Analiza companiei (firmei)

Una din cele mai sofisticate figuri ale pietei de capital este analistul de investitii, pe care il intalnim ca angajat intr-o societate de servicii de investitii financiare sau in alte societati profesionale din domeniu, cum sunt fondurile mutuale sau fondurile de investitii. Analistul de investitii este un cercetator in adevaratul sens al cuvantului, produsul activitatii sale fiind previziunile asupra evolutiei pietei, deosebit de utile pentru firmele de investitii si pentru clientii acestora.

Analistii se divid in doua categorii de baza, in functie de modalitatea de lucru pentru a ajunge la prognoze: fundamentala si tehnica. Analistii fundamentali cerceteaza tot ce se intampla in economie, intr-o ramura industriala sau intr-o firma. Ei urmaresc fenomene economice precum rata somajului, rata dobanzii, vanzarile, evolutiile tehnologice, strategiile firmelor, bugete, achizitii si fuziuni, performantele managementului. Toate acestea sunt monitorizate sistematic pentru a determina impactul lor asupra pietei. Cu alte cuvinte, acesti analisti studiaza elementele fundamentale care determina evolutia economiei, a unui sector industrial sau a unei firme. Pe aceasta baza ei aplica metodele specifice pe care le-au invatat pentru a prognoza performantele viitoare ale firmei si actiunile acesteia, iar in unele cazuri, ale pietei actiunilor, luata in ansamblu.

Analistii tehnici considera ca studierea elementelor fundamentale este o pierdere de timp, intrucat, dupa opinia lor, nimeni nu a elaborat o metoda stiintifica indiscutabila de a prognoza viitorul performantelor unei firme pe baza rezultatelor ei trecute. De aceea, ei prefera sa studieze evolutiile preturilor unor actiuni individuale si diversi indicatori matematici care trateaza evolutiile unui grup de actiuni sau ale pietei luate in ansamblu. Operand ca un medic internist care studiaza temperatura corpului si pulsul, ei cred ca nu trebuie sa priveasca mai departe decat ceea ce indica semnele vitale ale pacientului pentru a pune un diagnostic, cu alte cuvinte, este mai util un diagnostic decat o prognoza.

1. Analiza produsului si pietei companiei

Diferentele in calitatea produselor sunt mai simplu de observat in cazul bunurilor de consum decat in cazul produselor industriale. Este usor de remarcat diferenta dintre margarina Wiesana si Rama, dar mai greu este sa apreciem deosebirea de calitate intre un motor produs la TMC Filiasi si altul de acelasi tip produs la Electroputere Craiova.

Unele firme au inregistrat un atat de mare succes in comercializarea unor produse, incat denumirea comerciala a lor se confunda cu produsul in sine: 'Hai sa bem o coca' (in loc de bautura racoritoare), 'Ma duc sa cumpar Wiesana' (in loc de margarina) sau 'Am de tras la xerox niste pagini' (in loc de 'am de multiplicat').

Numarul de produse pe care le vinde o companie si stabilitatea cererii pentru acestea sunt, de asemenea, criterii de apreciere foarte importante. De exemplu, este o apreciere in plus pentru o firma care produce margarina sa ofere diferitele produse fabricate pe baza de margarina, cum ar fi produsele de patiserie pentru micul dejun sau dulciurile. Acestea, la nivel calitativ impecabil, sunt o dovada in plus a calitatii materiilor prime utilizate, inclusiv a margarinei, care poate fi utilizata si in casa pentru alte scopuri decat cel de baza.

Asa cum s-a mentionat, pentru analiza unei companii este important a cunoaste ciclul de viata al produselor pe care aceasta le ofera. Este indeobste cunoscut ca la toate produsele, dar cu deosebire la cele de consum, durata de viata s-a redus si se va reduce permanent. Investitorii apreciaza mai bine firmele care aduc permanent imbunatatiri produselor sau le inlocuiesc cu altele superioare la intervale scurte, in raport cu cele care nu investesc in cerecetare-dezvoltare de produs si mentin aceeasi oferta. Diversificarea produselor este o metoda de a mentine volumul vanzarilor in perioada de maturitate, dar poate fi, in acelasi timp, un semnal ca produsul de baza intra in faza de declin.

