate la alta,atat ca volum, cat si ca structura .
F . Factori de sezonalitate :apar ca reflectare a posibilitatilor de satisfacere in timp a nevoilor de consum . Evolutia cererii de marfuri a populatiei este influentata in mod sensibil si de fenomenele de sezonalitate, generate atat de productie, cat si de consum .
G . Factori de conjunctura economica, exista produse a caror cerere este influentata de aceasta grupa de factori . Astfel, bunurile intermediare si bunurile finale de folosinta indelungata fac parte din categoria bunurilor care au cerere sensibila la modificarea acestor factori .
H . Anticipatiile consumatorilor . Cererea de consum este influentata de aceste grupe de factori . De exemplu o anticipare a inflatiei va determina efectuarea unor cumparari in avans, iar o anticipare a unor reduceri de venituri incurajeaza economisirea si micsorarea cererii .
10 . Cuantificarea factorilor de influenta ai cererii .
Data fiind multitudinea factorilor de influenta,complexitatea obiectului cererii si a posibilitatilor de satisfacere a acesteia,gama metodelor econometrice ce pot fi utilizate in procesul de modelare a cererii de marfuri este foarte larga si variata . Modele econometrice frecvent folosite in vederea cuantificarii influentelor exercitate asupra cererii de catre diferitele fenomene,pot fi incadrate in trei mari categorii:
Modelele constructive si cele de structura au in vedere existenta unei anumite tipologii de cheltuieli ale populatiei surprinse prin intermediul diferitelor tipuri de bugete - sau o anumita tipologie de bunuri si servicii de durata relativ stabila,iar mutatiile intervenite in structura cererii sunt conditionate,in exclusivitate,de schimbarile survenite in structura beneficiarilor si a cheltuielilor acestora .
Modelele analitice urmaresc evolutia volumului si a structurii cererii sub impactul factorilor de influenta si se bazeaza pe formalizarea unor ecuatii de regresie care pot avea in vedere atat ecuatii simple unifactoriale cat si ecuatii complexe plurifactoriale .
In cazul corelatiilor unifactoriale,cele mai frecvente relatii utilizate in realizarea diferitelor functii ale cererii sunt urmatoarele:
functia liniara,exprimata prin
ecuatia dreptei ce este folosita
la determinarea evolutiei cererii in conditiile unor oscilatii
mici ale factorului de influenta .
functia parabolica de gradul II, exprimata
prin ecuatia ce poate fi
folosita in cazul seriilor cu un spor anual care,la inceput indica o
crestere,atinge un maxim, dupa care prezinta o
tendinta de atenuare si scadere .
functia hiperbolica,de tipul , este aplicabila in cazul acelor marfuri pentru
care pe masura cresterii intensitatii influentei
factorului luat in analiza,cererea cunoaste o evolutie mai
slaba .
functia exponentiala, de tipul rezolvabila prin ecuatia logaritmica
ce poate fi
folosita in cazul datelor empirice interconditionate prin care se
urmareste obtinerea de informatii ce caracterizeaza
ritmul anual de crestere .
In cazul corelatiilor complexe, plurifactoriale, se folosesc modele care au menirea de a surprinde si cuantifica,concomitent, influenta mai multor factori ce contribuie la determinarea dimensiunilor si evolutiei cererii . Un aspect important de care trebuie avut in vedere in cadrul metodelor plurifactoriale este faptul ca cererea pentru fiecare grupa de marfuri depinde nu numai de factorii generali ci si de factorii specifici . In consecinta modelele plurifactoriale nu includ aceleasi variabile .
1 1 . Continutul si structura ofertei
Oferta de marfuri este o categorie a pietei strans legata de cererea de marfuri . Ea reprezinza forma sociala pe care o imbraca produsele destinate schimbului prin intermediul relatiilor de piata . Realizarea finala a ofertei are loc in urma confruntarii sale cu cererea,prin acte de vanzare-cumparare care preced si conditioneaza trecerea marfurilor in consum . Oferta de marfuri se afla insa in stransa si permanenta legatura cu productia de marfuri, reprezentand, de fapt, finalizarea acesteia pe piata . Sub aspectul ariei sale de cuprindere, oferta se refera atat la produsele existente in circulatie, cat si la cele care, iesite din procesul de fabricatie si urmand a fi trimise pe piata se mai afla inca in cadrul unitatilor producatoare .
Oferta cuprinde toate produsele destinate satisfacerii consumului prin intermediul circulatiei, respectiv, atat bunuri si servicii destinate consumului intermediar sau formarii brute a capitalului fix, cat si bunuri sau servicii care asigura consumul final al populatiei . Drept urmare, transformarea bunurilor si a serviciilor respective in oferta de marfuri imbraca forme diferite, in functie de natura si destinatia lor . O parte a acestora se realizeaza in procesul schimbului,iar o alta parte, in mod direct intre unitatile producatoare si cele consumatoare, indeosebi in cazul produselor destinate consumului intermediar si a celor privind formarea stocurilor de capital prin intermediul investitiilor .
