COMPORTAMENTUL ECONOMIC - Concepte si teorii explicative

COMPORTAMENTUL ECONOMIC

1. Concepte si teorii explicative

Piata este conceptul cheie din expresia "economie de piata". Piata este locul de intalnire dintre oferta de bunuri ale agentilor economici si cererea existenta din partea consumatorilor. In sens practic, piata este locul in care se tranzactioneaza vanzarea sau cumpararea unui bun economic. In sens abstract, piata reprezinta o suma de informatii despre cum se vinde sau se cumpara un bun economic. Exista mai multe acceptiuni si tipuri ale termenului de piata: piata de marfuri, piata de capital si piata de valori. Pretul bunurilor economice se formeaza pe piata, in functie de cererea si oferta existente pentru bunul economic respectiv. O astfel de economie in care pretul bunurilor economice se formeaza pe piata, in functie de cerere si oferta este economia de piata.

In economia de piata clasica actioneaza, de regula, legea generala a ofertei, care regleaza relatia existenta intre cantitatea de bunuri economice oferite spre consum si pretul unitar mediu al acestora. In economia de piata perfecta, echilibrul tuturor fortelor pietei, dintre cerere si oferta este cel care influenteaza hotarator evolutia economiei si societatii. In realitate exista concurenta, competitia intre agentii economici si consumatorii care participa la activitati de piata. Concurenta - reprezinta o confruntare specifica intre agentii economici, atunci cand in cadrul mecanismului economic existent se incearca functionarea pentru obtinerea de profit de catre agentii economici respectivi. Esenta oricarui tip practic de economie de piata este deci, obtinerea de profit in urma proceselor economice de vanzare sau cumparare de pe piata respectiva.

Walter Euken, principalul ideolog al economiei sociale de piata, este cel care a formulat teoria tipurilor ideale de economie - tipuri care reflecta economia concreta, tipuri reale ce caracterizeaza organizatia economica sau treapta dezvoltarii economice, modele create de mintea oamenilor, forme ideale, adevarate tipuri ideale. Cele doua tipuri ideale de economie propuse de Euken erau:

un sistem de piete libere unde guverneaza competitia sau legea cererii si a ofertei (Freie Verkehrswirtschaft);

un regim de economie centralizata sau monopol de stat (Zentralgeleitete Wirtschaft).

Referindu-se la aceste modele, Anghel Rugina, membru de onoare al Academiei Romane, nota: "De aici si din multe alte convorbiri avute cu el (cu W. Euken - n.n.), nu mi-a fost greu sa descopar ca primul model reprezinta de fapt un sistem de echilibru si al doilea model, un sistem de dezechilibru, desi Euken niciodata nu a abordat aceasta linie de gandire sau terminologie".

Economia sociala de piata reuneste sistemul de piete libere cu interventia statului in domeniul social, in special in ceea ce priveste echilibrarea veniturilor, asistenta sociala, gratuitatea unor servicii sociale. Cele patru tipuri de interventii pozitive ale statului sunt: de reglare, de compensare, de protectie si de satisfacere a unor nevoi colective, iar cele trei tipuri de efecte negative se masoara in: impactul politicilor sociale asupra dinamismului economic, atitudinea de pasivitate creata de sistemul de protectie sociala, agravarea unor situatii tratate social.

Alte acceptiuni ale economiei sociale subliniaza ca aceasta regrupeaza activitati economice exercitate de societati cooperative sau asociatii mutuale (de intrajutorare), in care etica actiunilor realizate se regaseste in principiile urmatoare: autonomia gestiunii, intaietatea persoanelor si a muncii asupra capitalului in repartizarea veniturilor.

Cele mai importante obiective ale economiei sociale sunt: reorganizarea muncii si participarea lucratorilor la procesul de decizie in intreprinderi si servicii publice; dezvoltarea regionala, locala si comunitara; orientarea strategiilor desfasurate de actori sociali, sindicate si asociatii patronale. Analizand separat cei doi termeni ai conceptului economie sociala constatam ca, primul dintre ei se refera la productia concreta de marfuri sau servicii, la o crestere neta a bogatiei colective, iar al doilea, la masura in care se amelioreaza calitatea vietii populatiei, la modul in care se creaza posibilitati de activitate pentru persoanele fara loc de munca in cadrul unor servicii publice sau prin intermediul unor prestatii sociale.

