Cererea si oferta agregate

CEREREA SI OFERTA AGREGATE

1. Cererea agregata

Macroeconomia se preocupa de factorii determinanti ai productiei totale si ai ratei de crestere, de rata inflatiei si de cea a somajului. Intr-o economie de piata moderna, deschisa spre exterior, comportamentele agentilor economici se concretizeaza, in ultima instanta, sub forma cererii agregate (globale, totale) si ofertei agregate. Cererea agregata (globala) reprezinta ansamblul cerintelor solvabile de bunuri si servicii produse intr-o economie, intr-o perioada de timp si la un nivel mediu general al preturilor acestora. Structura cererii agregate cuprinde patru componente de baza: cererea pentru consumul personal (C), achizitiile guvernamentale (G), cererea pentru investitii (I) si cererea externa formata din exportul net (EN). Deci:

CA = C + G + I + EN

Cererea pentru consumul personal (C) este reprezentata de totalitatea cheltuielilor de consum ale sectorului privat (gospodariilor) pentru achizitionarea de bunuri materiale (inclusiv bunuri durabile) si servicii de consum (finale). Reprezinta componenta principala in structura CA, marimea ei fiind in functie de veniturile consumatorilor si de nivelul preturilor pe care ei trebuie sa le plateasca pentru bunurile respective.

Achizitiile guvernamentale (G) (ale administratiilor publice locale si centrale) se refera la cheltuielile pentru consumul public si investitiile publice. Acestea cuprind cumpararile de bunuri si servicii pentru buna functionare a institutiilor statului, pentru prestarea de servicii publice, achizitii pentru rezervele de stat, precum si refacerea si dezvoltarea infrastructurii nationale, constructia de locuinte etc. G nu trebuie confundat cu cheltuielile guvernamentale totale (ale bugetului de stat) care cuprind in plus si transferurile de plati catre alte sectoare (subventii, alocatii, ajutoare, etc).

Cererea pentru investitii (I) reprezinta cheltuielile firmelor pentru investitii brute, definite in sensul de adaos la stocul de capital tehnic (formare bruta de capital fix si cresterea stocurilor). Consta in construirea de cladiri, achizitionarea de masini si utilaje necesare continuarii si cresterii productiei. Ea nu include achizitionarea hartiilor de valoare (plasamentele) si nici investitiile in capital uman.

Exporturile nete (EN) reprezinta diferenta dintre exporturi si importuri (EN = EX-IM) si reflecta influenta comertului exterior asupra cererii agregate (cererea agregata a strainatatii, a restului lumii).

Unele componente ale CA sunt relativ stabile in timp si evolueaza, de regula, in sens pozitiv (de exemplu, cererea pentru consum). In schimb, alte componente ale CA, cum sunt investitiile, se modifica mai rapid si pot cunoaste oscilatii importante, cauzand fluctuatii ale activitatii economice

Marimea cererii agregate este influentata de nivelul general al preturilor, care este o medie ponderata a preturilor tuturor bunurilor materiale si serviciilor produse intr-o economie. Daca nivelul general al preturilor creste (considerand ca ceilalti factori nu se modifica), puterea de cumparare a banilor scade, astfel ca se va putea cumpara o cantitate mai mica de bunuri si servicii cu un venit nominal dat, adica va avea loc o reducere a cererii agregate. De asemenea, cresterea nivelului general al preturilor dintr-o economie va conduce spre o scumpire a bunurilor si serviciilor produse pe plan intern, comparativ cu cele straine. Ca urmare, consumatorii interni vor avea tendinta sa cumpere mai putine bunuri economice autohtone, ele fiind relativ mai scumpe fata de cele straine, cu efecte asupra cresterii importurilor si scaderii exporturilor de astfel de bunuri. Cresterea nivelului general al preturilor afecteaza si volumul investitiilor, intrucat daca presupunem ca investitiile se fac din imprumuturi, cresterea acestui nivel va determina si marirea ratei medii a dobanzii, scumpindu-se astfel creditul, cu efecte asupra descurajarii investitiilor, adica a scaderii cererii pentru bunuri de capital. Totodata, sporirea nivelului general al preturilor va avea ca rezultat si reducerea cheltuielilor guvernamentale pentru achizitionarea de bunuri de consum si bunuri investitionale.