Un alt aspect privind definirea ofertei se refera la continutul conceptual al notiunii respective si implicatiile acesteia asupra evolutiei in timp a disponibilitatilor de marfuri in cadrul pietei . Potrivit modului de conceptualizare a notiunii de oferta,aceasta se refera atat la un anumit volum de bunuri si servicii cat si la un proces de miscare a acestora de la productie la consum . Drept urmare,in cadrul ofertei,se disting doua elemente principale: fondurile de marfuri atribuite retelei de distributie in cursul unei perioade, spre a fi realizate asa-zisa oferta reala, sau efectiva-si stocurile de marfuri existente in diferite verigi ale circuitului economic-asa-zisa oferta pasiva . Cand este vorba insa de oferta de marfuri la un anumit moment, aceasta se confunda cu stocurile existente in momentul rspectiv in procesul circulatiei . De unde rezulta concluzia ca toate produsele care alcatuiesc oferta de marfuri trec inevitabil prin stadiul de stocaj, imbraca cand forma de stoc inainte de a fi vandute definitiv consumatorilor . Totusi, tinand seama de particularitatile circulatiei marfurilor si de locul acesteia intr-o economie activa de piata este necesara o delimitare clara, in cadrul notiunii largi de oferta a notiunii de fond de marfuri, aceasta intrucat piata cere cantitati si structuri de marfuri si nu ofera in general . In contextul unor asemenea preocupari privind delimitarea respectiva, fondul de marfuri este avut in vedere ca o parte a ofertei destinata vanzarii prin intermediulcomertului,intr-o anumita perioada de timp . Notiunea de fond de marfuri delimiteaza cantitatile de produse pe destinatii;in functie de natura consumului final, intermediar, sau stoc de capital . De asemenea notiunea de fond de marfuri separa bunurile de consum negociate de comert, cu furnizorii sai,intr-o perioada data (an, trimestru) de totalul ofertei de care beneficiaza piata in perioada respectiva . Aceasta intrucat oferta totala este compusa din fondul de marfuri negociat si primit de comert si din stocurile ramase din perioadele anterioare, ea depasind ca volum fondul de marfuri dintr-o anumita perioada,cu marimea stocurilor din reteaua de distributie .
O alta latura a cunoasterii continutului ofertei de marfuri are in vedere baza materiala a acesteia . Dupa cum indica insasi definitia ofertei, forma pe care o imbraca produsele destinate schimbului prin intermediul pietei -baza materiala a acesteia-o constituie productia furnizoare a produselor respective,nivelul de dezvoltare a ramurilor productiei materiale industriale sau agricole determinand volumul si gradul de diversificare a ofertei de marfuri .
In sfarsit, un alt aspect important este legat de dinamica, care reflecta,in permanenta, trecerea de la conditiile actuale la posibilitatile viitoare ale populatiei, respectiv trecerea de la oferta reala la oferta potentiala . Oferta potentiala,care trebuie sa reprezinte materializarea in timp a nevoilor consumatprilor se contureaza ca rezultat al cercetarilor permanente ale cerintelor pietei, a urmaririi in dinamica a evolutiei acesteia . Pornind de la acest fapt, in contextul considerarii ofertei ca fiind un rezultat si nu o premisa a cerintelor pietei,trebuie apreciat ca realizarea in dezvoltarea productiei nu trebuie sa se reduca la un proces pasiv de adaptare continua la cerintele pietei . Este necesar ca aceasta dezvoltare a productiei sa aiba in vedere o politica activa de piata bazata pe o diversificare continua a sortimentelor de marfuri oferite pietei, prin multiplicarea posibilitatilor de satisfacere a cerintelor populatiei prin crearea de noi produse care sa duca chiar la aparitia de noi nevoi .
Structura si clasificarea ofertei de marfuri reclama utilizarea unui ansamblu de elemente specifice,care contribuie, pe de o parte, la o evidentiere clara a caracteristicilor marfurilor, iar pe de alta parte,ofera posibilitatea organizarii in mod corespunzator a proceselor de comercializare . Dintre criteriile posibile a fi folosite in structurarea ofertei avem:
produse destinate consumului final, ce alcatuiesc ansamblul obiectelor materiale sau imateriale (exceptie locuintele) realizate si achizitionate pentru satisfacerea directa a nevoilor umane .
produse destinate consumului intermediar,care reprezinta ansamblul bunurilor si serviciilor oferite agentilor economici antrenati in actiuni lucrative pentru a le consuma in procesul de productie, in vederea realizarii altor bunuri sau servicii;
produse de echipament,o grupa care cuprinde bunurile utilizate in organizarea si desfasurarea unui proces de productie si a caror durata de viata este de cel putin un an;
o produse durabile ce au in vedere produsele de folosinta indelungata caracterizate printr-o perioada relativ mare de utilizare si grad de finisaj si tehnicitate inalt;
o produse nedurabile, unde sunt cuprinse articole de uz curent, de mare difuziune, in general standardizate, relativ usor accesibile ca pret si posibilitati de aprovizionare .
produse alimentare ce cuprind o larga diversitate
produse nealimentare ce vizeaza satisfacerea unor nevoi diverse .
bunuri primare de consum (hrana,imbracaminte etc . )
bunuri de necesitate medie destinate satisfacerii nevoilor de confort si intretinerea sanatatii;
bunuri de prisos,de lux cu semnificatie sociala .