Sectorul economiei sociale nu poate fi considerat nici public, pentru ca este finantat in cea mai mare parte din surse neguvernamentale, nici privat pentru ca nu apartine cuiva ,ci, tuturor. Economia sociala regrupeaza activitati economice exersate de intreprinderi sau asociatii a caror etica se traduce prin principiile urmatoare: finalitatea serviciilor pentru membrii sau colectivitatea respectiva, inaintea profitului; autonomia de gestiune; procesul de decizie democratica; primatul persoanelor si al muncii asupra capitalului, in repartitia veniturilor; luarea in sarcina a responsabilitatilor individuale si colective.

Economia sociala poate sa se dezvolte in toate sectoarele care raspund unor nevoi ale populatiei si ale colectivitatii. In unele din aceste sectoare si, mai ales, in cele care raspund nevoilor sociale, economia sociala constituie acel sector intermediar intre stat si piata privata. Fortele economiei sociale sunt: capacitatea sa de a detecta noi nevoi si de a le satisface; capacitatea de a transforma nevoile in locuri de munca; capacitatea de a mobiliza fortele si retelele cele mai diverse si mai numeroase; marea sa capacitate de democratizare; capacitatea de a asigura o mai buna utilizare a resurselor sociale redistribuite. Gilles Beauchamp, presedintele Comitetului pentru pregatirea Colocviului anului 2000 - "O planeta, un sat", sustinea necesitatea practicilor de dezvoltare comunitara si dezvoltare sociala pe glob, precum si dezvoltarea autonomiei organizatiilor societatii civile. "Este timpul - afirma acesta - ca actiunea noastra locala sa ofere mijloacele de a intra in legatura cu alte actiuni locale, intr-o lume in care se confrunta aceleasi efecte perverse ale unei liberalizari exagerate intr-un capitalism mondializat. Trebuie sa favorizam emergenta unui "social mondializat" care impulsioneaza o responsabilitate cetateneasca la scara internationala".

Economia mixta de piata social-umanista este o constructie teoretica, o imbinare sui-generis a caracteristicilor definitorii ale economiei de piata cu cele ale economiei sociale. Dupa opinia regretatului acad. N. N. Constantinescu, criteriile fundamentale ale economiei mixte de piata sunt: eficienta economica, eficienta sociala si eficienta ecologica, corelate reciproc. Aceasta economie tinde sa raspunda cat mai concret posibil drepturilor omului la viata, la libertate, la munca, la un trai decent, la o locuinta decenta, ca si dreptului fiecarei natiuni la dezvoltare in toate domeniile evolutiei moderne.

Economia mixta de piata social-umanista este o economie deschisa ce combina interesele economice si sociale nationale cu cele internationale. Ea foloseste regulile economice ale pietei concurentiale, dispunand, prin inteventia statului, de parghiile necesare pentru corectarea erorilor sau esecurilor pietei; alaturi de concurenta si libera initiativa, dezvolta parteneriatul economico-social, coordonand miscarile de ansamblu ale economiei si societatii.

Consumul reprezinta secventa ultima (ciclul fiind: productie, circulatie, repartitie si consum) a activitatii economice, care consta in folosirea bunurilor economice (marfuri sau servicii) de catre persoane sau stat, pentru satisfacerea trebuintelor lor individuale sau colective. Daca bunul economic este folosit pentru a produce alte bunuri, atunci consumul este productiv, iar daca este folosit pentru satisfacerea unor trebuinte personale, este consum final. Consumul este si un act social, deoarece reflecta traditii, sisteme de valori, obisnuinte, ritualuri. Autoconsumul reprezinta ceea ce consuma individul si este produs in gospodaria proprie; in special in zonele rurale, autoconsumul constituie un procent, uneori insemnat al consumului total al individului sau familiei respective. Consumul individual sau privat se refera la persoana care foloseste un bun economic in folosul sau. Consumul public este alcatuit mai mult din servicii (precum cele educative, administrative, iluminatul public etc) adresate mai multor persoane sau chiar intregii colectivitati (societati).

Modul de consum exprima forma pe care o ia consumul intr-un anumit moment al evolutiei economico-sociale, tinand seama de resursele individuale si sociale disponibile. Modul de consum reprezinta si un mod de reflectare a traditiilor, obiceiurilor si culturii unei societati, intr-un anumit moment al evolutiei sale.

Venitul obtinut de un individ (persoana fizica) sau de un agent economic (persoana juridica), in urma activitatilor economice si sociale desfasurate, poate sa fie consumat sau economisit (o parte din economii pot fi, apoi investite). O egalitate economica fundamentala ne spune ca:

Venitul = Consum + Economisire

Inclinatia spre consum masoara procentul din venit destinat consumului.

