INTREPRINDERILE MICI SI MIJLOCII

INTREPRINDERILE MICI SI MIJLOCII

1. Diversitatea criteriilor de delimitare a intreprinderilor mici si mijlocii

Conceptul de intreprindere privata mica si mijlocie (IMM) este foarte complex, cu multe determinari si numeroase implicatii pe planul organizarii si functionarii intreprinderilor de acest fel. Complexitatea conceptului este evidentiata si de numarul apreciabil si diversificat de opinii cu privire la criteriile de delimitare a acestor intreprinderi fata de firmele mari. Intrucat nu exista un criteriu unic de definire si

de clasificare a IMM, prezentarea mai multor modalitati de abordare a dimensiunilor lor ne ofera o baza analitica suficient de riguroasa pentru identificarea corecta a intreprinderilor care fac parte din categoria IMM. Desi nu exista o definitie unanim acceptata a IMM, marimea acestora este interpretata in functie de o serie de elemente comune, specifice unor tari sau grupe de tari.

In tarile Uniunii Europene se considera drept limite maxime dimensionale ale IMM numarul de 500 de angajati si participarea unei firme mai mari la detinerea a nu mai mult de o treime din capital.

In anumite domenii de activitate capitalul fix constituie indicatorul cel mai relevant, deoarece reprezinta potentialul productiv real al intreprinderii, chiar si atunci cand acest capital este utilizat do ar partial din considerente economice. Pe de alta parte, nu trebuie omis riscul deformarii, prin prisma acestui indicator, a imaginii intreprinderilor cu un volum redus al activitatii, dar cu un grad inalt de mecanizare si de automatizare, deci cu un capital fix performant. Relevanta acestui indicator in cazul comparatiilor internationale este afectata de raporturile de schimb intre monedele nationale, precum si de fluctuatiile monetare.

Indicatorul cifra de afaceri da o imagine mai clara a activitatii intreprinderii, fara a fi insa in conexiune directa cu marimea, datorita faptului ca multe intreprinderi, considerate mici si mijlocii in functie de celelalte criterii, pot atinge cifre de afaceri comparabile cu cele ale intreprinderilor mari. Si acest indicator, a carui forma de exprimare este in moneda nationala, suporta influentele acelorasi factori ca si

indicatorul precedent. In S.U.A., cifra de afaceri este utilizata pentru a delimita intreprinderile mici (cu o cifra de afaceri sub 2,5 milioane dolari) de cele mari (peste 2,5 milioane dolari), iar in Canada intreprinderile cu o cifra de afaceri anuala sub 2 milioane dolari sunt incluse in categoria celor mici, cele mijlocii atingand pana la 20 milioane dolari.

Avand avantajul de a nu se gasi sub influenta factorilor deformanti amintiti, numarul de salariati reprezinta indicatorul cel mai frecvent si mai usor de folosit. In acest sens, UE foloseste limita de 50 de salariati pentru intreprinderile mici si cea de 500 pentru intreprinderile mijlocii. In tarile membre ale Uniunii Europene, IMM detin circa 45% din totalul fortei de munca angajate si peste 50% din cifra de

afaceri realizata. In Japonia, definirea IMM se face pe domenii de activitate in functie de

indicatorii: capitalul fix si numarul de angajati. Clasificarea IMM din S.U.A. se bazeaza, in principal, pe doua criterii: numarul de salariati si valoarea vanzarilor sau a activelor, distingandu-se sapte categorii

dimensionale de firme.

In tarile dezvoltate, in categoria IMM se disting doua mari grupe:

1. Intreprinderi mici si mijlocii cu autonomie limitata, jucand rolul de subcontractanti in cadrul pietelor de oligopol, caracterizate prin existenta unui nucleu reprezentat de cateva firme mari. In aceste conditii, marile intreprinderi sunt direct interesate in mentinerea pe pietele lor a IMM care contribuie la sporirea competitivitatii produsului final, dovedindu-se mai eficiente in realizarea unor componente si constituind totodata bariere de intrare pe pietele respective.

2. Intreprinderi mici si mijlocii cu autonomie deplina care isi elaboreaza propria strategie in cadrul pietelor si sunt caracterizate prin rolul important al diversitatii sortimentale. In aceste conditii, IMM au de multe ori o pozitie mai sigura pe anumite piete decat cele mari, intrucat ele se pot adapta

mai usor la cerintele diferitilor consumatori.

In cadrul amplului proces de restructurare a sistemului industrial in tarile dezvoltate, numarul IMM se mentine ridicat, intrucat, de regula, pe ansamblul industriei, exista un echilibru intre unitatile nou infiintate si cele care isi inceteaza activitatea.

De mentionat este faptul ca nu exista o definitie unanim acceptata a ceea ce reprezinta o intreprindere mica sau mijlocie si nici un criteriu simplu si universal aplicabil pentru a le delimita pe ramuri de activitate. Totodata, reglementarile legale privind infiintarea, functionarea si impozitarea intreprinderilor difera de la o tara la alta. Astfel, in S.U.A. se considera ca in industria prelucratoare IMM au maximum

1500 de angajati; in Franta, Germania, Italia, 500 de angajati; in Japonia intreprinderile cu cel putin 20 de persoane sunt considerate intreprinderi mici, iar cele mijlocii au 300 de angajati; in Anglia sunt considerate IMM cele cu 200 de angajati; in Olanda, Belgia, Danemarca cele cu 70 etc. In mod complementar se utilizeaza si alti indicatori pentru incadrarea intreprinderilor intr-o categorie sau alta, cum ar fi cifra de

afaceri in Franta, Germania, Belgia, Anglia, Olanda, Italia ( cel putin 400 mii dolari).