In cadrul ofertei de bunuri de utilizare productiva aceasta este structurata astfel:
materii prime ce vor intra in structura viitoarelor produse
semifabricate, sunt acele produse industriale care vor deveni o parte a produsului finit .
echipament industrial,care grupeaza acele produse ce nu devin parte a produsului finit .
furnituri, sunt respectiv bunurile de utilizare productiva care nu intra ca parte componenta a produsului final (aici intra carburanti, lubrefianti, materiale pentru curatenie, rechizite de birou etc . ) .
1 Caracteristicile si functia ofertei de marfuri
Evoluand sub influenta unei multitudini de factori de ordin tehnologic,economic,social sau de alta natura,oferta de marfuri prezinta o serie de tendinte care se contureaza cu caracter de legitate pentru intreaga economie .
Astfel legea generala a ofertei exprima acea situatie relationala in care la un anumit nivel al pretului se ofera o anumita cantitate de bunuri .
Dat fiind faptul ca se adreseaza unei mase mari de consumatori,cu structuri deosebite atat in ceea ce priveste consumul propriu-zis, cat si in ceea ce priveste modul de adjudecare a diverselor produse unele caracteristici sunt comune pentru ambele segmente ale ofertei, iar altele sunt proprii unuia sau altuia dintre acestea .
Ca o caracteristica comuna apare tendinta de crestere continua si in ritm intens a volumului de marfuri oferit pitei . Fenomenul apare ca urmare a imbinarii a doua elemente importante ce actioneaza concomitent in cadrul economiei mondiale . Primul are in vedere sporirea permanenta a capacitatii de productie si a productivitatii muncii generate de frecventa ridicata a descoperirilor stiintifice; iar al doilea element se refera la acea mondializare a pietei .
In ceea ce priveste caracteristicile specifice doar unui anumit segment al ofertei de marfuri sunt aduse in discutie numai cele privind bunurile de utilizare productiva . Aceasta intrucat bunurile de utilizare productiva, indiferent de grupa din care fac parte in cadrul structurii ofertei se disting printr-o serie de particularitati (forma, compozitie, fiabilitate, prezentare, calitate, randament) a caror cunoastere prezinta o importanta deosebita pentru conturarea politicilor comerciale, in legatura cu oferta respectiva .
Inainte de a trece la functiile ofertei care au la baza functiile costurilor si indeosebi functiile costurilor marginale care fac legatura intre costurile de productie ale ofertei si pretul de vanzare al acesteia, sa urmarim care sunt principalii factori ce infuenteaza oferta .
Elaborarea functiilor ofertei de marfuri are la baza cateva ipoteze menite sa faciliteze abordarea modalitatilor de constructie ale functiei respective si cunoasterea diferitelor dificultati pe care procesul respectiv le poate intampina pe parcurs,sau sa contureze o serie de caracteristici ale ofertei generate de sistemul sau de realizare . Ambele aspecte implica insa,inainte, formularea ipotezelor respective, cunoasterea catorva aspecte privind costurile de realizare a ofertei . Acestea sunt:
de unde se tine seama sa
se atinga pragul de rentabilitate (
care va indica oferta optima astefl avem: venit=cheltuieli, deci;
unde M este marja de a recupera costul fix determinand obtinerea profitului .
In
aceste conditii functia ofertei apare de tipul in situatia cand oferta este influentata de un singur factor
(pretul) sau
cand oferta este influentata de mai multi factori .
1 3 . Metode de analiza a ofertei de marfuri .
Fiecare firma este interesata sa cunoasca modul cum piata ii primeste produsele, precum si statutul ofertei firmelor concurente .
Oferta nu este neutra fata de cerere,ci se gaseste in relatii complexe de cauzalitate reciproca (in general se adapteaza cererii, dar exista si oferta formatoare de cerere) . Obiectul cercetarii ofertei priveste cunoasterea:
surselor de formare
volumului si structurii ofertei
factorilor de influenta
dinamica si localizarea teritoriala
tendinte in raportul dintre componentele sale
stabilirea gradului de invechire economica, respectiv varsta produselor si serviciilor ce compun oferta .
Studierea ofertei poate fi realizata:
in profil static:se cerceteaza situatia ofertei la un moment dat
in profil dinamic:surprinde mutatiile ce au loc in dimensiunile si fizionomia ofertei in distributia ei spatiala si pe verigi comerciale;
Informatiile destinate cercetarii ofertei se impart in:
primare ce sunt rezultatul contactului direct cu oferta;
secundare pe baza datelor furnizate de sursele statistice .
In analiza ofertei de marfuri trebuie tinut seama de:
continutul material;
caracteristicile merceologice;
piata careia i se adreseaza;
segmentul de consumatori beneficiari ai ofertei;
specificul formelor de manifestare a cererii .