Elisabeta Nicorescu subliniaza ca soarta productiei este hotarata de consum, ca nivelul si structura repartitiei influenteaza nivelul si structura consumului, iar schimbul de marfuri creaza o forma specifica de manfestare a trebuintelor populatiei, anume cererea de marfuri . Dupa opinia noastra, "soarta productiei" este influentata direct de capacitatea bunului economic respectiv de a satisface in cea mai inalta masura necesitatile si trebuintele consumatorului, care, astfel, va prefera sa foloseasca, in repetate randuri acel bun si nu altul.

Comportamentul reprezinta, dupa N. Sillamy , conduita unui subiect luat in considerare intr-un timp mediu si intr-o unitate de timp data. Comportamentul, care depinde atat de individ cat si de mediu, are intotdeuna un sens. El corespunde cautarii unei solutii sau unui obiect susceptibil sa reduca tensiunile si sa satisfaca trebuintele individului. Dupa H. Pieron, comportamentul desemneaza modul de a fi si de a actiona al omului, reprezentatnd o manifestare obiectiva a intregii activitati umane.

Comportamentul consumatorului reprezinta un ansamblu de atitudini care au ca scop satisfacerea - in cel mai inalt grad - a necesitatilor si trebuintelor individului in cauza. Dupa Ph. Kotler comportamentul consumatorului corespunde iesirilor unui sistem ale carui intrari sunt: situatia economica generala, calitatea bunului economic (produs sau serviciu), utilitatea acestuia, prezentarea, probabilitatea de alegere, traditiile, obiceiurile si cultura individului respectiv. Oamenii se deosebesc intre ei dupa sex, varsta, ocupatie, mod de viata, ceea ce le determina idei, sentimente, emotii, deprinderi diferite, deci comportamente de consumatori diferite.

Publicul consumator reprezinta totalitatea persoanelor care poseda gusturi si preferinte comune pentru anumite bunuri economice, pe care le cumpara in vederea consumului. Preferinta pentru anumite marfuri sau servicii se modifica in functie de actiunea unor factori de influentare a achizitionarii acestora si de nivelul de satisfacere a trebuintelor fiecarui individ, membru al publicului.

Dupa Paul Popescu-Neveanu, comportamentul economic al consumatorului reprezinta actele si hotararile consumatorului privind utilizarea veniturilor pentru diferite cumparaturi curente, bunuri de uz indelungat sau economii, precum si in legatura cu atitudinile acestuia.

2. Factorii de influentare

Economia sociala de piata, ca doctrina si model economic, are o istorie, prin a carei intelegere se poate lamuri si clarifica conceptual; se poate explica cum a aparut, a prins contur si s-a integrat elementul social in jocul pietei libere. Desi mai multe surse de informatie leaga momentul nasterii economiei sociale de piata de conditiile speciale ale Germaniei in primii ani de dupa al doilea razboi mondial, totusi premisele acestui tip de economie au inceput sa prinda contur, cu mult timp inainte, chiar la unii economisti de orientare liberala.

Prefacerile economice si politice care au urmat dupa primul razboi mondial au surprins gandirea economica conventionala de orientare neoclasica si liberala total nepregatita sa faca fata, prin explicatii si propuneri practice, problemelor economice cu care era confruntata omenirea, in special Europa si SUA. Presiunile noilor fenomene economice si sociale, precum revolutiile ruse din 1917, proliferarea regimurilor totalitare, criticile primite din partea unor ganditori de alte orientari, i-au silit pe reprezentantii neoclasicismului si ai liberalismului traditional sa caute modalitati de adaptare la realitatea aflata in plin proces de transformare.

Sustinand economia moderna de piata si liberalismul economic, dar, in acelasi timp, recunoscand unele imperfectiuni si neajunsuri ale acestora, o serie de ganditori liberali au formulat critici la adresa lor si unele optiuni de politica economica ce contrazic sau incalca, in parte, liberalismului economic clasic. Principala critica la adresa economiei moderne de piata, realizata chiar din interiorul liberalismului, a constituit-o contrastul suparator intre bogati si saraci, respectiv prezenta unor grupuri sociale cu castiguri mari bazate pe monopolul proprietatii private asupra unor factori de productie si a altora cu castiguri mici, bazate doar pe efortul propriu, inegal apreciat. Consecinta practica a acestei critici a fost propunerea unor masuri de politica economica menite sa limiteze situatiile celor privilegiati de proprietatea privata.