Curba CA arata, in ultima instanta, pentru orice nivel al preturilor nivelul cererii globale la care cheltuielile reale si veniturile reale sunt simultan in echilibru. O modificare a nivelului general al preturilor modifica in sens invers nivelul veniturilor reale ale cumparatorilor care are ca efect o modificare in acelasi sens a cheltuielilor reale din economie.

Procesul descris se numeste efectul venitului asupra cererii daca pretul se modifica, cunoscut de la analiza pietelor individuale (produselor). La nivel macroeconomic, o crestere a nivelului general al preturilor echivaleaza cu o reducere a veniturilor reale totale si astfel cumparatorii vor achizitiona un volum mai mic de bunuri si servicii. Exista si efecte de substituire care explica reducerea CA ca urmare a cresterii preturilor (curba descrescatoare a CA), dar nu de natura celor cunoscute si analizate pe pietele produselor, cand cumparatorii achizitionau un bun alternativ (substituibil) cu un pret relativ mai mic al carui nivel nu a crescut. La nivel macroeconomic creste nivelul general al preturilor si, deci, nu se mai pune problema unor astfel de alternative in alegerile facute de cumparatori. Se produc, in schimb alte efecte de substituire care explica relatia inversa intre modificarea nivelului preturilor si cel al CA. Primul si cel mai evident se refera la substituirea bunurilor din productia interna cu cele din import. Astfel, preturi mai mari la produsele indigene vor stimula rezidentii sa achizitioneze bunuri din import (care nu fac parte din CA) si vor descuraja exporturile care reprezinta o parte a CA. A doua imprejurare care explica curba inclinata negativ a CA se refera la efectul soldurilor reale. Daca preturile cresc semnificativ, valoarea reala a soldurilor detinute de cumparatori la banci si la alte institutii financiare (plasamente) va scadea. Pentru a-si proteja valoarea reala a soldurilor, cumparatorii recurg si la reducerea cheltuielilor. Un alt motiv pentru care cumparatorii isi reduc volumul total al achizitiilor de bunuri odata cu cresterea preturilor se refera la efectul modificarii ratei dobanzii. Astfel, cresterea ratei dobanzii in conditiile unui nivel mai ridicat al preturilor va determina reducerea achizitiilor de bunuri de consum si a investitiilor pe seama creditului.

In concluzie, curba CA este descrescatoare, iar panta negativa a acesteia ne arata cum se modifica nivelul cheltuielilor reale, ca raspuns la modificarea nivelului general al preturilor.

In concluzie, o crestere generalizata a preturilor in economie va avea ca rezultat contractia cererii agregate (globale) prin reducerea tuturor componentelor acesteia. Invers, scaderea nivelului general al preturilor va genera o extindere a cererii agregate.

Considerand insa, ca nivelul general al preturilor ramane relativ constant pe o anumita perioada de timp, atunci cererea agregata variaza in raport cu actiunea unor factori, precum:

a) anticiparile consumatorilor si investitorilor cu privire la evolutia starii economice in ansamblul ei. Anticiparile optimiste vor determina populatia sa cumpere o cantitate mai mare de bunuri, in special de folosinta indelungata, iar intreprinzatorii sa sporeasca investitiile, deoarece creste gradul de certitudine privind eficienta acestora, ceea ce va insemna cresterea cererii agregate. Anticiparile pesimiste vor conduce la cresterea incertitudinilor consumatorilor finali, fapt ce se va reflecta in reducerea cererii agregate, adica a cheltuielilor pentru bunuri de consum si de capital.

b) natura politicilor guvernamentale care, daca privesc cresterea cheltuielilor pentru investitii, reducerea fiscalitatii sau sporirea masei monetare, au ca efect cresterea cererii agregate, iar daca stimuleaza cresterea ratei dobanzii sau a fiscalitatii, au ca efect reducerea cererii agregate.

c) starea generala a economiei mondiale care, daca se afla intr-o perioada de boom economic, va determina cresterea importurilor, adica marirea exporturilor din economia nationala, crescand cererea agregata, iar daca se afla intr-o perioada de criza, partenerii de afaceri straini vor importa mai putin, adica exporturile din economia nationala se vor reduce, scazand astfel cererea agregata.