- pretul mediu de vanzare al
ofertei
clasa medie de calitate a ofertei
gradul mediu de
utilitate
durata stationarii in verigile distributiei
dispersarea sa in profil teritorial;
generali-necontrolabili de firma (tehnologie si obiceiuri de consum)
specifici-aflati sub controlul firmei (natura produsului, forma de uz, imbunatatiri aduse produsului) .
14 . Definirea si formele elasticitatii .
Gradul de sensibilitate a cererii si ofertei la schimbarea factorilor care o influenteaza poarta denumirea de elasticitate . Aceasta se masoara cu ajutorul coeficientului elasticitatii .
Ea se masoara cu ajutorul coeficientilor de elasticitate ce pot fi calculati in functie de pret sau venit . Acesti coeficienti caracterizeaza intensitatea,precum si gradul satisfacerii cererii de consum a populatiei .
Un coeficient subunitar, exprima o cerere inelastica,un consum satisfacut si ca atare putin sensibil la modificarea venitului sau pretului .
Un coeficient supraunitar indica o cerere nesatisfacuta, o cerere intensa, care in conditiile anterioare de venit sau pret, nu putea fi satisfacuta . Cererea potentiala in acest caz este puternica si nu este decat o crestere a venitului sau o reducere a pretului, chiar mica,pentru a deveni o cerere efetiva . Daca insa coeficientii de elasticitate sunt ridicati, aceasta inseamna ca structura sortimentala este larga si constituie un camp deschis pentru formarea si formularea preferintelor . In acelasi timp, coeficientul de elasticitate ridicat indica ordinea de marime prin care produsul respectiv participa la inlocuirea unui alt produs sau alte categorii de cheltuieli .
Ca atare coeficientul de elasticitate arata gradul de preferinta dupa care se selectioneaza satisfacerea cu precadere a unei nevoi preferate: pe masura ce creste venitul sau scade pretul .
Prin analiza coeficientilor de elasticitate ai cererii se urmareste in principal prevederea nevoilor viitoare ale populatiei;stabilitatea gusturilor in timp si spatiu, modul cum populatia isi adapteaza cheltuielile si structura acestora care rezulta in urma cresterii veniturilor; cunoasterea categoriei sociale care cumpara si in ce masura produsul respectiv e acceptat, precum si evolutia investitiilor ce urmeaza a fi facute, sau care va fi valoarea totala a economiilor realizate de populatie in urma reducerii preturilor la diferite grupe de marfuri .
Calculul coeficientului de elasticitate a cererii in functie de pret completeaza in mod util proiectiile privind cererea . Elasticitatea pretului in functie de cerere se poate exprima sub forma de coeficient, adica raportul intre variatiile relative ale volumului cererii si variatiile relative ale pretului produsului in cauza calculat dupa formula:
Q-cerere
P-pretul
Coeficientul de elasticitate in functie de pret masoara procentul cu care se modifica cererea,atunci cand pretul scade cu 1% . Acest coeficient nu arata deci modificarile procentuale ale cererii corespunzatoare modificarilor procentuale de preturi .
O cerere este elastica, atunci cand schimbarea relativa a pretului (venitului) genereaza o schimbare mai mult decat proportionala a cantitatii sau cheltuielii prin care se exprima cererea . Astfel daca la scaderea pretului (cresterea venitului cu 10% cererea creste cu 30% avem de-a face cu o cerere elastica,coeficientul fiind supraunitar .
O cerere este inelastica, atunci cand modificarii pretului (venitului) ii urmeaza o modificare mai putin proportionala a cererii . Daca modificarea pretului (venitului) este de 10% iar a cererii de 4% atunci aceasta cerere este inelastica, coeficientul fiind subunitar .
Cererea este unitara , adica coeficientul este egal cu 1, atunci cand modificarea cererii este proportionala cu modificarea pretului (venitului); astfel cand pretul scade (venitul creste) cu 10% cererea creste tot cu 10% .
Reprezentate grafic aceste forme de elasticitate apar astfel:
P cerere elastica
P1 cerere unitara
cerere inelastica
q1 Dq
Alaturi de aceste forme avem si:
cerere perfect
elastica cu elasticitate infinita .
cerere nula cu
elasticitate nula .
Se presupune, adesea, ca pretul unui produs final fabricat in cadrul proiectului propus va ramane constant . Rareori se intampla astfel in practica, deci va trebui aplicat coeficientul de elasticitate a pretului pentru a raporta volumul cererii calculate pe anii urmatori direct la variatiile de pret .
Coeficientul de elasticitate in functie de pret constituie un instrument foarte util pentru analiza punctelor sensibile ale economiei unui proiect de dezvoltare fiindca permite sa se tina seama de variatiile de pret care se vor putea inregistra in viitor . Acestea au pe langa o influenta directa asupra produsului vanzarilor si un efect apreciabil asupra amploarei pietei si deci asupra nivelului productiei,si in acest fel, asupra pretentiilor de revenire a costurilor . Calculul acestui coeficient presupune totusi ca celelalte aspecte ale structurii pietei raman constante . Intre altele, coeficientul nu e aplicabil decat pentru variatii de pret relativ mici,fiindca nu este constant de la o gama de variatie la alta .