Aprecierea intreprinderilor ca fiind mici si mijlocii pe baza criteriilor cantitative nu este concludenta, nereflectand aspecte deosebit de importante, precum caracterul international al pietei sau un grad ridicat de calificare a personalului etc. De exemplu, in Frant a, in sectorul serviciilor, un birou de studii cu 400 angajati este considerat ca o mare societate, in timp ce o intreprindere cu 1000 angajati supusa concurentei internationale nu este considerata mare.

Dupa unii autori, comportamentul si, uneori, performantele intreprinderilor mijlocii sunt mai apropiate de cele ale intreprinderilor mari, decat de cele ale intreprinderilor mici.

La alegerea dimensiunii intreprinderii (mica, mijlocie, mare), cu ocazia infiintarii sau modificarii acesteia, se au in vedere in primul rand reglementarile legale existente cu privire la: forma juridica de organizare; nivelul minim al capitalului; nivelul impozitului perceput; nivelul dobanzilor pentru imprumuturi acordate; salarizarea personalului; protectia sociala etc.

Faptul ca IMM sunt dominante ca numar in tarile dezvoltate se datoreaza ponderii mari pe care o au intreprinderile individuale (unipersonale sau familiale).

Desi intreprinderile individuale au avantaje ce decurg din relatia managerproprietar, ele prezinta si dezavantaje, mai ales in ceea ce priveste volumul resurselor financiare disponibile, cu implicatii asupra perspectivelor de dezvoltare, a imbunatatirii performantelor. Aceasta situatie explica, in parte, frecventa ridicata a infiintarii si desfiintarii acestor categorii de intreprinderi. De exemplu, in Franta, aproape 10% din numarul total al intreprinderilor care au pana la 10 salariati se reinnoiesc in fiecare an.

Numarul mare de IMM in structura sistemelor industriale occidentale se explica si prin faptul ca, pe de o parte acestea nu sunt alternative ale intreprinderilor mari, ci au un rol de complementaritate in reglarea cantitatilor oferite pe piata, asigurandu-se astfel structuri concurentiale care stimuleaza si obliga la eficienta si

progres tehnologic, iar pe de alta parte sunt preferate in domenii sau sectoare de activitate in care ingustimea pietei si instabilitatea accentuata a cererii nu asigura o rentabilitate ridicata si pe termen lung a intreprinderilor de dimensiuni mari.

In Romania, criteriile de delimitare a IMM sunt de asemenea diversificate. Se utilizeaza cu precadere numarul de angajati si cifra de afaceri.

In anumite ramuri, in special in conditiile transferului de proprietate a unor intreprinderi de stat aflate in dificultate financiara (cifra de afaceri redusa, blocaj financiar, trimiterea in somaj a personalului etc.), criteriul de delimitare poate fi si capitalul fix.

In Romania o mare dezvoltare cunosc microintreprinderile, de regula familiale, cu numar redus de salariati.

Legea 133/1999 privind stimularea intreprinzatorilor privati si dezvoltarea IMM, face urmatoarea clasificare, dupa numarul mediu scriptic de personal:

- pana la 9 salariati - microintreprindere,

- intre 10 si 49 salariati - intreprinderi mici;

- intre 50 si 249 salariati - intreprinderi mijlocii.

Sunt incadrate in aceasta categorie si IMM care realizeaza o cifra de afaceri anuala echivalenta cu pana la 8 milioane euro.

2. Importanta economica si sociala a intreprinderilor mici si mijlocii

Importanta deosebi ta acordata IMM in majoritatea tarilor dezvoltate se datoreaza unor solide fundamente economice si sociale. Intreprinderile mici si mijlocii sunt mult mai receptive la nevoile pietei, mai adaptabile la modificari si inovatii, raspund mai bine exigentelor consumatorilor, aducand o imbunatatire

semnificativa mediului concurential.

Fiind un segment economic creator de noi locuri de munca in sectoare de activitate supuse unor mutatii structurale importante, IMM contribuie la stabilitatea sociala a zonei respective. IMM au un important rol in asigurarea flexibilitatii marilor intreprinderi , in sporirea caracterului concurential al unor piete. In

perioadele de recesiune economica, IMM creeaza mai multe locuri de munca decat intreprinderile mari si gestioneaza mai bine forta de munca.

Marile intreprinderi fractioneaza procesul de productie in vederea alocarii optime a capitalurilor. Pe aceasta cale isi asigura controlul global asupra intregului flux de fabricatie prin modernizarea echipamentelor si reorganizarea fluxurilor de productie. In tarile dezvoltate acestea cedeaza IMM-urilor unele operatii

ale fluxurilor tehnologice, din ratiuni de rentabilizare a executarii lor (in special unele repere, subansamble sau a unor activitati auxiliare). Astfel, in industria automobilelor, o parte crescanda a mijloacelor tehnice si financiare ale unor mari firme este destinata activitatilor din amontele (proiectarea) si avalul (comercializare)

ciclului de fabricatie. Executarea pieselor, reperelor, subansamblelor se face in IMM, iar asamblarea acestora revine in sarcina intreprinderilor mari de montaj si finisare a autovehicolelor care efectueaza investitii importante in automatizarea fluxurilor de fabricatie.