Criticile aduse liberalismului de adversarii lui prezinta interes stiintific, nu atat sub aspect ideologic, cat mai ales metodologic si analitic, in sensul ca au dezvaluit niste carente reale ale acestuia si au contribuit la imbogatirea instrumentelor de analiza pentru investigarea mai minutioasa si mai profunda a economiei de piata. O caracteristica a ganditorilor liberali radicali o constituie apelul lor insistent la interventia statului pentru a atenua contrastul ingrijorator intre bogati si saraci, pentru a adopta anumite masuri practice, de politica economica, mai ales in domeniul repartitiei si redistribuirii venitului national. Acestia au fost adesea calificati ca liberali socialisti sau chiar socialisti pentru ca masurile pe care le propuneau vizau imbunatatirea situatiei materiale a celor mai saraci.

Practic, s-a conturat o dubla miscare de idei care a incercat sa suplineasca unele lacune si carente ale gandirii economice neoclasice: pe de o parte, tendinta unora dintre neoclasici, mai receptivi la aspectele realitatii, de a tine seama atat de aprecierile subiective ale oamenilor, cat si de factorii obiectivi din economie, iar pe de alta parte, manifestarea unor critici impotriva unora dintre deficientele reale ale gandirii economice neoclasice si impotriva unor incercari de reinnoire metodologica si teoretica in economie.

Factorii de influentare ai comportamentului consumatorului, in economia sociala de piata, pot fi clasificati astfel:

factori biologici: sex, varsta, rasa;

factori economici: veniturile individuale, preturile bunurilor, modul de dezvoltare al economiei, modul de consum, inflatia

factori psihologici: afectivitate, nivel al gusturilor, sensibilitatilor, preferintelor si trebuintelor, temperament si caracter;

factori sociali: numar de membri ai familiei, numar de copii, mediu de provenienta, mod de viata;

factori profesionali: ocupatie/profesie, conditiile de exercitare;

factori spirituali: traditii, obiceiuri, cultura, religie.

Fiecare din acesti factori comporta o analiza separata, iar unii dintre ei o discutie speciala. De exemplu, persoanele de sex feminin se caracterizeaza prin afectivitate pronuntata, sensibilitate si participare sufleteasca, receptivitate si preocupare sporita in actul alegerii si cumpararii unui bun economic.

Dintre factorii sus-mentionati, inflatia are o influenta considerabila, mai ales in tarile cu o economie in tranzitie, cum este si Romania; '.inflatia loveste in special categoriile defavorizate ale populatiei si incurajeaza achizitia de bunuri existente deja pe piata. Cu alte cuvinte, desi inflatia ii face pe oameni mai orientati spre consum, ii si diferentiaza in acelasi timp dupa capacitatea acestora de a consuma' .

Comportamentul economic poate fi considerat ca efectul a doua categorii principale de factori:

factori exogeni, corespunzatori mediului social in care traieste consumatorul, care cuprind: nevoi, valori, obiceiuri, credinte sociale etc. si,

factori endogeni, corespunzatori personalitatii consumatorului respectiv si care cuprind: nevoi, aspiratii, perceptii, atitudini, motivatii individuale etc.

Cand omul si-a satifacut nevoile fiziologice, spune cunoscutul ganditor si economist, John Kenneth Galbraith, nevoile psihologice le iau locul; acestea sunt de mai mica importanta, ar pot sa fie la fel de presante ca si nevoile fiziologice.

Psihologul Abraham Maslow, recunoscut pentru celebra sa "piramida a trebuintelor sau necesitatilor umane" deosebeste:

necesitati de supravietuire sau fiziologice (nevoi de baza): aerul, apa, adapostul, hrana, imbracamintea, sexul;

necesitati de siguranta sau securitate: economii banesti, rezerve de bunuri, asigurari;

necesitati de afectivitate sau apartenenta: acceptarea de catre o persoana sau un grup, participarea la activitatile respective, asocierea, comunicarea;

necesitati privind stima si pozitia sociala: statutul, rangul, insemnele distinctive;

necesitati privind implinirea personala, autorelizarea: valorificarea si concretizarea potentialului individual, a fi ceea ce esti capabil sa devii.

In functie de temperament, consumatorul poate fi un:

q       tip slab, visator, corespunzator temperamentului melancolic;

q       tip puternic, neechilibrat,   " " coleric;

q       tip echilibrat, inert,  " " flegmatic;

q       tipul echilibrat, mobil  " " sanguinic.