Elasticitatea cererii in functie de venit, masoara amploarea reactiei cererii la variatiile venitului si difera nu numai de la un produs la altul ci,chiar pentru acelasi produs in functie de grupele de venituri si de regiune . De cate ori este posibil sa se determine variatiile de venit pe cap de locuitor,in functie de grupele de venit si de regiuni, se va extinde analiza la sectoarele profesionale, socio-economice si geografice, in loc sa se limiteze la media venitului pe locuitor la ansamblul economiei nationale .
In analiza cererii nu trebuie sa se uite ca elasticitatea acesteia in functie de venit variaza de la un nivel al venitului la celalalt; produsele presupuse a prezenta o corelatie negativa cu veniturile,pot sa demonstreze o corelatie pozitiva pana la un anumit prag al veniturilor, o puternica elasticitate in functie de venit are tendinta de a scadea, atunci cand venitul tinde sa creasca intre limitele unei transe de venituri care ramane slaba; rezultatul global va depinde deci de structura veniturilor .
Daca e vorba de variatii relativ limitate,uneori e posibil sa se calculeze un coeficient care se aplica variatiilor de venit pe cap de locuitor . Formula de calcul a elasticitatii cererii in functie de venit este:
unde Q=cererea
V=venitul
B . Elasticitatea incrucisata are in vedere ca cererea unui produs este determinata nu numai de pretul sau, ci si de acela al produselor complementare sau de substitutie fiind adesea necesar sa se identifice produsele ale caror variatii de pret sunt de natura sa influenteze cererea produsului considerat . Calculul elasticitatii incrucisate o permite sa se faca . Elasticitatea incrucisata a unui produs A fata de un produs B este determinata de formula urmatoare:
Elasticitatea
incrucisata () a produsului A fata de produsul B este deci
raportul intre variatia proportionala a cererii de produs A
si variatia proportionala a pretului produsului B . Valoarea
lui
se intersecteaza
dupa cum urmeaza:
daca este mai mare ca zero, produsul se
poate substitui produsului A,
daca este mai mic decat zero, produsul
poate completa produsul A;
daca este egal cu zero,nu exista
elasticitate incrucisata intre produsele A si B .
O data stabilite posibilitatile de complementaritate sau de inlocuire,trebuie sa se corecteze prevederile cererii tinand seama de incidenta variatiilor de pret asteptate ale produselor complementare sau ale produselor de inlocuire .
Foarte importanta este si elasticitatea cererii pentru calitate . Evolutia cererii pentru calitate in functie de venit este si mai puternic scoasa in evidenta cu ajutorul coeficientilor de elasticitate . Mai mult,acesti coeficienti fac posibila determinarea cererii viitoare pentru calitate in cazul cand se cunoaste modificarea veniturilor . Elasticitatea cheltuielilor pentru cumpararea unui produs si elasticitatea cantitatilor cumparate sunt doua forme de manifestare a dependentei consumului de venit . Elasticitatea cheltuielii masoara cererea din punct de vedere a puterii de cumparare a consumatorului si este cea mai importanta pentru analiza economica . Ea ne arata intensitatea cererii pentru un produs si include atat cererea pentru cantitate cat si cererea pentru calitate . In general, coeficientul de elasticitate pentru cantitate este mai mare decat cel pentru calitate,deoarece cererea pentru cantitate are prioritate asupra cererii pentru calitate (studierea cererii pentru calitatea produselor se bazeaza pe o functie a cererii mult simplificata datorita analizei in profil static) .
C . Elasticitatea ofertei .
Coeficientul de elasticitate a ofertei (E) masoara variatia relativa a cantitatii oferite ca urmare a variatiei relative a pretului . Formula de calcul este:
sau
De regula, elasticitatea ofertei in cazul unor curbe normale se clasifica in doua mari grupe:
a) Oferte pure cu elasticitate
slaba cand Este vorba de bunuri pentru care considerentele de pret
influenteaza putin asupra volumului veniturilor posibile, adica
bunurile perisabile care nu pot fi stocate . O scadere a pretului nu
permite o restrangere usoara si rapida a productiei, iar
cresterea pretului nu provoaca instantaneu o crestere a
cantitatii ofertei .
b) Oferte pure cu elasticitate
ridicata cand . In aceasta categorie se includ bunurile care nu se altereaza in
timp, ele putand fi stocate . In acest caz, o usoara scadere a
pretului poate fi suficienta pentru o retragere de pe piata
a unei cantitati importante de bunuri, invers, o crestere
usoara sau moderata a preturilor poate fi suficienta
pentru a face sa apara pe piata sau sa creasca
considerabil cantitatea ofertei acestora . In aceasta categorie se includ
produsele industriale si agricole stocabile,dar si capitalurile
mobiliare,titlurile de valori, rentele .