Analiza de produs presupune, de asemenea, cunoasterea elasticitatii cererii pentru acel produs. Se considera ca, daca o reducere de pret conduce la o cerere procentuala mai mare, acel produs beneficiaza de o cerere elastica. Dimpotriva, cererea este inelastica pentru un produs la care ea creste cu un procent mai mic decat reducerea de pret. Computerele personale beneficiaza, de exemplu, de o cerere elastica, in timp ce aparatele de aer conditionat nu au o cerere elastica la modificarile de pret.

O firma poate sa-si vanda produsele numai pe piata locala, pe piata regionala, in toata tara, precum si la export. Cele mai multe firme mici si mijlocii au piata de vanzare locala sau regionala. Ele nu sunt cotate la BVB.

Firmele mari isi vand produsele in toate zonele tarii. Deosebit de apreciate sunt firmele care realizeaza export, aceasta fiind proba cea mai elocventa ca produsele lor sunt competitive atat pe piata interna, cat si pe piata internationala. Unul poate fi pretul unei actiuni la o societate care produce si vinde anvelope pe piata interna si altul , mai mare, la actiunile unei firme concurente care si exporta anvelope, cu atat mai mare daca exportul se face pe piete concurentiale si la preturi competitive.

Tabel XVII.1. Criterii de apreciere a firmei din punctul de vedere al produsului si pietei

In determinarea fortei unei firme se utilizeaza si indicatorul 'ponderea pe piata'. Nu rareori auzim de la manageri afirmatii de genul 'Detin 7% din piata' (procent din totalul vanzarilor). Este foarte important sa stim, insa, si din care piata: locala (ponderea de 7% nu este impresionanta), regionala (ponderea este modesta), nationala (ponderea este semnificativa) sau internationala (ponderea este extrem de mare). Trebuie privite cu rezerva firmele care detin 100% din piata locala, regionala sau nationala, intrucat aceasta pozitie indica situatia de monopol, care nu semnifica, in fond, putere concurentiala si viabilitate in timp.

In foarte multe cazuri, succesul pe piata al unei firme este asigurat de calitatea managementului. Este foarte cunoscut cazul celor doua companii americane de comert Sears si Roebuck-Montgomery. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, managementul Roebuck-Montgomery prevedea pentru economia americana o perioada de recesiune de proportii si, pe aceasta baza, a investit banii in actiuni lichide si considerate sigure, in detrimentul dezvoltarii retelei comerciale. Dimpotriva, managementul Sears a prevazut un boom postbelic si a investit masiv in reteaua de comert. Ca rezultat, Sears a devenit cea mai mare retea comerciala din lume, in timp ce Montgomery s-a dezvoltat intr-un ritm lent.

Cei mai multi investitori nu cunosc direct managementul firmelor. Anumite surse pot oferi, insa, informatii utile: rapoarte anuale ale firmelor, adunari generale ale actionarilor, aparitii in presa ale managerilor, referinte de la alte firme sau de la organizatii specializate in urmarirea, analiza si aprecierea echipelor manageriale. In aprecierea generala a unei societati comerciale de catre investitori, parteneri de afaceri si banci, un accent deosebit se pune, actualmente, pe calitatea managementului.

2. Analiza fundamentala

a) Instrumente utilizate

Contul de profit si pierderi, bilantul si raportul privind schimbarile in pozitia firmei (cash-flow) ofera datele fundamentale ale situatiei financiare ale unei societati comerciale. Aceste situatii sunt elaborate obligatoriu de firme la incheierea anului financiar, sunt comunicate Registrului Comertului, CNVM si Bursei, sunt publicate in sinteza in rapoarte anuale si presa de specialitate.

Tabelul XVII.2. BILANT

incheiat la data de 31 decembrie .

-mii lei-

Tabelul XVII.3.

CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE

incheiat la data de 31 decembrie ..

-mii lei-

Tabelul XVII.4.

SITUATIA FLUXURILOR DE TREZORERIE

la data de 31 decembrie ..