De regula, in analizele de specialitate se face distinctie intre conditiile monetare si cele non-monetare ale CA. Astfel, monetaristii atribuie cresterea CA in principal sau in intregime unei cresteri a cantitatii de bani in economie. Cresterea cererii agregate poate fi cauzata si de o expansiune a cheltuielilor publice sau de o reducere a impozitelor pe venit, a gradului de fiscalitate, in general, care pot creste semnificativ cererea de consum si de investitii.

Indiferent de cauzele care determina modificarea CA, la o crestere importanta a acesteia firmele vor raspunde prin marirea productiei (ofertei) si/sau ridicand preturile de vanzare. In ce masura se vor produce cele doua tendinte, aceasta depinde de forma (inclinatia) OA.

Figura nr. 2 Dinamica cererii agregate

Procesul este ilustrat in figura nr. 1. Cresterea cererii agregate este insotita de o miscare spre dreapta a curbei acesteia de la CA₁ la CA₂. Drept urmare, nivelul preturilor creste de la P1 la P2 iar al productiei de la Y1 la Y2. Se  observa ca atunci cand curba OA este putin inclinata aproape plata, deplasarea spre dreapta a curbei CA atrage dupa sine cresterea productiei intr-o masura mult mai mare decat cresterea nivelului general al preturilor. (in aceste conditii se spune ca masurile luate de institutiile statului au fost eficiente). Daca curba OA ia forma unei pante abrupte, aproape verticala, o crestere a CA determina, in principal, cresterea nivelului general al preturilor si doar o crestere nesemnificativa a venitului si productiei reale.

Rezulta astfel ca una din problemele fundamentale ale analizei macroeconomice si a efectelor politicii economice o constituie forma (alura) curbei ofertei agregate.

2. Oferta agregata

Oferta agregata (globala) reprezinta ansamblul bunurilor si serviciilor oferite pe piata nationala de catre toti agentii economici, autohtoni si straini. Altfel spus, oferta agregata reprezinta productia totala interna de bunuri economice plus oferta strainatatii (importurile). Cel mai important factor de influentare a ofertei agregate este nivelul general al preturilor, care, dupa cum stim, se afla intr-o relatie direct proportionala cu marimea acesteia. Acest lucru este valabil insa, daca nivelul preturilor se refera la bunurile marfare care constituie oferta agregata, fara a avea legatura cu costul acestora. Modificarea nivelului general al preturilor se reflecta insa in oferta agregata, si prin intermediul costurilor cu factorii de productie achizitionati. Astfel, o crestere a acestor costuri (preturi ale factorilor) poate determina o reducere a ofertei, iar o scadere a lor, marirea ofertei agregate. Considerand nivelul general al preturilor ca fiind relativ constant, oferta agregata poate fi influentata si de alti factori, precum:

a) productivitatea factorilor de productie care, daca sporeste, va antrena o reducere a costului mediu, cresterea volumului productiei si deci, a ofertei agregate. O scadere a acestei productivitati va conduce la cresterea costului mediu si reducerea productiei pe unitatea de factor consumat si deci, a ofertei agregate.

b) volumul factorilor de productie utilizati, care poate spori oferta agregata atunci cand oferta lor creste si poate reduce oferta agregata, atunci cand oferta lor pe piata se diminueaza.

Structura ofertei agregate poate fi analizata prin prisma productiilor sectoarelor sau ramurilor care sustin oferta interna, sau dupa alte criterii, in functie de scopurile analizei. In general, structurile OA sunt ale productiei nationale.

Reflectand conditiile productiei, pe termen scurt OA este relativ constanta, adaptandu-se la nivelul cererii agregate prin variatiile stocurilor de produse finite; daca firmele produc mai multe bunuri decat sunt cerute, diferenta duce la cresterea stocurilor de produse (produc pe stoc) si invers, firmele pot produce si furniza pe piata mai putine produse decat cererea pe termen scurt, diferenta venind din stocurile existente. In conditiile unei evolutii normale a economiei, OA tinde sa se extinda ca rezultat al cresterii fortei de munca, a stocului de capital si mai ales a randamentului folosirii factorilor de productie.

