Piata farmaceutica si sanatatea publica

Piata farmaceutica si sanatatea publica

1. Situatia actuala a pietei farmaceutice

Piata farmaceutica reprezinta un segment special de piata, fiind piata de referinta a medicamentului. Aceasta s-a dezvoltat foarte mult in secolul XX, din acest punct de vedere acest secol fiind supranumit si "secolul medicamentelor", medicamentele fiind una din cele mai mari realizari ale timpului. Unii experti au remarcat o anumita scadere a rolului farmacistului in sanatatea publica, in comparatie cu cel pe care il avea la inceputul secolului. O explicatie pentru acest fenomen ar fi ca acum exista un numar atat de mare de medicamente, care ar necesita mai multa atentie pentru studierea si cunoasterea lor.

Medicamentul este un produs cu semnificatii mai mult decat comerciale si destinat omului bolnav, reprezentand o marfa cu totul speciala, sofisticata, care implica exigente particulare in realizare, in distributie, in prescriere si utilizare, formand o piata unica in organizare, cu caracteristici si legislatie proprie, in care personalul implicat (framacisti, medici, etc.) trebuie sa corespunda unor exigente profesionale si manageriale.

Actul de comert inseamna, in cazul farmaciei, producere de medicamente, urmata de vinderea acestora si cumparare de medicamente si alte produse de sanatate, urmata de vinderea lor. Datorita caracterului special al medicamentului, fiind un produs necesar pentru prevenirea, tratarea sau ameliorarea problemelor de sanatate, actul de vanzare din farmacie nu este un simplu act de comert, ci unul de eliberare a medicamentului, incluzand consilierea adecvata a pacientului, pentru atingerea obiectivelor terapeutice.

In momentul de fata piata farmaceutica este saturata cu medicamente, intre producatorii indigeni, importatorii si distribuitorii de medicamente fiind o concurenta acerba. Situatia actuala se deosebeste in totalitate de cea din perioada comunista, cand era in permanata criza de medicamente. Ca urmare a modificarii drastice a legislatiei dupa anul 1990, numarul producatorilor si distribuitorilor de medicamente din Romania, dar si numarul de sortimente medicamentoase a crescut foarte mult. Piata medicamentului reuneste in momentul de fata peste 5000 de sortimente de produse medicamentoase indigene sau de import, autorizate pentru punerea in piata de catre Agentia Nationala a Medicamentului, acestea fiind cuprinse in Nomenclatorul de produse medicamentoase de uz uman, care apare anual. Acesta contine medicamentele de uz uman care pot fi mentinute in circuitul terapeutic in anul respectiv. Medicamentele sunt prezentate in ordinea alfabetica a denumirii comerciale, a denumirii comune internationale (DCI) si in ordinea clasificarii ATC. Sunt structurate liste separate pentru medicamentele incluse in capitolul Combinatii, care asociaza doua sau mai multe substante active, pentru cele de la capitolul Diverse, pentru cele de la capitolul Plante si pentru Produse homeopate, precizandu-se pentru fiecare compozitia. (https://www.books-center.net/Formuri/Nomenclatorul.html)

Aceasta piata a medicamentelor se completeaza cu alte produse destinate intretinerii sanatatii: suplimente nutritive, igieno-cosmetice, dispozitive medicale, etc., astfel farmaciile creandu-si o imagine mai atractiva. Cea mai mare parte a medicamentelor se elibereaza pe baza de prescriptie medicala (75-80%), restul produselor fiind cele care pot fi eliberate si fara prescriptie medicala. Statisticile medicale privind incidenta bolilor fac din piata farmaceutica un sistem destul de prognozabil.

Preturile si adaosurile comerciale la medicamentele care necesita prescriptie medicala sunt controlate de catre Ministerul Sanatatii, iar aceasta conditie a preturilor fixe creeaza o piata concurentiala imperfecta. La medicamentele din categoria OTC (over the counter), adica cele eliberate fara prescriptie medicala, preturile sunt stabilite liber.

In alegerea si recomandarea medicatiei pretul este de regula secundar, principala fiind indicatia terapeutica, acest fapt reducand elasticitatea cererii in functie de pret, iar in cazul medicamentelor compensate sau gratuite influenta pretului asupra cererii este aproape eliminata.