Avand in vedere, trasaturile pozitive sau negative de caracter, Elisabeta Nicorescu[4] desprinde urmatoarele categorii de consumatori:

consumatorul atotstiutor, care nu pierde vreo ocazie de a-si etala cunostintele, are multa incredere in competenta sa si nu suporta sa fie contrazis;

consumatorul dificil, este pretentios, se hotaraste greu, descopera tot timpul defecte ale marfurilor si serviciilor, are reactii negative la argumentele vanzatorului;

consumatorul econom, care apreciaza bunul economic dorit si se hotaraste sa-l cumpere dupa o indelungata chibzuinta;

consumatorul timid, care nu are curajul sa-si manifeste micile sale dorinte si se simte jenat daca i se acorda prea multa atentie la achizitionarea unei marfi;

consumatorul entuziast, care admira in mod nejustificat produsele si lauda exagerat marfurile si serviciile solicitate;

consumatorul impulsiv, ce ia decizii fara o judecata prealabila, avad in vedere numai anumite trasaturi ale ale marfii sau serviciului (marca, aspectul estetic etc.);

consumatorul grabit, care nu are rabdare si i se pare mereu ca servirea este prea lenta, iar daca este nevoit sa se aseze la rand, renunta;

consumatorul nemultumit, care nu este satisfacut de nici un serviciu sau produs;

consumatorul nedecis, care nu stie ce anume sa aleaga si apeleaza la recomandarea vanzatorului;

consumatorul ideal este cel ce are un scop precis, stie bine ce doreste, vrea sa fie servit repede si da indicatii scurte si precise in legatura cu bunul solicitat.

Determinante esentiale ale variabilelor exogene, nevoile sociale reprezinta ansamblul cerintelor sau trebuintelor de consum productiv sau neproductiv al unitatilor economice, institutiilor si populatiei

3. Modele si metode de masurare

Investigarea fenomenelor si proceselor economice si sociale se concentreaza pe doua directii principale:

studierea ofertei de bunuri de consum, precum si a fenomenelor sociale, prin intermediul unor metode de masurare cantitativa si constativa;

cercetarea cererii de bunuri de consum si a omului ca fiinta sociala, prin intermediul unor metode de masurare calitativa si proiectiva.

Dupa Elisabeta Nicorescu[5], cercetarea calitativa, respectiv cercetarea motivationala se concentreaza asupra cunoasterii cat mai adancite a raspunsurilor la intrebari fundamentale, precum: de ce?, pentru ce?, cum?, in ce masura? A raspunde la aceste intrebari echivaleaza cu "a explica" sau "a intelege" mecanismele care se desfasoara in psihicul consumatorului sau al cetateanului ca fiinta sociala; a gasi inlantuirile necesare si legaturile cauza-efect, care sunt determinate de existenta anumitor nevoi ce impun decizii constituite in scopuri pentru consumator.

Cercetarea de tip calitativ, motivational si proiectiv poate raspunde la intrebarile de mai sus, propunand masurile pentru constructia feed-back-ului necesar si depasind astfel masurarea cantitativa si pur constatativa. Rezultatele cercetarilor de tip motivational au permis construirea unor scheme si modele ale comportamentului consumatorului, care descriu procesele comportamentale in functie de actiunea unor stimuli. O modalitate de a contrui si aplica un sistem de masurare a comportamentelor economice sociale o constituie indicele libertatii economice[6]. Adevarata libertate consta in capacitatea de a actiona si in respectul pe care societatea il da initiativelor pornite din exercitiul libertatii. O forma importanta a exercitiului libertatii este libertatea economica. Tranzitia este un proces continuu de liberalizare, care face trecerea de la economia de comanda, unde proprietatea privata era redusa la bunurile personale, la economia capitalista, bazata pe initiativa libera si proprietatea privata. Libertatea economica este, de aceea, un barometru important al reusitelor tranzitiei.

Libertatea economica poate fi definita ca un act constient al persoanei, ce presupune absenta unor ingradiri exterioare a caror sursa este, cel mai adesea, autoritatea de stat. De aceea, libertatea economica poate fi definita ca absenta coercitiei sau constrangerilor guvernamentale asupra productiei, distributiei sau consumului de bunuri si servicii, in masura in care aceasta absenta e menita sa protejeze si sa mentina libertatea cetatenilor. Aceste constrangeri trebuie limitate la nivelul la care nu devin o amenintare la adresa libertatii. Acceptam, prin aceasta, faptul ca o anume implicare a Guvernului este necesara, pentru a permite, natiunilor si cetatenilor sa se protejeze in comun, sa dezvolte societatea civila si sa asigure redistribuirea rezultatelor muncii. Libertatea economica nu este doar un concept abstract, o asumare individuala, precum fericirea. Expertiza economica a cautat sa-i dea, pe cat posibil, o evaluare concreta pentru a putea, astfel, sa sanctioneze incalcarile libertatii, acolo unde ele se petrec. O astfel de evaluare se concretizeaza intr-un indice al libertatii economice. El este rezultatul studierii unui numar de factori ai libertatii economice. O astfel de evaluare realizeaza, incepand, cu anul 1995, Heritage Foundation din Statele Unite ale Americii, oferind comunitatii internationale, anual, un indice al libertatii economice, bazat pe studierea a zece factori si aplicat unui numar de aproape 160 de tari, printre care si Romania.