Dintre cazurile particulare ale elasticitatii ofertei in functie de pret amintim:
a) Oferta perfect elastica:cand o modificare a pretului infinit de slaba (aproape nula)
determina modificari foarte importante ale ofertei .
b)
Oferta cu
elasticitate unitara ,cand cantitatea oferita este direct
proportionala cu evolutia preturilor .
c)
Oferta rigida
perfect inelastica cand cantitatea ofertei este fixa, independenta de
nivelul preturilor . Este cazul produselor perisabile nestocabile care
trebuie vandute oricare ar fi nivelul pretului .
Gradul de elasticitate al ofertei este dependent de mai multi factori,cum sunt:pretul bunului respectiv,specificul bunului,pretul altor bunuri, costurile de productie, modificarea numarului de firme ce isi desfasoara activitatea in ramura,anticiparea pe care o fac subiectii asupra evolutiei preturilor si cantitatilor etc .
Lipsa de elasticitate sau o elasticitate redusa a ofertei este o cauza a pierderilor pe care le inregistreaza unele firme producatoare . Obtinerea unui grad cat mai ridicat de elasticitate a ofertei reprezinta un avantaj pe piata in raport cu alte firme si se poate obtine prin solutii adecvate tehnologice si organizatorice care sa reduca costul si sa diversifice productia, precum si politici comerciale corespunzatoare privitoare la pret si conditii de vanzare .
15 . Importanta elasticitatii
Elasticitatea constituie o baza nu numai pentru prevederea cererii si ofertei dar si pentru influentarea lor,pentru determinarea planificata a evolutiei factorilor care genereaza cerere si oferta, astfel incat sa se poata obtine o anumita dezvoltare viitoare potrivit intereselor generale ale economiei nationale .
Totusi exista si dificultati in folosirea elasticitatii, izvorate din obtinerea datelor necesare, sau din calitatea diferita a datelor, din gasirea celor mai adecvate procedee matematice pentru tratarea corecta a problemelor complexe unde coexista numeroase variabile ce fac cateodata dificila interpretarea rezultatelor .
Fluctuatiile de pret reprezinta un mare inconvenient atat pentru producatori cat si pentru consumatori . In economiile de piata ale lumii dezvoltate, prin organizarea pietelor se incearca a netezi fluctuatiile de pret .
In general, preturile produselor primare fluctueaza mai mult decat preturile produselor secundare . Fluctuatiile de pret sunt dificil de ilustrat din cauza usurintei cu care pot fi propagate ideile gresite legate de elasticitate . Elasticitatea se referera numai la o valoare a pretului, ea nu este constanta pe tot parcursul curbei cererii sau ofertei,cu exceptia cazurilor speciale (elasticitate infinita,unitara sau nula) .
Pentru a evita confuzia,se reprezinta doua curbe ale cererii si doua curbe ale ofertei care se intalnesc intr-un punct (E) . Aceasta diagrama a fost apoi descompusa in patru parti pentru a ilustra efectul a patru cazuri posibile care vor determina fluctuatiile pretului . Acestea sunt:
Exista anumite decizii in afaceri care sunt afectate de elasticitate . Nu este usor sa se precizeze care va fi elasticitatea cererii la fiecare valoare a pretului deoarece informatiile disponibile nu sunt suficiente . Deciziile importante afectate de elasticitate includ urmatoarele:
16 . Clasificarea marfurilor potrivit elasticitatii
Nevoia de consum, oricat de intensa este poate fi satisfacuta doar cand exista venitul corespunzator . In lipsa veniturilor,nevoia nu se transforma in cerere . Curba care pune in evidenta relatia dintre marimea venitului si marimea cererii,este curba Engel . In general, din punct de vedere al corelatiei venituri-cereri marfurile se impart in doua categorii:normale si inferioare .
O marfa este considerata normala numai atunci cand cererea de consum pentru ea creste sau descreste pe masura maririi sau micsorarii veniturilor cumparatorilor . Cea mai mare parte a bunurilor care intra in consumul oamenilor fac parte din aceasta categorie . Bunurile normale se impart si ele in doua grupe principale:
- bunuri prioritare, a caror cerere creste mai incet decat cresc veniturile (partea din veniturile suplimentare repartizate pentru procurarea lor fiind din ce in ce mai mica, pe masura ce veniturile cresc), ele fiind denumite si bunuri de stricta necesitate .
- bunuri de lux , cererea fata de ele manifestandu-se cu intensitate din ce in ce mai mare o data cu sporirea venitului (proportia din veniturile suplimentare care le este destinata devenind tot mai mare atunci cand veniturile cresc) .
Alaturi de bunurile normale, pe piata se gasesc si bunuri calificate drept inferioare, al caror consum scade atunci cand veniturile cresc(si invers) . De exemplu, daca in conditiile unor venituri mici,cererea este orientata spre marfuri de calitate inferioara, odata cu cresterea lor, cererea se va orienta spre marfuri de calitate superioara, scazand solicitarile pentru primul gen de marfuri . Din categoria bunurilor inferioare fac parte foarte putine marfuri .