Cooperarea intre intreprinderi se diversifica si se realizeaza pe noi coordonate in conditiile dezvoltarii IMM. Astfel, unele intreprinderi care produceau produse de serie mare si executau prin cooperare seriile mici si fabricatiile de rutina, in prezent, in vederea sporirii capacitatii de adaptare la cerintele tot mai diversificate

ale beneficiarilor, 'cedeaza" spre a fi executate prin cooperare seriile mari si productia de rutina si isi asigura fabricarea prin forte proprii a seriilor mici si a unicatelor. Asistam, astfel, la fragmentarea activitatii intreprinderii ca urmare a executarii integrale sau partiale a operatiilor tehnologice in fabricatia pe baza de

cooperare.

Intreprinderile mici si mijlocii gestioneaza mai bine forta de munca, dovedind mai multa flexibilitate datorita modului specific de organizare si legislatiei muncii. Se practica cedarea de catre intreprinderile mari catre IMM a fabricarii unor repere, subansamble care in acest mod sunt realizate la costuri de productie mai

mici datorita nivelului mai redus al salariilor. In industriile de proces si pe santierele navale se utilizeaza munca in regie, conform careia IMM furnizeaza personal muncitor intreprinderilor mari pentru executarea anumitor lucrari.

Restructurarea intreprinderilor industriale din tarile dezvoltate releva faptul ca rolul IMM nu este marginal, deoarece acestea absorb o pondere insemnata a fortei de munca, dovedesc un grad ridicat de adaptabilitate, in special in perioada de criza, faciliteaza atat legaturile personale intre salariati cat si relatiile sociale.

Administrarea IMM de catre proprietari face ca sistemul de luare a deciziilor sa fie foarte suplu si sa depinda direct de talentul si capacitatile manageriale ale patronului.

Structura organizatorica a IMM este simpla, usor adaptabila, asigurand o mai mare mobilitate in utilizarea fortei de munca, un nivel mai bun de implicare a acesteia, stimuland initiativa individuala. Gestiunea personalului este mai putin costisitoare, existand posibilitatea ca in perioadele de recesiune sa se reduca salariile, mentinandu-se numarul locurilor de munca.

Decizia de marire a capitalului in IMM prin apelare la persoane straine familiei este foarte rara si, cand aceasta decizie este luata sunt evitati pe cat posibil partenerii financiari sau bancari, datorita riscului de dependenta. Totusi, partea capitalului detinut de conducator si familia acestuia este cu atat mai mare cu cat

firma este mai mica, sporindu-le vulnerabilitatea. In Franta, de exemplu, partea capitalului detinut de patronul conducator si familia sa era in anul 1991 de 77% in intreprinderi avand 10-19 salariati, ajungand la 45% in cazul celor cu 100-499 salariati. In acelasi timp, cca.80% din IMM franceze nu ofera dividende.

Nivelul redus al capitalului IMM, in raport cu cel al intreprinderilor mari, explica alegerea acelor domenii de activitate in care raportul capitalmunca este mai mic, barierele de intrare sunt mai reduse, iar rata de crestere este mai mare decat media pe economie.

Flexibilitatea mare a IMM este legata de dimensiunile lor si implicit de structura organizatorica, de caracteristicile echipamentelor din dotare. De fapt, acesta este cel mai important avantaj al IMM, deoarece le confera o capacitate mare de adaptare la un mediu economic complex, caracterizat prin presiune concurentiala si prin evolutie tehnologica rapida. Aceasta capacitate de adaptare a intreprinderilor la

schimbarile exogene ale mediului se numeste 'flexibilitate de raspuns ', care le da posibilitatea mentinerii pe piata, caracteristica mai importanta decat marimea profitului. Aceasta flexibilitate este un important factor de competitivitate si asigura IMM o mai buna rezistenta in perioada de criza.

Datorita acestor avantaje pentru societate, in diferite tari se acorda facilitati speciale in cazul infiintarii IMM. In SUA, de exemplu, pentru stimularea infiintarii IMM, precum si pentru sprijinirea financiara a celor existente, Small Business Administration acorda imprumuturi directe intreprinderilor mici si chiar persoanelor fizice care doresc sa intre in afaceri si garanteaza pana la 30% din suma unui

imprumut bancar. In Japonia, Corporatia pentru finantarea intreprinderilor mici acorda imprumuturi pe termen lung pentru modernizare cu dobanzi mici. 3. Evolutia sectorului intreprinderilor mici si mijlocii in Romania In Romania, primele IMM private s-au organizat, spre deosebire de marea

majoritate a tarilor central europene, dupa anul 1990. Evolutia IMM a parcurs doua etape:

a) etapa 1990 - 1995 s-a caracterizat prin:

cresterea accelerata a numarului de intreprinderi;

facilitati la infiintare;

existenta pietelor de desfacere;

accesul relativ facil, mai ales informal, la numeroasele resurse din sectorul de stat;

cresterea spiritului intreprinzator al populatiei si a oportunitatilor economice create pe piata interna au facilitat dezvoltarea IMM;

potentialul economic al IMM era modest in comparatie cu tarile din Europa Centrala si de Est;

b) etapa 1996 - 2000 s-a caracterizata, prin:

scaderea numarului de IMM care se infiinteaza anual in raport cu cele care isi inceteaza activitatea;

IMM au un potential economic scazut comparativ cu perioada anterioara;

renuntarea la facilitatile fiscale acordate anterior;

tratamentul nediferentiat al IMM fata de celelalte categorii de agenti economici.