In consecinta, curba OA pe termen scurt este reprezentata grafic pornind de la ipoteza ca, pe masura ce productia creste, costurile unitare vor avea tendinta sa creasca, chiar si in conditiile in care se presupune ca preturile factorilor de productie raman constante. La baza intelegerii tendintei de crestere a costurilor unitare pe termen scurt sta legea randamentelor descrescatoare, cunoscuta din teoria comportamentului producatorului.

Forma curbei ofertei agregate evidentiaza o particularitate importanta a acesteia, panta pozitiva crescatoare. Aceasta panta in crestere a curbei ofertei agregate este efectul tendintei de crestere a costurilor unitare odata cu sporirea productiei in masura in care firmele apeleaza la factori mai scumpi sau cu randamente descrescatoare. Astfel, pe masura ce se urmareste in sens ascendent curba OA, se observa asocierea cresterii productiei cu o crestere tot mai accentuata a nivelului preturilor.

Figura nr. 3 Evolutia cererii si a ofertei agregate

3. Echilibrul economiei nationale

Cererea agregata (CA) si oferta agregata (OA) sunt analizate in legaturile lor complexe cu nivelul general al preturilor si cu alte variabile macroeconomice. Fortele pietei nationale pot fi privite atat in postura de variabile dependente (la un moment dat) de nivelul preturilor, cat si in cea de variabile independente ale caror conditii (factori) si evolutie in timp determina modificarea nivelului general al preturilor si implicit a inflatiei in economie.

Sistemul economic se afla in echilibru atunci cand cererea agregata este egala cu oferta agregata. La nivelul de echilibru, se realizeaza acel volum al productiei pe care economia este capabila sa il produca, dispunand de capacitatile de productie necesare si existand cererea agregata pentru realizarea ei. Aceasta inseamna ca rata de crestere a productiei totale este egala cu rata de crestere a cheltuielilor totale, neexistand nici supraproductie si nici subproductie. Corelatia dintre cererea agregata si oferta agregata poate fi analizata in urmatoarele situatii.

1. La o oferta agregata initial constanta, daca cererea agregata creste fata de nivelul de echilibru, atunci nivelul general al preturilor creste, iar productia reala de bunuri se va mari si ea, tinzandu-se spre un nou nivel de echilibru. Daca nivelul initial de echilibru se realizeaza la o productie totala care este sub potentialul real al economiei nationale, atunci cresterea cererii agregate va antrena in mod direct o sporire a ofertei agregate, intr-un ritm mai mare fata de cresterea nivelului general al preturilor (oferta elastica). Intr-o asemenea situatie se impun politici macroeconomice de stimulare a cererii agregate, intrucat exista potential de productie, cu consecinte asupra cresterii gradului de ocupare a fortei de munca si reducerii somajului. Daca excesul de cerere are loc in conditiile unui potential de productie deja utilizat, atunci cresterea nivelului general al preturilor este semnificativa, generand inflatie.

2. La o oferta agregata initial constanta, daca cererea agregata se reduce, atunci nivelul general al preturilor va scadea, antrenand si micsorarea volumului productiei totale fata de situatia initiala. In acest fel, se tinde catre un nou nivel de echilibru (pret de echilibru), inferior celui initial, cu efecte benefice privind reducerea inflatiei, dar cu posibile repercusiuni asupra cresterii ratei somajului (pe termen mediu sau lung). De precizat, ca pe termen scurt, oferta agregata este in general inelastica, ceea ce inseamna ca o politica macroeconomica de reducere a cererii agregate, pe un astfel de termen, poate fi oportuna in privinta ameliorarii inflatiei si mentinerii sub control a somajului, dar in perioade de avant economic si nu de recesiune.

