Bancile

Bancile

1. Conceptul si tipurile

Banca este o unitate economica speciala si complexa care pe de o parte, gestioneaza o 'materie prima' deosebita - banii - , iar pe de alta parte joaca un rol major in finantarea activitatii economice prin acordarea de credite si prin creatia monetara.

In prezent se disting doua tipuri de banci:

a) banca centrala a fiecarei tari: Banca Angliei, Banca Frantei, Sistemul Federal de Rezerve (F.E.D.) - in SUA s.a.;

b) banci comerciale

Banca centrala este investita cu diferite functii care pot diferi de la o tara la alta, dar, in general privesc: emisiunea monetara, supravegherea intregului sistem bancar, operatiuni pentru Trezoreria statului, manevrarea directa si indirecta a volumului si costului la nivel national, administarea rezervelor de aur si devize ale statului etc. Atributia esentiala a bancii centrale este de a asigura stabilitatea monetara si de a veghea la compatibilitatea acesteia cu cerintele dezvoltarii economico-sociale a tarii.

Bancile comerciale desfasoara activitati de intermediere financiara, efectuand patru categorii principale de operatiuni:

- operatiuni pasive, care constau in primirea de depozite spre pastrare si fructificare de la persoanele juridice si fizice care dispun de lichiditati temporar disponibile;

- operatiuni active, constand in utilizarea acestor sume pe cont propriu pentru acordarea de credite si in alte operatiuni;

- deschiderea de conturi curente si prestarea de servicii de incasari si plati pentru clientii- titulari ai acestor conturi;

- alte servicii si operatiuni financiare.

Piata capitalului este piata titlurilor de credit pe termen mijlociu si lung (obligatiuni) sau a valorilor mobiliare fara scadenta (actiuni), prin intermediul carora sunt atrase resursele banesti ale unor agenti economici pentru finantarea pe termen mijlociu si lung a altor agenti economici.

Componentele pietei capitalului

1. Piata actiunilor este prima si totodata cea mai importanta componenta a acestei piete.

In economia de piata, societatea pe actiuni constituie cea mai reprezentativa forma de societate comerciala, care detine ponderea cea mai mare din capital.

Actiunea este o hartie de valoare care dovedeste participarea detinatorului la formarea capitalului societatii pe actiuni, in virtutea careia primeste o parte din profitul societatii sub forma de dividend. Actiunea reprezinta o parte (o fractiune) a capitalului social.

Actiunile se clasifica dupa diferite criterii si anume:

a) Dupa modul de individualizare se disting:

actiuni nominative, care au inscris pe ele numele, prenumele si domiciliul detinatorului;

actiuni la purtator nenominalizate, beneficiarul lor fiind cel care le detine.

b) Din punct de vedere al drepturilor conferite detinatorului, se disting:

actiuni ordinare, care dau drepturi egale tuturor actionarilor, corespunzator cu numarul de actiuni detinute;

Actiuni privilegiate, care confera posesorilor unele drepturi pe care nu le au ceilalti actionari.

Actiunile confera detinatorilor urmatoarele drepturi:

Dreptul de a obtine o parte din profitul societatii sub forma de dividend, care variaza de la un an la altul in functie de rezultatele economico-financiare ale societatii precum si de modul de repartizare a profitului adoptat de societate. Deci actiunile sunt titluri cu venit variabil;

Dreptul de a participa la luarea deciziilor referitoare la activitatea firmei, in functie de numarul si valoarea actiunilor;

Dreptul de a obtine o parte din capitalul societatii in cazul in care aceasta se lichideaza, dar si obligatia de a suporta o parte din pierderi, in cazul in care societatea inregistreaza pierderi.

2. Piata obligatiunilor este ca importanta a doua componenta a pietei capitalurilor.

Obligatiunile sunt hartii de valoare emise de unele societati comerciale sau institutii publice, care primesc bani cu imprumut, avand calitatea de debitori. In calitate de creditori apar posesorii obligatiunii numiti obligatari. Emitentii de obligatiuni trebuie la scadenta sa rascumpere obligatiunile, iar la anumite interval sa plateasca o dobanda, indiferent de rezultatele obtinute prin folosirea imprumutului.

Obligatiunile, ca si actiunile pot fi nominale sau la purtator.

3. Piata ipotecara este o alta componenta a pietei titlurilor de valoare. Ipoteca este un titlu de valoare care atesta ca o persoana fizica sau juridica a primit de la o anumita banca o suma de bani pentru desfasurarea activitatii sale economice, garantand imprumutul primit prin instituirea ipotecii asupra unui bun imobiliar (cladiri, teren etc.).

Piata capitalului este de doua feluri si anume: piata primara si piata secundara.

a) Piata primara este piata pe care se vand si se cumpara titlurile nou emise. Emitentii de titluri (vanzatorii) urmaresc obtinerea de capital banesc, iar cumparatorii (posesorii de economii) urmaresc plasarea economiilor, devenind investitori.

b) Piata secundara este piata pe care se vand si se cumpara titlurile emise anterior. Tranzactiile se efectueaza la bursa de valori. Partile contractate (vanzatorii si cumparatorii de titluri) efectueaza tranzactiile prin intermediul agentilor de schimb numiti brokeri (courtier). Brokerii lucreaza din ordinul cumparatorilor si vanzatorilor, iar pentru serviciile efectuate primesc un comision.