METODA DIRECTA

- mii lei -

b) Indicatori utilizati

Lectura profesionala a rapoartelor mentionate ofera in sine o serie de comentarii relevante privind situatia firmei si a actiunilor sale. Mai mult decat atat, pe baza acestor instrumente, analistul financiar calculeaza o serie de indicatori specifici pietei actiunilor (de profitabilitate, de lichiditate, de eficienta si de indatorare), care il ajuta in elaborarea de prognoze folosind metode specifice, inclusiv metode matematice computerizate.

Tabelul XVII.5. Indicatori utilizati pe piata de capital

Indicatorii mentionati nu sunt exhaustivi. Bancile, societatile de asigurare si alte institutii financiare utilizeaza si alti indicatori semnificativi pentru domeniul lor de activitate. Este important ca indicatorii sa fie analizati impreuna, iar situatia societatii sa nu fie apreciata numai dupa unul sau cativa dintre ei. De asemenea, importanta este dinamica indicatorilor in timp, pentru a aprecia o evolutie pozitiva sau negativa a societatii.

c) Determinarea valorilor fundamentale

Ratiunea analizei unei actiuni consta in determinarea valorii ei intrinseci. Aceasta determinare se bezeaza pe perspectivele economiei, industriei si societatii comerciale, pe analiza rapoartelor financiare.

Determinarea valorii intrinseci a actiunilor poate fi dependenta de obiectivul investitorului. Cel care speculeaza pe termen scurt nu utilizeaza aceleasi metode ca investitorul pe termen lung. In plus, o actiune atractiva pe termen lung poate fi, pe termen scurt, neinteresanta.

Exista trei metode de determinare a valorii intrinseci: evaluarea dividendelor, determinarea pretului activelor de capital si calculul ratei pret castig. Desi sunt utilizate pe scara larga, toate trei au nu numai merite, ci si deficiente. Nici una nu este mai buna decat cealalta. Mai mult, asa cum am vazut, multi investitori resping aceste metode si utilizeaza o alta metoda bazata pe grafice - analiza tehnica.

- Metoda de evaluare a dividendelor

- Modelul de pret al activelor de capital

- Rata pret-castig

Analistii de investitii, atat cei 'fundamentali', cat si cei 'tehnici', pe baza aprecierilor lor privind starea prezenta si evolutia viitoare a preturilor actiunilor, fac recomandari privind strategia si tactica de urmat de catre investitori. Trebuie subliniat ca, de regula, astfel de recomandari sunt exprimate intr-o forma neexplicita, uneori intr-un jargon accesibil mai degraba expertilor din domeniu, decat outsider-ilor. De aceea, de foarte multe ori este necesara o interpetare, o traducere in termeni expliciti a acestor recomandari. De exemplu, 'Aceasta actiune este potrivita pentru un investitor rabdator, pe termen lung' inseamna 'Cumpara aceasta actiune numai daca poti astepta toata viata si nici dupa aceea nu conta pe ea'. Sau 'Managementul acestei companii are planuri ambitioase in privinta cresterii activitatii viitoare' inseamna 'Noi nu spunem ca planurile lor au vreun sens'. In fine, 'In opinia noastra, aceasta actiune nu mai poate fi una vedeta, asa cum ne-am obisnuit, ea ar trebui evaluata acum dupa alti parametri' inseamna 'Tine aceasta actiune daca intr-adevar trebuie sa o faci, dar sa nu spui ca nu te-am avertizat'.

Cei care sunt interesati sa cunoasca mai multe lucruri despre analizele financiare ale firmelor trebuie sa studieze carti de specialitate dedicate finantelor si contabilitatii.

3. Indicatori utilizati in mod frecvent

in analiza financiara

Asa cum a rezultat din manual, analizele de investitii utilizeaza in mod frecvent un numar mare de indicatori financiari. Am considerat ca este util sa prezentam grupat acesti indicatori, ca un ghid pentru a analiza complex o situatie financiara.

Insa, trebuie subliniat faptul ca folosirea acestor indicatori nu poate fi mecanica. Ar fi o eroare sa nu luam in considerare si alte elemente cum sunt - asa cum s-a mentionat deja - calitatea managementului companiei, validitatea procedurilor ei de contabilitate sau faptul ca performantele trecute sunt folosite in principal ca baza pentru a ne focaliza asupra variabilelor critice care se pot schimba in viitor.