3. Daca cererea agregata este relativ constanta, iar oferta agregata creste, atunci se inregistreaza o reducere a nivelului general al preturilor si o sporire a productiei totale de bunuri economice, fapt ce va avea efecte pozitive pentru economia nationala, in privinta inflatiei si ocuparii fortei de munca. Acest proces nu este permanent, intrucat nivelul general al preturilor se va reduce pana la o anumita limita, care nu va mai motiva pe producatorii ofertanti (oferta stabilizandu-se), dar care va deveni atragatoare pentru cumparatori, cererea agregata incepand sa creasca pana cand va egaliza oferta agregata, determinandu-se noul pret de echilibru. De la acest pret, orice variatie a cererii (presupunand ca oferta este relativ constanta pe termen scurt) se incadreaza la situatiile (1 si 2) analizate mai sus.

Daca cererea agregata este relativ constanta, iar oferta agregata se reduce, atunci se inregistreaza o crestere a nivelului general al preturilor si scaderea productiei totale de bunuri si servicii, ceea ce echivaleaza cu situatia de recesiune si inflatie. Este situatia cea mai grava a unei economii si in care este nevoie de politici macroeconomice care sa urmareasca oprirea declinului productiei totale, stabilizandu-se oferta agregata si stimularea cererii agregate. Desi preturile sunt determinate intotdeauna de intersectarea curbelor cererii si ofertei, practica demonstreaza ca pe termen scurt modificarile cererii agregate au mai multe sanse sa influenteze variatiile preturile, iar pe termen lung modificarile ofertei agregate sunt elementele preponderente ale evolutiei preturilor.

Nivelul productiei si respectiv al OA poate fi mai apropiat sau departat de cel al productiei potentiale, definite ca fiind nivelul corespunzator utilizarii complete (full employment) a factorilor de productie din economie. De regula, productia potentiala este considerata ca fiind acel volum al productiei posibil de realizat in conditiile in care ocuparea factorilor de productie corespunde ratei naturale a somajului[1].

Curba orizontala a OA (denumita si curba keynesiana a ofertei globale) indica faptul ca firmele pot oferi orice cantitate de bunuri la nivelul existent al preturilor si al CA (figura nr. 3.). Deoarece in economie exista un grad de neutilizare a factorilor de productie (asa numitul echilibru cu somaj), firmele pot achizitiona orice cantitate de servicii ale factorului munca la marimea curenta a salariilor. Ca urmare, firmele sunt dispuse si pot produce si oferi pe piata, la nivelul dat al preturilor, orice cantitate de bunuri cerute de cumparatori.

Figura nr. 4 Oferta agregata in pe termen scurt si pe termen lung

Opusul acestei situatii este curba verticala a OA (denumita si curba neoclasica a ofertei agregate), care indica faptul ca aceeasi cantitate de bunuri va fi produsa si oferita pe piata, indiferent de nivelul preturilor. Ea se bazeaza pe ipoteza ca piata muncii, ca si celelalte piete, se afla mereu in echilibru si, deci, nu exista somaj. Se intelege ca daca intreaga forta de munca este angajata, atunci nivelul productiei de echilibru nu poate fi ridicat deasupra celui curent, chiar daca preturile cresc.

Situatiile descrise reprezinta cele doua cazuri extreme, ca modele ipotetice de analiza, considerand OA fie perfect elastica (curba orizontala), fie perfect inelastica (curba verticala). Situatiile reale din economie si analizele macroeconomistilor moderni se incadreaza intre cele doua extreme.

Intersectia curbelor CA si OA duce la determinarea simultana a nivelului productiei de echilibru si a preturilor de echilibru. In graficul din figura 3, P_E reprezinta nivelul preturilor de echilibru, iar Y_E pe cel al productiei de echilibru. Echilibrul pe piata nationala este acea situatie in care nu apar forte perturbatoare care fac ca volumul productiei interne (OA) sa nu corespunda nivelului cererii agregate. Un eventual surplus al cererii agregate va determina cresterea nivelului preturilor, ceea ce va stimula firmele sa produca mai mult determinand o miscare in sus pe curba OA. In acelasi timp, cresterea preturilor va determina scaderea cererii de bunuri, respectiv o miscare inapoi pe curba CA.