In structura actuala a economiei, sectorul IMM constituie o prezenta relevanta, cu contributii deosebite la sustinerea bugetului statului, dar cu situatie si rezultate inca modeste in comparatie cu sectoarele similare din tarile dezvoltate si daca avem in vedere potentialul de care dispune Romania.

Evolutia numarului de IMM a atins cote maxime in perioada 1992 - 1994, urmand un trend descrescator (fig.6.1.).

Fig. 6.1. Evolutia anuala a numarului IMM in Romania

Sursa: Adevarul Economic nr.29/2001

La inceputul anului 2000, in Romania erau inmatriculate 800 mii societati comerciale private (87,3% din totalul societatilor comerciale). La sfarsitul anului 2000 mai functionau efectiv 402 541 firme, din care au inregistrat profit numai 140 637. Structura IMM in functie de marime indica predominarea microintreprinderilor, care reprezinta peste 92% din total, exprimand potentialul economic redus al

intreprinzatorilor romani, cea mai mare parte inregistrand si o cifra de afaceri extrem de scazuta, sub 10.000 $ anual. In ceea ce priveste structura pe domenii de activitate se constata o mare eterogenitate. Majoritatea firmelor si-au manifestat disponibilitatea la infiintare pentru foarte multe tipuri de activitati. Astfel, din totalul agentilor economici: 91,9% au declarat ca fac comert, 86,6% servicii, 70,5% productie, 73,5%

import etc. O asemenea structura reflecta un mare grad de indecizie economica, absenta unui plan de afaceri, reflectand un stadiu incipient de dezvoltare a fenomenului de maturitate a intreprinzatorilor. Odata intrate in actiune, IMM s-au profilat, de regula, pe un anumit domeniu de activitate. Edificatoare din acest punct de

vedere sunt informatiile oferite de Comisia Nationala de Statistica referitoare la situatia de la finele anului 2000, care indica predominarea IMM in comert si servicii, reprezentand impreuna 89% (fig.6.2.).

Fig.6.2. Repartitia IMM pe sectoare de activitate

Sursa: Adevarul Economic nr. 29 /2001

La sfarsitul anului 2000 sectorul IMM oferea 1,5 milioane locuri de munca, fiind singurul care a creat astfel de facilitati dupa 1989 in Romania. Structura personalului ocupat in IMM pe domenii de activitate este diferita fata de cea anterioara.

Structura personalului pe domenii de activitate arata ca cea mai mare parte din forta de munca din sectorul IMM este ocupata in comert si servicii, circa 920 000 persoane (fig.6.3.)

Fig. 6.3. Personalul ocupat in IMM, pe domenii de activitate

Sursa: Revista "Adevarul Economic" nr. 29 /2001

In etapa actuala, prioritatile si recomandarile de natura sa asigure consolidarea sectorului IMM, relansarea dezvoltarii sale si implicit a economiei nationale, se bazeaza pe urmatoarele premise32:

IMM constituie sectorul economic cel mai dinamic si profitabil din Romania si are cele mai mari perspective de dezvoltare;

dezvoltarea rapida a IMM reprezinta conditia restructurarii, privatizarii si demonopolizarii de fond a economiei romanesti;

IMM private constituie singurul sector care poate sa creeze locuri de munca pentru a absorbi personalul disponibilizat din sectorul de stat ca urmare a restructurarii si modernizarii;

sectorul privat al IMM reprezinta principala sursa de formare a clasei de mijloc, cu rol decisiv in asigurarea stabilitatii sociale si politice a Romaniei;

IMM private necesita o abordare economico-sociala sensibil diferita de cea din firmele din sectorul de stat, la baza carora trebuie sa se afle o strategie si politici specifice.

In perspectiva, dezvoltarea IMM se poate realiza cu mare succes prin stimularea industriilor mici producatoare de bunuri de serie mica si mijlocie. Industria mica contribuie tot mai mult la acoperirea necesitatilor economiei nationale cu materiale de constructii, materii prime, unele ansamble, subansamble si

piese de schimb in cadrul unei cooperari in continua extindere si diversificare cu intreprinderile mari.

Unitatile de industrie mica au o serie de avantaje, ca:

realizeaza un volum insemnat de articole de mase plastice si cauciuc si valorifica o parte din deseurile rezultate din procesele de productie, din combinatele si intreprinderile mari;

executa o gama variata de servicii, accentul punandu-se pe diversificarea prestarilor de servicii la domiciliu pentru repararea instalatiilor sanitare, servicii auto, reparatii de mobilier si articole de uz c asnic;

desfasoara activitate pentru asimilarea, reproiectarea si diversificarea productiei , cunoasterea cerintelor si preferintelor populatiei in vederea satisfacerii in conditii cat mai bune a acestora;

au posibilitatea asimilarii de noi produse, a realizarii unor articole de constructii de mase plastice, impletituri de sticla si poliester, a extinderii gamei de produse obtinute din deseuri de prelucrare de la marea industrie;

sporesc productia si volumul serviciilor, asigura cresterea productivitatii muncii si a efectelor economice;

diversifica productia bunurilor de consum necesare completarii fondului de marfuri pentru aprovizionarea populatiei. In acest cadru se are in vedere dezvoltarea productie de articole casnice si de uz gospodaresc, de mobilier, produse de panificatie, bauturi racoritoare etc.