Pentru a calcula indicele libertatii economice, autorii evaluarilor anuale efectuate de Heritage Foudation au in vedere circa 50 de variabile economice pe care le grupeaza in 10 categorii sau factori ai libertatii economice. Acesti factori sunt urmatorii: politica comerciala; fiscalitatea; interventia Guvernului in economie; politica monetara; fluxurile de capital si investitiile straine; finantele si sistemul bancar; salarii si preturi; dreptul de proprietate; reglementarile; piata neagra (economia subterana). Cei zece factori sunt tratati ca avand pondere egala in evaluarea gradului de libertate economica in fiecare tara.

1. Politica comerciala

Politica comerciala este un factor-cheie in masurarea libertatii economice. Gradul in care Guvernul impiedica fluxurile comerciale externe poate avea o legatura directa cu abilitatea de a-si urmari scopurile economice. Evaluarile au in vedere modul de utilizare a taxelor si tarifelor comerciale, a protectionismului netarifar. Autorii considera ca limitarile la import reduc libertatea economica, descurajand agentii economici in initiativele lor. De asemenea, limitarile la import reduc capacitatea consumatorului de a alege. Evident ca nivelul taxelor vamale nu poate fi unicul indicator in ceea ce priveste calitatea politicii comerciale. Alte variabile avute in vedere sunt barierele netarifare si coruptia din serviciile vamale.

2. Fiscalitatea

Masurarea acestui factor se face prin examinarea a doua variabile: rata fiscalitatii si nivelul cheltuielilor guvernamentale. Rata fiscalitatii masoara 'pretul' platit de initiativa privata pentru a se putea implica in mediul economic. Cheltuielile guvernamentale, ca procent din PIB, exprima adevaratul cost al guvernarii. Cheltuielile guvernamentale semnifica faptul ca anumite resurse sunt preluate din mediul privat si utilizate in scopuri publice, fie pentru Guvernul insusi, fie pentru redistribuirea acestor resurse intre cetateni. Potrivit scalei utilizate de expertii de la Heritage Foundation, o fiscalitate foarte scazuta, pentru veniturile individuale, este aceea in care rata fiscalitatii este nula, o fiscalitate scazuta este aceea in care rata se situeaza intre 0 si 25%, o fiscalitate moderata situeaza rata fiscalitatii intre 25% si 35%, o fiscalitate inalta poate avea rata fiscalitatii intre 35% si 50%, iar una foarte inalta, la peste 50%. In ceea ce priveste societatile comerciale, o fiscalitate foarte scazuta poate fi socotita mai mica sau egala cu 20%, scazuta - pentru intervalul 20%-25%, moderata pentru intervalul 25-35%, inalta pentru intervalul 35-45% si foarte inalta la peste 45%.

3. Interventia statului in economie

Acest factor masoara utilizarea directa de catre Guvern a resurselor rare si controlul asupra tuturor celorlalte resurse prin intermediul proprietatii de stat. Se au in vedere atat consumul guvernamental, cat si productia din sectorul de stat. Consumul guvernamental consta in achizitiile nete de bunuri, servicii sau infrastructura (drumuri, poduri, imobile etc.), salariile platite functionarilor publici, precum si activele firmelor de stat. Asadar, variabilele avute in vedere pentru evaluarea acestui factor sunt consumul guvernamental, ca procent din PIB, ponderea proprietatii de stat, cota veniturilor guvernamentale din firmele de stat si outputul produs de sectorul de stat. Potrivit procentelor ce rezulta din evaluarea variabilelor de mai sus, intensitatea interventiei guvernamentale poate fi asezata pe urmatoarea scala: foarte scazuta - mai putin de 10% din PIB, scazuta - intre 10% si 25%, moderata - intre 25% si 35%, inalta - intre 35% si 45% si foarte inalta - peste 45%.

4. Politica monetara

Acest factor se refera la evolutia monedei nationale. Cu cat politica monetara favorizeaza formarea preturilor pe piata libera, cu atat mai mare este libertatea economica. Constrangerea evolutiei preturilor genereaza, cel mai adesea, o forma de inflatie care poate crea un transfer de putere de cumparare de la cetateni catre stat. Inflatia nu numai ca duce la confiscarea de avutie, dar distorsioneaza preturile, duce la o alocare gresita a resurselor si ingradeste, prin incertitudine, libertatea economica. Scala acestui factor este urmatoarea: foarte scazuta - rata medie a inflatiei sub 3%; scazuta - intre 3% si 6%; moderata - intre 6% si 12%; inalta - intre 12% si 20%; foarte inalta - peste 20%.