O analiza financiara eficienta nu presupune punerea la un loc in mod simplist a unui numar de indicatori si producerea unei retete. O analiza eficienta trebuie sa combine profesionalismul tehnic cu multa imaginatie, creativitate si intuitie. Fara ingeniozitate, studiul indicatorilor financiari poate ramane steril.

Indicatorii sunt grupati in secventialitatea care poate fi urmata de un analist. Normal, un analist incepe cu examinarea ratelor de crestere istorica a vanzarilor si veniturilor unei companii, in marime absoluta, dar si in comparatie cu alte companii sau economia luata in ansamblu. In continuare, trebuie determinate sursele cheie ale cresterii veniturilor: marja profitului din vanzari, utilizarea activelor, politicile financiare. Analiza cresterii anuale va fi urmata de determinarea soliditatii financiare a companiei, in special de capacitatea de plata a datoriilor si de generare a noi fonduri pentru realizarea programelor operationale. In fine, vor fi examinate preturile actiunilor in perspective diverse, pentru a pregati terenul pentru decizia de a cumpara sau de a vinde.

a)     Indicatori de crestere istorica

b)     Determinantii (factorii) cresterii veniturilor

c)     Indicatori ai puterii financiare

d)     Indicatori de masurare a preturilor actiunilor si obligatiunilor

4. Analiza tehnica

Analistii tehnici sunt de acord ca evaluarile bazate pe analiza fundamentala joaca un rol pe scena zilnica a bursei de actiuni, dar nu un rol de pornire. Piesa este jucata de o multitudine de actori, care actioneaza cu speranta sau temere, in functie de necesitatile si resursele lor, comportandu-se rational intr-un moment si irational in altul. Prin definitie, este imposibil sa analizezi tot acest complex de factori. Nici o statistica nu poate sa evidentieze tot acest complex, exceptand cele privind pretul la care se fac tranzactiile si numarul de tranzactii. Pe acest gen de statistici se bazeaza stiinta analizei tehnice. Istoria tranzactiilor cu o actiune sau ale pietei in ansamblu este ilustrata de regula prin grafice si din imaginea creata de grafic analistul tehnic poate sa traga concluzii in legatura cu ce urmeaza sa se intample in continuare.

a) Analiza grafica (chartista)

In analiza grafica a actiunilor se utilizeaza o serie de 'figuri chartiste', asa cum sunt cele prezentate mai jos.

O analiza a seriilor cronologice arata ca preturile bursiere evolueaza intotdeauna cu tendinte care pot fi de crestere, de scadere sau aproximativ orizontale. Mergand de la general la particular, putem distinge doua tipuri de tendinte: tendinta primara, luand in considerare cel putin un an de pe grafic si tendinta secundara, care reflecta evolutii intre 1 si 3 luni. Aceastea se inscriu in miscarea generala a primelor, dar se caracterizeaza prin sensul lor contrar.

Graficul XVII.1. Tendinte de pret

Graficul XVII.2. Trend crescator

In general, dreptele de tendinta 'inchid' variatiile, formand un tunel (canal). Pentru a trasa aceste drepte se aleg, in caz de crestere, trei puncte de maxim care se unesc, inainte de a trasa o paralela prin cel putin doua puncte de minim.

Graficul XVII.3. Trend descrescator

Din figurile prezentate putem trage concluzii practice: orice iesire a graficului prin partea de sus a tunelului este un indiciu de crestere, deci un semnal de cumparare; viceversa, orice iesire prin partea de jos este un un indiciu de scadere, deci un semnal de vanzare.

Conformatia 'cap - umeri' este figura cea mai cunoscuta si se caracterizeaza printr-o succesiune de varfuri, in general bine individualizate. Cele doua varfuri laterale sunt 'umerii', cel din mijloc fiind 'capul'. Aceasta configuratie ofera un semnal de vanzare.

Figura, care se construieste pe o perioada de 2-3 luni, poate fi evidentiata si prin variatia caracteristica a volumului tranzactiilor. Se remarca o puternica sporire a deverului la inceputuI 'capului', o revenire la normal, o relativa crestere a volumului, corespunzand versantului descendent al valului central, pentru ca in final sa aiba loc o puternica sporire a deverului, pana cand cursul 'frange linia gitului' (linia care uneste cele doua puncte minime ale figurii prime).