Pentru satisfacerea in conditii optime a cerintelor, la nivelul fiecarei localitati este necesar ca unitatile de industrie mica sa se ramifice astfel incat sa fie cat mai aproape de

resursele locale ce trebuie valorificate.

In comparatie cu unitatile de interes national, unitatile de industrie mica au unele particularitati determinate de specificul activitatii desfasurate si de obiectivele ce le revin in procesul complex al dezvoltarii si modernizarii economiei in ansamblu, astfel:

. anumite gusturi si preferinte in legatura cu obiectele casnice si de uz gospodaresc si cu unele articole de folosinta indelungata sunt diferite pe zone si grupe de localitati. Multi cumparatori s-au obisnuit sa-si

execute la comanda unele obiecte, ca: mobilier, articole de imbracaminte, produse alimentare si unele servicii la domiciliu precum si repararea unor obiecte. Rezolvarea unor cerinte de acest gen impune o anumita organizare a procesului de productie, diferita de cea din societatile comerciale de interes national, care, de regula, sunt de dimensiuni mai mari si specializate pe anumite produse sau grupe de

produse, pe care le executa, de regula, in serie;

. in industria mica se realizeaza produse din diferite ramuri ale economiei nationale, multe din acestea regasindu-se in fiecare judet si, uneori, chiar in aceeasi unitate. Dezvoltarea productiei si problemele pe care le ridica conducerea, aprovizionarea, desfasurarea productiei si

inzestrarea tehnica a unitatilor fac necesara gasirea unor noi masuri de organizare a intreprinderilor;

. dimensionarea unitatilor de industrie mica in functie de resursele de materii prime disponibile in zona, de aria de desfacere a produselor, de gradul de dotare tehnica, de cheltuielile ocazionate cu aprovizionarea si

desfacerea;

. existenta unor implicatii de ordin social in amplasarea, dimensionarea si specializarea unitatilor de industrie mica face necesara asigurarea imbinarii judicioase a criteriilor de eficienta economica cu satisfacerea

cat mai deplina a cererilor intreprinderilor cu care coopereaza si ale populatiei. Toti acesti factori pledeaza pentru o dimensiune mai redusa al intreprinderilor din aceasta categorie.

Pentru a ne apropia si atinge nivelul tarilor dezvoltate este necesara extinderea micro intreprinderilor in mediul rural, cerinta determinata de nevoia sprijinirii micilor producatori agricoli lipsiti inca de avantajele oferite de progresul tehnico-stiintific. In mediul rural se simte nevoia organizarii unor unitati sau sectii

pentru producerea de instalatii si dotari necesare mini-fermelor avicole, de taurine si de porcine, destinate gospodariilor individuale, cum ar fi: incubatoare mici, sisteme de alimentare cu hrana si apa, mori si alte echipamente pentru prepararea furajelor, realizarea unor produse din gama uneltelor de uz gospodaresc, ca de exemplu: prese pentru ulei, storcatoare de fructe, scule si dispozitive pentru lucrari de dulgherie si

fierarie etc., infiintarea unor unitati mixte de morarit-panificatie., a unor mori cu capacitate mica, cuplate cu echipamente pentru valorificarea fainii si taratelor rezultate din uium, a unor brutarii familiale pentru producerea unor specialitati de panificatie, organizarea unor capacitati de marime mica si medie pentru prelucrarea fructelor si legumelor (mere, struguri, tomate etc.) sub forma de concentrate pentru

sucuri, precum si a unor unitati de desfacere. De asemenea, se simte nevoia infiintarii unor unitati mixte de colectare-pregatire a lanii (sortare, spalare, daracire, toarcere, vopsire), cuplate cu ateliere de tricotat, confectionat etc. Un serviciu foarte solicitat in mediul rural este elaborarea de proiecte si organizarea activitatii de constructii pentru locuinte si obiective agrozootehnice mici. Nu este lipsita de

importanta nici organizarea unor ateliere de dulgherie cu minimum de utilaje necesare in care persoanele particulare sa-si poata executa singure unele lucrari.

Pentru infiintarea si dezvoltarea unor activitati de mica industrie si prestari de servicii la sate exista conditii optime, printre care amintim: materii prime agricole din productia vegetala si animala, materiale de constructii, lemn, piatra, resurse pentru producerea de caramizi, tigle etc., precum si forta de munca numeroasa. Exista si spatii insuficient folosite care pot fi amenajate pentru diverse ateliere. Cea mai

importanta resursa, insuficient folosita, este insa forta de munca rurala care in unele anotimpuri nu este ocupata. In mediul rural, datorita lipsei unor activitati de mica industrie si prestari de servicii, numarul specialistilor rezidenti s-a redus foarte mult.

Tinand cont de faptul ca populatia rurala este imbatranita, iar tineretul, in mare parte, are alte indeletniciri decat agricultura, se impune dezvoltarea unor sectoare economice specifice de servicii, depozitare, prelucrare si comercializare a produselor agricole, care sa atraga forta de munca disponibila din mediul rural.

Romania va beneficia de importante surse externe pentru dezvoltarea multifunctionala a agriculturii si dezvoltarea complexa a spatiului rural (industrii de prelucrare, turism, infrastructuri moderne etc.). Prin programele Uniunii Europene (PHARE , SAPARD) sectorul IMM va cunoaste o mare extindere.