Concurenta intre farmacii nu se refera la diferente de preturi sau produse unice, ci in special la concentrarea clientilor (de exemplu asiguratii CAS), la crearea unor lanturi de farmacii, etc. Asigurarea pentru sanatate fiind de stat, relatia farmaciilor cu Casa de Asigurari de Sanatate are la baza un contract-cadru impus, negocierea clauzelor, acestea trebuind sa fie acceptate de Colegiul National al Farmacistilor. (Marculescu, E., 2007)

Desi piata farmaceutica romaneasca atinge anual cifre de afaceri foarte mari, este in continuare marcata de lipsa resurselor financiare, de schimbarile permanente din legislatie, care decurg din necesitatea de a se adapta la standardele europene si de concurenta intensa si uneori neloiala intre agentii economici farmaceutici. Aceste fenomene deterioreaza perfectiunea acestora si ii indeparteaza de respectarea Codului de etica si deontologie farmaceutica prin accentuarea stilului mercantil in defavoarea celui etic. Astazi, farmacistii au elaborat un Cod Deontologic pe care se bazeaza exercitarea profesiunii in relatiile cu medicul si cu bolnavul. Mai mult, la nivel international, Adunarea Generala a Federatiei Internationale Farmaceutice, care a avut loc la Copenhaga, la 2 septembrie 1960, a adoptat Codul International de Deontologie Farmaceutica. Prezentul cod exprima adeziunea farmacistilor romani la Carta Universala a Drepturilor Omului si la Carta Farmaciei Europene. Principalul scop este ocrotirea drepturilor pacientilor; respectarea obligatiilor profesionale de farmacisti; apararea demnitatii si prestigiului profesional. Relatiile dintre farmacisti si beneficiarii serviciilor acordate trebuie sa aiba la baza increderea in competenta si experienta profesionala a farmacistului., iar pastrarea confidentialitatii informatiilor depre pacient sunt un drept al lor, in caltate de consumatori. (https://farmacist.pulsmedia.ro/article--x-Legislatie Codul_Deontologic_al_farmacistului--5202.html)

2. Sanatatea publica

Farmacistul este persoana cu care intra cel mai des in contact bolnavii, multi dintre ei preferand sa isi rezolve problemele de sanatate minore apeland la farmacie si nu la un cabinet medical. Din acest motiv farmacistii sunt oameni cu pregatire de specialitate in domeniul farmaceutic, insa aceasta nu e o profesie ca oricare alta, avand implicatii mult mai profunde, cele mai multe dintre ele sociale. Exista o serie de pricipii care stau la baza exercitarii acestei profesii, acestea fiind cele care diferentiaza farmacistul de alti lucratori din comert.

Principiile fundamentale in baza carora se exercita profesiunea de farmacist:

n     respect fata de viata si persoana umana;

n     interesul pacientului si sanatatea publica;

n     respectarea drepturilor pacientilor;

n     colaborarea cu toti factorii implicati in asigurarea starii de sanatate a pacientului;

n     educatia sanitara a publicului, combaterea toxicomaniei, polipragmaziei, automedicatiei, etc.;

n     aptitudini practice, competenta stiintifica, performante profesionale in concordanta cu progresele stiintelor si practicii farmaceutice;

n     loialitate si solidaritate, sa-si acorde colegial asistenta;

n     sa se comporte cu cinste si demnitate profesionala.

Farmacistul este obligat sa-si pastreze libertatea si independenta profesionala conform juramantului profesiunii. Colegiul Farmacistilor garanteaza mentinerea standardelor profesionale, in scopul ocrotirii sanatatii publice. Indatoririle pe care le are farmacistul in exercitarea profesiei sale sunt cuprinse in Codul de etica si deontologie al farmacistilor si in Regulile de buna practica farmaceutica. (https://farmacist.pulsmedia.ro/article--x-Legislatie Codul_Deontologic_al_farmacistului--5202.html)

Cele mai importante domenii in care farmacistul poate actiona ca un factor de control al sanatatii publice:

n     Prevenirea imbolnavirilor

O parte foarte valoroasa a practicii medicale este reprezentata de activitatea de preventie, care difera foarte mult in functie de gradul bolii. In cazul bolilor epidemice - imunizarea si respectarea masurilor de igiena recomandate, iar in cazul bolilor cronice aceasta include trei aspecte: preventia primara, care inseamna mentinerea sanatatii prin adoptarea unui stil de viata echilibrat; preventia secundara inseamna diagnosticarea precoce si tratarea bolii in faza surprinsa; preventia tertiara este reprezentata de recuperare, adica ne putand fi tratata boala, se incetineste procesul evolutiv, asigurandu-i pacientului o stare satisfacatoare.

n     Educatia pentru sanatate

Intreaga prezenta a farmaciei in fata publicului contribuie la educatia pentru sanatate a lor: curatenia din oficina, ordinea pastrata in incinta farmaciei, atitudinea pozitiva a farmacistului. De asemenea farmacia comunitara este locul ideal pentru educatia in sanatate, prin posibilitatea expunerii pliantelor, brosurilor pentru a atrage atentia pacientilor.