Fluxurile de capital si investitiile straine

Restrictiile in ce priveste accesul investitiilor straine limiteaza dezvoltarea capitalului si, astfel, limiteaza libertatea economica. Variabilele utilizate pentru evaluarea acestui factor sunt: legislatia investitiilor straine; restrictii in calea dreptului de proprietate al strainilor in ceea ce priveste afacerile; restrictionarea sectoarelor economice deschise investitiilor straine; restrictii sau performante solicitate discriminatoriu investitiilor straine; dreptul de proprietate al strainilor asupra pamantului; tratamentul egal al afacerilor autohtone si straine; restrictii la repatrierea veniturilor; accesibilitatea finantarilor locale pentru straini. Scala, in cazul acestui factor, are urmatoarea infatisare: foarte scazuta - tratament deschis si impartial pentru investitiile straine, legislatie permisiva, acces neingradit, cu exceptia sectoarelor ce privesc securitatea nationala; scazuta - restrictii pentru investitiile straine in cateva sectoare, cum ar fi utilitatile vitale pentru securitatea nationala si resursele naturale, proceduri de infiintare sumare si eficiente; moderata - restrictii pentru o seama de investitii, proceduri birocratice de infiintare; inalta - investitii permise de la caz la caz, birocratie si coruptie; foarte inalta - guvernul obstructioneaza penetrarea investitiilor straine, iar coruptia este ridicata.

6. Finante - Banci

Bancile furnizeaza servicii care favorizeaza cresterea economica. Cu cat bancile sunt mai controlate de Guvern, cu atat libertatea economica este mai ingradita. Acelasi lucru se petrece si atunci cand activitatea bancara este reglementata in exces. Variabilele avute in vedere in evaluarea acestui factor sunt: ponderea proprietatii de stat in sectorul bancar, restrictii la deschiderea, de catre bancile straine, de sucursale si filiale; influentarea, de catre Guvern, a alocarii creditului; reglementarile guvernamentale; libertatea de a oferi orice tip de servicii financiare, obligatiuni si polite de asigurare. Iata si scala pentru acest factor: foarte scazut - implicarea guvernamentala in sectorul bancar este neglijabila, investitiile straine nerestictionate, iar bancile pot derula orice tip de serviciu financiar; scazuta - implicare minimala a Guvernului in sectorul bancar, limite reduse in calea investitiilor straine, unele bariere in calea activitatii bancare; moderata - influenta guvernamentala substantiala, statul poseda sau influenteaza anumite banci, guvernul controleaza creditul si activitatea bancara se confrunta cu bariere; inalta - implicare masiva a guvernului, sistem bancar in tranzitie, coruptie; foarte inalta - sistem financiar in haos.

7. Salarii si preturi

In economia de piata, preturile sunt cele care contribuie la alocarea resurselor. Acelasi lucru se petrece pe piata muncii, prin evolutia pretului muncii. Variabilele in evaluarea acestui factor sunt: legislatia salariului minim; formarea libera a preturilor pe piata; controlul guvernamental al preturilor si modul in care el este utilizat; ajutoare de stat care afecteaza preturile; influenta guvernamentala asupra marimii salariilor. Conform evolutiei acestor variabile, scala este urmatoarea: foarte scazuta - preturile se formeaza pe piata, nu exista legislatie a salariului minim si Guvernul poate participa la negocieri colective, fara sa impuna conditii; scazuta - Guvernul controleaza anumite preturi, salariul minim functioneaza in anumite sectoare si Guvernul se implica activ in negocierile colective; moderata - Guvernul controleaza preturile in mod semnificativ si reglementeaza o parte importanta a negocierilor salariale; inalta - Guvernul determina o mare parte a preturilor si salariilor; foarte inalta - preturile si salariile sunt aproape complet controlate de Guvern.