Exista si situatii cand efectul global are valoare negativa, adica se diminueaza cererea pentru un bun, atunci pretul sau se reduce, fenomen cunoscut ca fiind paradoxul Giffen, iar bunurile care se intalnesc in acest fenomen sunt cunoscute sub numele de bunuri Giffen(totusi nu trebuie confundate cu bunurile inferioare) . Desi prima conditie ca un bun oarecare sa fie considerat un bun Giffen este aceea ca el sa fie unul inferior,nu orice bun inferior este un bun Giffen . Pentru ca un bun sa fie inferior, este necesar ca cererea aferenta sa se modifice in sens contrar cu veniturile . Pentru ca un bun sa fie considerat un bun Giffen, sunt necesare doua conditii: cererea sa evolueze contrar veniturilor,dar in acelasi sens cu pretul sau .
De retinut este faptul ca includerea marfurilor in una din cele doua categorii se face nu in functie de caracteristicile pe care ele le prezinta, ci in functie de modul in care se comporta cererea fata de ele atunci cand veniturile cumparatorilorsufera modificari . Una si aceeasi marfa poate sa fie in acelasi timp normala pentru o categorie de consumatori (pentru cei cu venituri mici) si inferioara pentru alte categorii (care dispun de venituri relativ mari) .
Din punct de vedere strict al elasticitatii bunurile se impart in:bunuri de larg consum, de confort si bunastare, de lux .
Bunuri de larg consum, sunt marfuri pe care populatia le cumpara in mod inevitabil constituind cheltuieli neaparate, sigure,pe care fiecare familie le face . Cererea pentru aceste bunuri atinge saturarea inainte de a fi atinsa limita economica pe care venitul o impune ansamblului de cheltuieli, iar oferta satisface aici nevoi imperioase prin produse cu preturi mai scazute . Cresterea veniturilor nu stimuleaza decat putin cererea, fiindca saturarea nevoilor se obtine atat de consumatorii cu venituri mici cat si de consumatorii cu venituri mari . Ca atare,cantitatile cumparate nu sunt legate decat foarte putin de marimea veniturilor (painea de exemplu) . In ansamblu, curbele cererii pentru bunurile de larg consum in functie de venit au inelasticitate . Bunurile de larg consum care fac ca atare obiectul unor cumparari frecvente,au in general o cerere inelastica,atat in functie de venit cat si in functie de pret . Cu cat coeficientul de elasticitate este mai apropiat de zero,cu atat poate fi mai bine caracterizat un produs drept de larg consum . Elasticitatea in functie de pret la aceste marfuri este ceva mai ridicata decat elasticitatea in functie de venit,deoarece consumatorul este mai atent la pretul produselor pe care le cumpara in mod curent . Consumatorul insa este mai putin atent la pretul produselor pe care le cumpara impulsiv . O mare parte din aceste bunuri de larg consum nu au inlocuitori directi,fiind bunuri independente,omogene si bine individualizate (paine, zahar, lapte, tutun, sapun, etc . ) . Totusi la bunurile de larg consum la care insa exista posibilitati de inlocuire elasticitatea va creste (este vorba de carnea de pasare, de vitel, etc . ) .
In afara bunurilor de larg consum, care pentru familiile de consumatori reprezinta cheltuieli curente, necesare si sigure,exista bunuri a caror cumparare e periodica,cu o frecventa mai neregulata si anume bunuri de confort si bunastare . Acestea sunt cele mai mobile si mai instabile cheltuieli si nu au alta restrictie decat venitul; ele stau sub influenta hotaratoare a venitului . In general, cererea acestor produse este elastica, fiindca reprezinta cheltuieli care nu sunt strict necesare si pe care consumatorul le poate efectua sau poate renunta cu usurinta la ele, potrivit puterii sale de cumparare . Orice crestere de venit mareste cantitatile cerute de consumatorii existenti si creaza noi consumatori . Pentru aceste marfuri,cererea potentiala e mai mare si ea se afla sub influenta unui venit marit,care sa-i permita transformarea in cerere efectiva . Uneori se fac anticipari ale acestor conditii prin utilizarea sistemului de vanzare cu plata in rate . Cand bunurile de confort si bunastare apartin unui grup de articole si calitati care se inlocuiesc intre ele,elasticitatea lor se mareste, fiindca inlocuibilitatea inseamna spor de elasticitate . Tot un factor de crestere a elasticitatii este numarul de utilizari pe care il poate avea in consum un produs . Aceste produse au o elasticitate mare din cauza ca sunt noi fata de produsele traditionale inelastice,precum si din cauza ca progresul tehnic dezvolta necontenit gama lor sortimentala . Din acest motiv,tot mai multe si mai variate produse isi disputa bugetul de cheltuieli ale consumatorului, sporind astfel elasticitatea cererii acestor produse . Din aceasta categorie fac parte unele alimente cu pret foarte ridicat (fructe exotice, specialitati din carne si peste, bauturi de calitate ) dar si unele confectii, blanuri, mobila, aparate electrocasnice . Elasticitatea este mare atat la pret cat si la venit, ultima chiar mai ridicata decat prima .