4. Masuri institutionale si legislative de stimulare a dezvoltarii sectorului intreprinderilor mici si mijlocii in Romania

Incurajarea crearii IMM in domenii variate, dar in special in activitatile de productie si servicii din industrie si agricultura asigura diversificarea economica si numeroase avantaje de ordin social. Noile intreprinderi create, ca si IMM care au fost privatizate sau se afla in curs de privatizare joaca un rol economic important in

structurarea economiei nationale pe principiile pietei concurentiale. Institutia centrala care are in prezent preocupari majore pentru dezvoltarea acestui sector este Ministerul pentru Intreprinderile Mici si Mijlocii si Cooperatie, organizat in baza Hotararii Guvernului Romaniei nr. 15/2001.

Ministerul pentru IMM si Cooperatie se organizeaza si functioneaza ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordonarea Guvernului si are ca scop realizarea Programului de Guvernare in domeniile dezvoltarii IMM, a sectorului Cooperatist si a Comertului interior. Acest

minister indeplineste urmatoarele functii:

de strategie, respectiv asigura fundamentarea, elaborarea si aplicarea strategiei si a programelor de stimulare a infiintarii si dezvoltarii IMM, a organizatiilor cooperatiste si armonizarea activitatii de comert intern;

de reglementare, prin care se asigura elaborarea cadrului normativ si institutional necesar realizarii obiectivelor si programelor in domeniu;

de administrare, prin care se asigura administrarea fondurilor bugetare si a surselor extrabugetare, precum si distribuirea acestora;

de reprezentare, prin care se asigura in numele statului roman reprezentarea pe plan intern si extern in domeniul sau de activitate;

de autoritate de stat, prin care se asigura urmarirea aplicarii si controlul respectarii reglementarilor in domeniul sau de activitate precum si al functionarii institutiilor si organismelor care desfasoara activitatea sub autoritatea sa sau in concordanta cu a sa.

Stimularea dezvoltarii acestui sector are la baza Legea 133/1999 privind stimularea intreprinzatorilor privati pentru infiintarea si dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii care se aplica si intreprinzatorilor autorizati prin Decretul - Lege nr. 54/1990, precum si asociatiilor familiale.

Preocupari pentru dezvoltare sectorului IMM au toate ministerele, organele de specialitate ale administratiei publice locale si camerele de comert si industrie. Acestea elaboreaza politici si asigura masuri si actiuni menite sa contribuie la protectia intreprinzatorilor in raport cu statul, sa simplifice procedurile administrative

si sa previna cresterea nejustificata a costurilor.

Pentru dezvoltarea sectorului IMM organismele guvernamentale si neguvernamentale asigura facilitati de crestere a ponderii acestora in valoarea contractelor, de achizitii publice de bunuri materiale, lucrari si servicii si beneficiaza de reduceri cu 50% pentru criteriile legate de cifra de afaceri si

garantiile cerute

Guvernul Romaniei si autoritatile publice locale, prin sume alocate de la bugetele de stat sau bugetele locale, precum si prin programe sustinute de organismeleinternationale sau alte surse se preocupa de pregatirea profesionala a managerilor si angajatilor din IMM.

¦ Agentia Nationala pentru Intreprinderile Mici si Mijlocii, organism guvernamental, se preocupa de elaborarea si derularea programelor de dezvoltare a IMM, prin intermediul organizatiilor sau investitiilor de drept privat. Guvernul aproba anual programe de incurajare si stimulare a infiintarii IMM, prin Agentia

Nationala si cu consultarea Camerelor de comert si industrie, a patronatelor IMM. Selectarea organizatiilor sau institutiilor de drept privat pentru derularea programelor se face prin licitatie.

Intreprinderile mici si mijlocii beneficiaza, conform legii, de numeroase facilitati, economico-financiare si bancare, ca:

scutiri de taxe vamale pentru importurile de masini, instalatii, echipamente, know-how in vederea dezvoltarii activitatii proprii de productie si servicii care se achita din fonduri proprii sau credite

obtinute de la banci romanesti sau straine;

nu se impoziteaza cota parte din profitul brut reinvestit de catre IMM;

beneficiaza de reducerea impozitului pe profit de 20%, in cazul in care creeaza locuri de munca, daca asigura cresterea numarului scriptic cu cel putin 10% fata de anul precedent;

scutiri de taxe vamale pentru importul de materii prime necesare fabricarii produselor, in cazul in care aceste produse sunt scutite la plata taxelor vamale la import;

beneficiaza de reducerea cu 75% a impozitului pe profit obtinut din productia exportata etc.

¦ Guvernul a infiintat " Fondul national de garantare a creditelor pentru IMM", cu resedinte in fiecare judet. Acest fond s-a organizat sub forma de societati comerciale, conform Legii 31/1990. Actiunile fondului pot fi admise la cotarea unei burse de valori sau pot fi negociate pe o alta piata organizata de valori mobiliare.

Fondul de garantare a creditelor are ca obiect de activitate exclusiv garantarea creditelor sau a altor instrumente obtinute de IMM de la bancile comerciale sau din alte surse.

In prezent, stimularea dezvoltarii sectorului IMM este abordata complex, la nivelul intregii economii. Astfel, prin Hotararea Guvernului Romaniei, din 9 ianuarie 2001, privind infiintarea, organizarea si functionarea Departamentului pentru Relatia cu Investitorii Straini , in subordinea primului ministru, se urmareste realizarea unei politici unitare de atragere a investitorilor straini cu o valoare de minim 10 milioane de dolari fiecare. Prin aceasta hotarare se promoveaza mediul investitional de afaceri din Romania in mediile de afaceri internationale.