8. Dreptul de proprietate

Abilitatea de a acumula proprietate privata este cea mai importanta motivatie in economia de piata. Garantarea dreptului de proprietate da incredere cetatenilor si stabilitate mediului economic. Variabilele avute in vedere sunt : libertatea sistemului juridic; calitatea codului comercial: sanctionarea arbitrariului in disputele contractuale; legislatia exproprierii; coruptia in justitie; intarzieri in elaborarea sentintelor juridice; protectia legala a proprietatii private. Scala acestui factor este urmatoarea: foarte inalta - proprietatea privata garantata; functionarea corecta si eficienta a justitiei; coruptie aproape nula si inexistenta exproprierilor; inalta - proprietatea privata garantata, justitia nu functioneaza cu rapiditate, coruptie scazuta si pericolul exproprierii nul; moderata - sistemul judiciar ineficient, coruptie, justitia poate fi influentata de Guvern si pericolul exproprierii existent; scazuta - dreptul de proprietate slab protejat, sistemul juridic ineficient, coruptie, influenta guvernamentala asupra justitiei si pericol de expropriere; foarte scazuta - proprietatea privata neprotejata, aproape toate proprietatile apartin statului, coruptie si exproprieri frecvente.

9. Reglementarile

Reglementarile si restrictiile pot crea dificultati pentru crearea de noi afaceri. Variabilele avute in vedere sunt: procedurile necesare pentru a opera; facilitatea de a obtine autorizari; coruptie si birocratie; codul muncii; sistemele de asigurari sociale; limitarile impuse prin lege afacerilor. Iata si scala corespondenta a acestui factor: foarte scazuta - reglementari stabile si uniforme, care nu limiteaza afacerile, coruptie ca si inexistenta; scazuta - proceduri de autorizare, reglementarile destul de stabile si uniforme, anumite limitari si coruptie existenta, dar scazuta; moderata - proceduri complicate, reglementarile impun limitari mediului de afaceri si sunt neuniforme, coruptie; inalta - existenta cotelor de productie si a planificarii, bariere in calea afacerilor, coruptie inalta; foarte inalta - Guvernul impiedica aparitia unor noi afaceri, coruptie galopanta, reglementarile se aplica intamplator.

10. Piata neagra

Chiar daca uneori piata neagra compenseaza deficientele pietelor reglementate, ea este un semnal clar al nefunctionarii pietelor si al abuzurilor guvernamentale. Variabilele avute in vedere sunt: contrabanda, pirateria intelectuala; productia agricola, ori manufacturata, ori serviciile vandute pe piata neagra; munca la negru. Scala acestui factor arata astfel: foarte scazuta - piata neagra limitata doar la activitati precum traficul de droguri si de armament; scazuta - nivel redus al pietei negre, cum ar fi in agricultura si pe piata muncii; moderata - piata neagra in majoritatea sectoarelor; inalta - nivel ridicat al pietei negre ca si contrabanda; foarte inalta - piata neagra este comparabila, daca nu chiar depaseste economia formala.

Indicele libertatii economice

Fiecare din cei zece factori are o pondere egala in evaluarea finala a indicelui. Fiecare factor este numerotat de la 1 la 5, functie de pozitia sa pe scala. In final, factorii sunt adunati si se face media. Cele patru categorii care rezulta sunt urmatoarele : economie libera - tari cu un scor final sub 1,95; aproape libera - tari cu un scor final intre 2,0 si 2,95; aproape nelibera - intre 3,0 si 3,95; economie represiva - 4,0 sau mai mult.

Comentati urmatoarele texte:

Economia sociala de piata a fost in perioada elaborarii doctrinei si aplicarii ei, numita si considerata "a treia cale" de evolutie economica si social-politica. Dupa succesele remarcabile ale aplicarii economiei sociale de piata in Germania, Suedia si Japonia in perioada postbelica, s-au cristalizat opinii care au teoretizat acest efort aplicativ sub numele deja consacrat de "a treia cale".

Potrivit evaluarilor expertilor de la Heritage Foundation, economia romaneasca are, pe total, un scor de 3,7 Acesta rezulta din urmatoarea evaluare: politici comerciale - 4,0; fiscalitate - 4,5; interventie guvernamentala - 3,0; politica monetara - 5,0; investitii straine - 3,0; finante-banci - 3,0; dreptul de proprietate - 4,0; reglementari - 4,0; piata neagra 4,0. Aceasta evaluare arata ca pentru analistii respectivi economia romaneasca are, pentru majoritatea factorilor, un caracter represiv. Interesanta este evolutia acestui indicator in perioada 1995-2004. Acesta arata ca in perioada de guvernare PDSR, libertatea economica a fost mult mai redusa decat in perioada 1997-2000. Pe clasamentul efectuat pe un numar de 161 de tari, Romania are o pozitie deosebit de ingrata, este situata abia pe pozitia 138, fiind intrecuta de toate tarile europene (cu exceptia Federatiei Iugoslave si a Bosniei Hertegovina), dar si de numeroase state din Asia, Africa si America Latina.