Bunurile de lux , prin care se inteleg marfurile care nu apar in consum decat la nivelul veniturilor mari, au o ridicata elasticitate in functie de venit, dar sunt inelastice in functie de pret . O mica scadere a pretului nu dezvolta cererea, dupa cum o mica crestere a pretului nu o micsoreaza . Uneori, la bunurile de lux, cererea actioneaza in acelasi sens cu pretul, adica o scadere a pretului determina o scadere a cererii (elasticitate pret-pozitiva) . Aceasta se intampla atunci cand consumatorul nu are alt criteriu de judecata asupra produsului, o scadere a pretului la obiecte de arta, de pilda, poate duce la scaderea cererii pentru unii colectionari . Aprecierea acestor bunuri de lux devine o functie pozitiva a preturilor . Aceasta abatere de la caracterul descrescator al curbei cererii in functie de pret provine din elementele ostentatorii si exhibitive ale cererii pentru marfurile de lux . Produsele de moda, in care fantezia si noutatea joaca un rol hotarator, au o elasticitate de venit ridicata si o elasticitate de pret scazuta .
Din punct de vedere al elasticitatii incrucisate avem urmatoarele tipuri de bunuri:
1) Bunuri subsituibile, aceste bunuri de regula si in anumite limite se pot inlocui cu altele, avand caracteristici si utilitati similare . In raport cu gradul de substituire, bunurile se grupeaza in :
- bunuri perfect substituibile, atunci cand utilitatea inlocuitorului este egala aproape cu a bunului inlocuit;
- bunuri partial substituibile, in cazul in care substituirea nu se poate face decat intr-o anumita proportie (aceasta este situatia cel mai frecvent intalnita) .
2) Bunuri complementare . Aceste bunuri se caracterizeaza prin aceea ca nu isi pot manifesta utilitatea independent unele de altele . In raport cu gradul de complementaritate, bunurile se grupeaza in:
- bunuri strict complementare, in cazul in care bunurile se consuma in totalitate, sau aproape in totalitate impreuna .
- bunuri partial complementare, in cazul in care bunurile au mai multe utilizari, partial se consuma impreuna dar si individual .
3) Bunuri indiferente . In acest caz un bun nu este dorit de catre consumator, sau este daunator pentru el, caz in care, pentru pastrarea aceluiasi nivel de utilitate, trebuie compensata insatisfactia prin sporirea consumului dintr-un alt bun .
In concluzie, elasticitatea permite clasificarea bunurilor in functie de gradul lor de necesitate . Cunoasterea elasticitatii este la fel de importanta si pentru firma,in privinta evolutiei vanzarilor (incasarilor) . Pentru o firma volumul valoric al vanzarilor (V) sau al incasarilor este definit drept produsul dintre pretul bunului si cantitatea vanduta din acel bun . Daca pretul unui bun creste, cantitatea vanduta scade,iar incasarile pot sa creasca sau sa se reduca, evolutia acestora depinde de sensibilitatea cererii la modificarea pretului . Daca cererea scade semnificativ cand pretul creste,incasarile scad,iar daca cererea nu se diminueaza decat foarte putin cand pretul creste,incasarile cresc . Semnul variatiei incasarilor depinde de elasticitatea cererii . Astfel aceste influente ale cererii asupra incasarilor,pentru un agent economic sunt foarte importante si pot fi centralizate astfel:
|
Elasticitate |
Modificarea pretului |
Modificarea incasarilor |
|
Daca |
si daca |
atunci |
|
(c-elastica) |
si daca |
atunci |
|
Daca |
si daca |
atunci |
|
(c-unitara) |
si daca |
atunci |
|
Daca |
si daca |
atunci |
|
(c-inelastica) |
si daca |
atunci |
Aceasta situatie ofera posibilitatea intelegerii faptului ca pentru a ajunge la acelasi rezultat, de pilda (o crestere a incasarilor totale) sunt necesare doua politici opuse de preturi pentru doua bunuri diferite . Astfel in cazul unor bunuri cu cerere elastica (coeficientul de elasticitate mai mare ca 1) trebuie redus pretul; iar in cazul unor bunuri cu cerere inelastica (coeficientul de elasticitate mai mic ca 1) trebuie crescut pretul .
|
Politica de confidentialitate |
 .com |
Copyright ©
2024 - Toate drepturile rezervate. Toate documentele au caracter informativ cu scop educational. |
Personaje din literatura |
| Baltagul – caracterizarea personajelor |
| Caracterizare Alexandru Lapusneanul |
| Caracterizarea lui Gavilescu |
| Caracterizarea personajelor negative din basmul |
Tehnica si mecanica |
| Cuplaje - definitii. notatii. exemple. repere istorice. |
| Actionare macara |
| Reprezentarea si cotarea filetelor |
Geografie |
| Turismul pe terra |
| Vulcanii Și mediul |
| Padurile pe terra si industrializarea lemnului |
| Termeni si conditii |
| Contact |
| Creeaza si tu |