Acest departament isi desfasoara activitatea in stransa colaborare cu ministerele si celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, cu agenti economici din sectorul public sau privat, cu asociatiile profesionale sau cu institutii de specialitate guvernamentale si neguvernamentale.

¦ Cea mai relevanta organizatie neguvernamentala nationala, cu rol important in crearea, dezvoltarea, orientarea si apararea drepturilor IMM este Consiliul National al Intreprinderilor Private Mici si Mijlocii (C.N.I.P.M.M.R.), creat in anul 1992.

Conform statutului sau, C.N.I.P.M.M.R. este organizatie reprezentativa romana cu personalitate juridica, non-profit, neguvemamentala si apolitica.

Organizatia are ca scop:

promovarea si apararea intereselor economice, de productie, comercializare,financiare, juridice etc. ale IMM private in raporturile acestora cu organele  puterii si ale administratiei de stat, precum si a relatiilor cu alte organe si organisme din tara si strainatate;

impulsionarea, prin mijloace specifice, a procesului de formare a IMM cu capital privat autohton si/sau cu participarea intreprinzatorilor straini in conditii de profit pentru partenerii de afaceri.

Membru al C.N.I.P.M.M.R. poate fi orice IMM cu capital privat, mixt, strain si orice persoana fizica cu autorizatie de intreprinzator particular, din orice domeniu de activitate, care adera in mod liber la prevederile statutului. C.N.I.P.M.M.R. are ca obiect de activitate:

. initierea si propunerea de proiecte de legi si alte acte normative si conlucrarea cu sindicatele, patronatul, camerele de comert, alte organizatii profesionale si cu organe ale administratiei de stat in adoptarea solutiilor ce prezinta interes pentru IMM;

. accelerarea prin mijloacele specifice ale procesului de privatizare si de formare a IMM cu capital privat, ca si incurajarea investitiilor straine in crearea si dezvoltarea unor astfel de societati comerciale;

. stimularea si promovarea relatiilor economice si a cooperarii internationale;

. acordarea de asistenta in domeniul economic, managerial, social, tehnic, financiar, educational si juridic;

. editarea de publicatii si organizarea de manifestari stiintifice, seminarii, conferinte, expozitii, targuri comerciale si reprezentarea IMM in fata organelor si organizatiilor nationale si internationale;

. conlucrarea cu organele administratiei publice si cu alte organisme in reglementarea impozitelor, taxelor, tarifelor, a preturilor produselor;

Centrul Roman pentru Intreprinderi Mici si Mijl ocii

Fundatia Centrul Roman pentru intreprinderi Mici si Mijlocii (CRIMM) este persoana juridica romana, apolitica, neguvernamentala si fara scop lucrativ; este constituita pe durata nedeterminata, in vederea sprijinirii infiintarii de IMM; are sediul in municipiul Bucuresti si desfasoara activitate la nivel national; poate infiinta filiale in tara si reprezentante in strainatate.

Fundatia are ca obiective principale: promovarea, stimularea, coordonarea politicii de dezvoltare a sectorului IMM; promovarea comunicarii si cooperarii cu institutii si organizatii romane, straine si internationale, care au ca scop primordial dezvoltarea sectorului IMM.

Centrele de dezvoltare a IMM constituite in fiecare resedinta de judet si in municipiul Bucuresti au ca scop promovarea si dezvoltarea in plan local a IMM, prin coordonarea la nivel judetean, a actiunilor in favoarea dezvoltarii IMM; asigurarea cu suport si asistenta tehnica a IMM; formarea si perfectionarea personalului de

specialitate, a consultantilor pentru IMM; colectarea si distribuirea de informatii statistice privind dezvoltarea IMM din zona respectiva.

¦ In perioada 2001-2002, sectorul IMM beneficiaza de numeroase programe de investitii si dezvoltare, finantate de Uniunea Europeana, Banca Mondiala, BERD, Fondul Romano - American, Fondul Germano - Roman, PUND, Guvernul Elvetiei etc.

De finantarea din aceste fonduri pot beneficia toate IMM, cu exceptia celor care isi desfasoara activitatea in agricultura (care beneficiaza de programul SAPARD), extractie, prelucrarea tutunului si bauturilor alcoolice sau in domeniul serviciilor auxiliare. Conditiile de obtinere a finantarii sunt ca aceste intreprinderi sa aiba mai putin de 150 de angajati, cel putin 10% capital privat autohton si minimum 51% capital provenit din tarile membre ale Uniunii Europene sau beneficiare ale programelor PHARE.

Investitiile eligibile pentru aceste programe sunt diversificate: masini, utilaje, mijloace de transport, constructii, capital circulant etc. Valoarea creditului este de maxim 500 mii euro, iar sursele proprii de minim 15% din valoarea proiectului. Durata creditului este de maxim 6 ani, iar perioada de gratie de maxim un an.

Rata dobanzii este redusa si se compune din: cota PHARE si cota bancii inantatoare. Pentru obtinerea creditului este necesara urmatoarea documentatie:

1. Actul constitutiv al societatii, cu toate actele aditionale, certificatul de inmatriculare la Registrul Comertului actualizat cu toate mentiunile efectuate.

2. Hotararea Adunarii Generale a Asociatilor privind persoanele imputernicite sa reprezinte societatea in relatiile cu banca, sa contracteze si sa semneze contractul de credit bancar si documentele de garantare.