In diferitele modalitati de educare pentru sanatate de multe ori rolul principal le revine farmacistilor. Astfel de modalitati ar putea fi prezentarea unor teme de sanatate in fata unui mic grup de oameni, sau o modalitate mai recenta este prezenta unui farmacist pe internet, care poate oferi informatii din domeniul sanatatii publicului. Pe langa pregatirea sa completa prin absolvirea unei facultati de farmacie, farmacistul trebuie sa aiba bune abilitati de comunicare, pentru a fi capabil sa le explice pacientilor ceea ce ei trebuie sa stie despre boli si tratamente.

n     Protectia sanatatii mamei si a copilului

Farmacistul are rolul de a ocroti mama si copilul atunci cand exista risc de boala/deces incepand din primele luni de sarcina si pana la primii ani ai copilului. El este alaturi de viitoarea mama chiar din primele momente ale evidentei sarcinii, pentru a fi atent mai intai ce medicamente poate lua femeia gravida pentru a nu ii dauna copilului, iar apoi ce medicamente poate lua in timpul alaptarii. De asemenea in farmacie mama poate gasi produse necesare copilului, farmacistul poate prepara sau recomanda acestea. Farmacistul va sfatui mama sa alapteze copilul pentru sanatatea acestuia, chiar daca in cazul in care ar cumpara lapte praf si biberoane ar insemna un castig financiar pentru farmacie. In cazul in care exista o urgenta, farmacistul sau farmacia poate fi contactata telefonic sau prin email.

n     Planificarea familiala si sanatatea reproducerii

Un farmacist bine pregatit trebuie sa cunoasca toate metodele contraceptive si sa aiba in farmacie stocuri suficiente din fiecare produs, insa trebuie de asemenea sa stie ca recomandarea initila a unui contraceptiv trebuie facuta de medic, iar persoanelor cu probleme ale aparatului genital sa le recomande o vizita la medicul specialist.

n     Preventia stomatologica

Farmacia comunitara trebuie sa aiba in stoc cele mai importante produse pentru igiena cavitatii bucale, ingrijirea dintilor, intretinerea protezelor si produse analgezice. Celor care cumpara analgezice pentru durearea de dinti, farmacistul le poate recomanda vizita la medicul stomatolog, iar celor care prezinta un caz de urgenta si necesita tratament cu antibiotice aceasta vizita este absolut necesara, deoarece farmacistul nu are voie sa ofere aceste produse fara prescriptie medicala.

n     Nutritia si sanatatea

La absolvirea facutatii, farmacistul are cunostintele necesare de nutritie, el putand oferi consultanta in legatura cu dieta in diferite boli si aspecte legate de interactiunea dintre alimente si medicamente. Atunci cand elibereaza medicamente, farmacistul trebuie sa reaminteasca pacientului toate aspectele legate de dieta si volumul de lichide necesar.

n     Combaterea obiceiurilor nesanogene fumatul si alcoolismul

Desi posterele si brosurile din farmacii atrag atentia asupra problemei pe care le reprezinta pentru sanatate aceste obiceiuri, reclamele din exterior contravin acestora, chiar si in ciuda atentionarilor pe care le contin. Farmacistul trebuie sa previna pacientul in legatura cu efectele asocierii cu alcool a unor produse, daca este cazul.

n     Abuzul de medicamente si automedicatia

In numele eticii profesionale, farmacistul trebuie sa descurajeze pacientii sa cumpere medicamente fara ca acestea sa fie prescrise de medic, chiar daca asta inseamna ca astfel renunta la ocazia de a vinde mai mult.

n     Farmacovigilenta

Farmacistul are un rol important in inregistrarea si comunicarea efectelor adverse ale medicamentelor.

Conform Dictionarului Farmaceutic farmacovigilenta inseamna "activitatea organizata de depistare, examinare, inregistrare si evaluare sistematica a efectelor adverse ale medicamentelor eliberate cu sau fara prescriptie medicala".

n     Controlul farmacodependentei

Farmacistul, prin ocazia de a intra in contact direct cu cei care isi fac cumparaturile in farmacii, are o pozitie favorabila pentru ai ajuta pe cei care au intrat in cercul consumatorilor de droguri, oferindu-le sfaturi si brosuri, dar in special identificandu-i in functie de ceea ce cumpara (de exemplu multe seringi fara a avea tratament injactabil, acest proces repetandu-se des) sau de simptomele pe care le prezinta.

n     Controlul bolilor netransmisibile

Farmacistii pot sa contribuie in mai multe feluri la realizarea acestui control: inafara de eliberarea de medicamente, subliniind restrictiile alimentare; participand la programele de sanatate initiate in cazul bolnavilor cronici, unele actiuni desfasurandu-se in farmacii (de exemplu masurarea tensiunii arteriale); acordarea primului ajutor chiar daca nu sunt platiti pentru asta; controland utilizarea medicamentelor care  prezinta risc si inregistrand efectele secundare, jucand un rol activ in activitatea de farmacovigilenta.

n     Controlul bolilor epidemice

Deoarece farmacia comunitara este locul de unde populatia isi cumpara vaccinurile, famacistul trebuie sa asigure conditii optime de pastrare (refrigerare), sa dea explicatiile necesare si sa atraga atentia asupra necesitatii vaccinarii. In cazul virozelor sezoniere, farmacistul, alaturi de medic, poate recomanda imunizarea pentru grupurile de populatie cu risc crescut. (Voitcu, M., & Carausu, E.M., 2003)