Semnalul de vanzare este dat atunci cand cursul strapunge 'linia gatului' cu mai mult de 3% (punctul A pe schema), scaderea fiind egala cu cresterea reprezentata de dreapta care merge de la punctul cel mai inalt al 'capului' perpendicular pe 'linia gatului'(B). Se poate anticipa existenta acestei configuratii, procedand la vanzare in momentul de maxim al celui de-al treilea val. In acest caz, trebuie reperat inceputul celei de-a treia faze a figurii 'cap­ - umeri', pentru care cel mai de jos punct poate fi ceva mai ridicat decat cel al primei faze, fara sa-i depaseasca, insa, punctul cel mai inalt.

Figura 'cap-umeri' poate fi inversata, devenind astfel un semnal clar de cumparare.

Graficul XVII.4. Semnal de vanzare

Graficul XVII.5. Semnal de cumparare

Posibilitatea de crestere este indicata de dreapta B din schema. Anumite figuri 'cap - umeri' nu sunt la fel de nete ca in graficele prezentate, aparand uneori o dublare a unuia din valurile 'umar' sau o 'linie a gatului' foarte inclinata.

M sau W

Aceste doua configuratii sunt simetrice si pun in evidenta revirimentul tendintei principale. M este un semn de vanzare, in timp ce W arata o posibilitate de cumparare. Varfurile unei figuri in M pot fi unite printr-o 'dreapta de intoarcere' paralela cu dreapta de tendinta care trece prin 'santul' configuratiei.

Amplitudinea miscarii de crestere (sau de scadere) este in general egala cu cea inregistrata intre primul 'varf' si 'sant' (dreapta B). Practica arata ca aceste variatii sunt de ordinul a 20% si se produc in spatiul a 4-5 saptamani.

Graficul XVII.6. Configuratie vanzare

Graficul XVII.7. Configuratie cumparare

'Chartistii' utilizeaza astfel de harti, de unde si denumirea lor, bazandu-­se in prezent pe modele computerizate, in incercarea de a identifica si de a prevedea tendinta pietei pentru titlurile luate in analiza.

b) Valurile lui Elliot

O tehnica de analiza a miscarii de ansamblu a pietei, cunoscuta sub numele de valurile lui Elliot, a fost pusa la punct in anii 1930, plecandu-se de la o teorie formulata de Charles Dow. Conform acestei teorii, piata evolueaza ca valurile unui ocean, cu o faza de formare, una de crestere si una de retragere. Totodata pe piata actiunilor exista trei miscari distincte ale cursului: miscarea 'imediata', constand in fluctuatiile zilnice, de crestere si de scadere, ale preturilor dau deverului; variatia 'scurta', reprezentata de tendintele care dureaza de la circa doua saptamani la o luna; miscarea principala, care reflecta o tendinta pe termen lung, putand dura 4 ani sau mai mult.

Graficul XVII.8. Valurile lui Elliot

Valurile lui Elliot se descompun in diferite cicluri suprapuse (vezi figura de mai sus). Ciclul complet include alternarea a doua perioade, prima de urcare si a doua de coborare. Prima faza (bull market) include succesiunea a trei cresteri, intrerupte de doua corectii; cea de-a doua (bear market) inregistreaza doua scaderi printr-o corectie. Dar, fiecare dintre cresterile fazei de urcare se descompune, la randul ei, in cinci miscari, trei mini cresteri intrerupte de doua mini corectii; la fel, cele doua scaderi ale fazei de urcare se descompun in trei miscari, doua mini scaderi separate printr-o mini corectie. Teoria este conceputa pentru minimum doua etape succesive, mergand de la un superciclu de 200 de ani, pana la un microciclu de cateva ore. Astfel, un ciclu complet cunoaste, la primul nivel, doua miscari - una de crestere si alta de scadere, la al doilea nivel opt miscari - cinci cresteri si trei scaderi, la al treilea nivel 34 miscari - 21 de cresteri si 13 scaderi, si la al patrulea nivel 144 de miscari - 89 de cresteri si 55 de scaderi. Cheia lecturii este data de seria numerelor lui Fibonacci (1,2,3,5,8,13,21,34,55,89,144,), fiecare numar fiind suma celor doua precedente.