3. Certificat de la Directia Generala a Finantelor Publice si Control Financiar de Stat (D.G.F.P.C.F.S.) ca societatea este inregistrata ca platitor de taxe si impozite.

4. Bilanturile contabile pe ultimii doi ani, insotite de balantele de verificare si declaratiile privind TVA-ul si impozitul pe profit vizate de D.G.F.P.C.F.S. (in copie), aferente raportarilor respective.

5. Ultimele doua balante de verificare intocmite pentru lunile anterioare solicitarii, declaratiile aferente privind TVA, ultima declaratie privind impozitul pe profit. 6. Copii dupa contractele de credit incheiate cu alte banci (in caz ca exista angajamente si la alte banci) si cele mai recente extrase ale conturilor curente si

conturilor de imprumut.

7. Declaratia pe propria raspundere a solicitantului sau al reprezentantului sau legal cu privire la creditele in lei si/sau devize convertibile, garantii bancare, precum si alte angajamente in curs, contractate la alte banci, din care sa rezulte valoarea facilitatii, garantiile construite si scadentele aferente (in cazuri

exceptionale, cand nu pot fi depuse copii dupa contractele de credit existente sau atunci cand nu apar inregistrate alte angajamente in balanta).

8. Documente privind spatiul in care se desfasoara activitatea.

9. Copii ale contractelor interne si externe in derulare (si/sau noi), precum si cea mai recenta situatie a creantelor de incasat in functie de vechimea lor (sub 30 zile, 30-60 zile, 60-90 zile, peste 90 zile).

10. Situatia clientilor cu care societatea este in litigiu.

11. Situatia cea mai recenta a datoriilor catre bugetul statului (curente, restante) si masurile luate pentru achitarea datoriilor restante, daca este cazul inclusiv eventualele aprobari de reesalonare a datoriilor, emise de organismele abilitate ale statului.

12. Contractele de achizitie a bunurilor ce fac obiectul cererii de credit. 13. Situatia cea mai recenta a furnizorilor, structura, vechimea (sub 30 zile 30-60 zile, 60-90 zile, peste 90 zile), componenta datoriilor.

14. Acte oficiale prin care Adunarea Generala a Actionarilor sau Consiliul de administratie numeste persoana desemnata sa administreze societatea.

15. Proces verbal al Adunarii Generale a Actionarilor sau Consiliului de administratie, dupa caz, prin care se aproba solicitarea creditului de la banca in conditiile de mai sus (valoarea si garantii), cu respectarea art.143 din Legea Societatilor Comerciale nr.31/1990 republicata).

16. Declaratie pe propria raspundere din care sa rezulte eventuala apartenenta a solicitantului la un grup de firme si eventualele angajamente ale altor firme din grup la alte sucursale ale bancii si/sau la alte banci.

17. Cel putin trei oferte de la diferiti furnizori din tarile Uniunii Europene sau tari beneficiare de programe PHARE (numai pentru cazurile cand fiecare achizitie in parte depaseste suma de 1000.000 EURO).

18. Prezentarea garantiilor propuse si actele de proprietate asupra acestora.

19. Declaratii de venituri ale asociatilor/actionarilor principali.

20. Bugetul de venituri si cheltuieli, fluxul de numerar, intocmite pe perioada de creditare pe baza rezultatelor economico-financiare inregistrate pe perioadele trecute si a contractelor incheiate pe perioada de creditare trebuie sa constituie partea integranta la Cererea de Credit .

21. Cea mai recenta declaratie privind obligatiile de plata la bugetul de stat. 22. Extras de la Registrul Comertului privind situatia actuala a societatii, pentru a dovedi ca subimprumutatul nu a schimbat natura sau domeniul de activitate, nu a dizolvat societatea, nu fuzionat cu alta societate si nici nu a achizitionat alta

societate.

Bancile comerciale, confruntate cu solicitarile de credite din partea IMM, cauta solutii menite sa imbine propriile interese (garantarea rambursarii imprumuturilor si a dobanzilor aferente) cu interesele IMM. In afara faptului ca majoritatea covarsitoare a cererilor de creditare (peste 90%) nu sunt corect intocmite, in special in partea de fundamentare a planurilor de afaceri, bancile se afla in situatia de a nu fi putut recupera o parte insemnata din creditele acordate in anii precedenti. Solutionarea problemelor cu care se confrunta IMM impune elaborarea unei strategii nationale pentru aceasta categorie de agenti economici, baza de plecare poate si trebuie sa o constituie strategia de aderare la UE a Romaniei. Se impune insa ca strategia pentru IMM-uri sa fie structurata riguros, cu elemente precis definite pentru fiecare din componentele majore ale unei strategii (fig. 6.4.).

Strategia IMM, ca parte componenta a strategiei nationale de reforma economica si relansare a economiei, este esentiala pentru relansarea sectorului privat si implicit al economiei nationale in ansamblul sau.

Cuvinte si expresii cheie:

. criterii de delimitare a IMM;

. masuri institutionale pentru IMM;

. masuri legislative pentru stimularea IMM;

. investitii eligibile pentru IMM.

Intrebari:

1. Care sunt criteriile de delimitare a IMM?

2. In ce consta importanta economica si sociala a IMM?

3. Care este evolutia sectorului IMM in Romania?

4. Care sunt sectoarele si domeniile in care se pot dezvolta prioritar IMM in Romania?

5. In ce consta sistemul institutional si ce cuprinde legislatia care asigura conditii pentru crearea si dezvoltarea IMM in Romania?