Cauzele inflatiei

Cauzele inflatiei

1. Cauza monetara a inflatiei consta in faptul ca la baza cresterii preturilor sta cresterea excesiva a masei monetare in raport cu cantitatea de marfuri existente pe piata.

2. Dezechilibrul dintre cerere si oferta, elasticitatea cererii in crestere si rigiditatea ofertei.

3. Inflatia prin costuri

Politici antiinflationiste in perioada de tranzitie

1. Prima masura priveste protectia agentilor economici impotriva scaderii puterii de cumparare si cuprinde indeosebi, indexarea salariilor si a altor forme de venituri (pensii, burse etc.) prin care se urmareste acoperirea totala sau partiala, a cresterii preturilor prin sporuri de venituri.

In aceasta categorie de masuri se mai cuprind si cresterea dobanzilor pentru economiile pastrate la institutiile financiare, subventionarea preturilor la unele produse de mare consum si de stricta necesitate etc.

2. A doua grupa de masuri trebuie sa urmareasca refacerea echilibrului economic, cresterea si diversificarea productiei de bunuri si servicii, cresterea productivitatii muncii si intarirea concurentei.

a) Politica monetara. Obiectul final al politicii antiinflationiste este realizarea stabilitatii relative a puterii de cumparare a monedei nationale. Ea presupune:

Eliminarea tendintei de crestere a masei monetare fara justificare economica;

Realizarea unui echilibru intre cererea solvabila si posibilitatile de productie pentru piata interna;

O politica fiscala care sa sprijine initiativele sanatoase ale producatorilor si care combate politicile ilicite;

Reducerea somajului si restrangerea masei monetare canalizare spre consumul neproductiv.

b) Politica valutara. Liberalizarea cursului valutar si stabilitatea lui in functie de cererea si oferta de valuta implica existenta unei rezerve valutare corespunzatoare prin exporturi active si competitive, precum si prin credite externe destinate interventiilor stabilizatoare.

c) Politica bugetara si politica bancara trebuie astfel corelate, incat sa contribuie la restabilirea echilibrului monetar, prin reducerea deficitului bugetar si printr-o politica de credite flexibila, care sa asigure lichiditati pentru agentii economici si sa previna totodata emisiunea excedentara de masa monetara, reducerea si prevenirea blocajelor, promovarea ordinii si disciplinei in acordarea creditelor si efectuarea platilor.

Somajul reprezinta o stare negativa a economiei, caracterizata printr-un dezechilibru al pietei muncii prin care oferta de munca este mai mare decat cererea de munca.

Nivelul si formele somajului

1. Nivelul somajului

a) nivelul absolut al somajului exprima in marimi absolute numarul somerilor (populatia neocupata);

b) nivelul relativ al somajului se determina ca rata a somajului, calculata ca raport procentual intre numarul somerilor si populatia activa disponibila.

2. Intensitatea cu care se manifesta somajul.

a) somaj total care presupune pierderea locului de munca si incetarea totala a activitatii;

b) somaj partial, adica diminuarea activitatii depuse, cu scaderea duratei saptamanii de lucru si in mod corespunzator scaderea salariului.

3. Durata somajului reprezinta timpul scurs din momentul pierderii locului de munca, pana la reluarea activitatii.

4. Structura (componenta) somajului se face pe varste, calificare, domenii de activitate, nivelul de instruire, sex etc.

5. Formele somajului

a) somajul ciclic (conjectural) se formeaza ca urmare a reducerii activitatii economice, in timpul fazelor de criza (depresiune);

b) somajul structural este determinat de modificarile care au loc in structura economiei pe activitati, ramuri si subramuri, sub influenta diferitilor factori: criza energetica, revolutia tehnico-stiintifica etc.;

c) somajul tehnologic apare ca rezultat al inlocuirii unor tehnologii vechi cu altele noi si prin restrangerea locurilor de munca in urma reorganizarii intreprinderii;

d) somajul sezonier este intalnit in anume profesiuni: agricultura, constructii, lucrari publice etc.;

e) somajul frictional corespunde perioadei necesare trecerii de la o munca la alta munca sau pentru cautarea primului loc de munca.

Implicatiile somajului

Pentru economie si societate somajul are ca rezultat:

Inutilizarea unei parti din principala sa avutie (resursele de munca ale tarii), fapt ce se repercuteaza negativ asupra volumului productiei, produsului national brut, salariilor si profitului;

Existenta somajului diminueaza veniturile bugetare (din impozite si taxe);

Existenta somajului sporeste cheltuielile statului pentru plata ajutorului de somaj, functionarea oficiilor de plasare a celor disponibilizati, atat pe termen scurt, cat si pe termen mediu si lung.

Masuri de combatere a somajului

1) Din prima categorie fac parte:

Actiuni pentru pregatirea, calificarea si orientarea celor care cauta loc de munca, sau pentru integrarea celor eliberati din diferite ramuri ca urmare a restructurarilor tehnologice si economice;

Investitiile pentru crearea de noi locuri de munca prin infiintarea unor intreprinderi noi, prin dezvoltarea celor viabile si prin diversificarea activitatilor economico-sociale.

2) Masuri care privesc populatia ocupata au drept scop pe de o parte sa previna cresterea somajului, iar pe de alta parte sa diminueze nivelul somajului existent.

Astfel de masuri sunt: reducerea duratei saptamanii de lucru, scaderea varstei de pensionare, prelungirea duratei scolarizarii obligatorii, extinderea locurilor de munca cu program redus, orientarea profesionala a tinerilor spre domeniile cele mai dinamice ale activitatilor economico-sociale etc.

Alte masuri, cum sunt: angajarea celor care isi cauta loc de munca pe baza de contracte de scurta durata, cu program redus etc.