Dobanda si renta

Dobanda si renta

1. Dobanda reprezinta suma de bani pe care debitorul o datoreaza creditorului ca recompensa pentru avantajul adus de creditul utilizat.

Marimea dobanzii este evidentiata cu ajutorul a doi indicatori: suma absoluta a dobanzii (D) si rata dobanzii exprimata in procente (d').

Rata dobanzii este venitul anual, exprimat in procente, care este obtinut fie ca remunerare pentru orice imprumut banesc, fie ca este adus de o obligatiune sau orice alta valoare mobiliara.

D = C ∙ d'; d'

a) Dobanda simpla se calculeaza numai asupra sumei imprumutate initial.

D =

b) Dobanda compusa se calculeaza in situatia in care creditul se acorda pe o perioada mai mare de un an, iar dobanda nu este platita anual creditorului. In acest caz, dobanda se capitalizeaza, urmand sa fie luata in calculul dobanzii impreuna cu suma initiala.

S_n = C (1 + d')ⁿ - C

unde:

S_n - suma totala ce va trebui platita creditorului dupa n ani;

d' - rata dobanzii;

n - timpul in ani pentru care se aloca creditul

Marimea ratei dobanzii este influentata de urmatorii factori:

Raportul dintre cererea si oferta de capital. Cresterea cererii atrage dupa sine sporirea ratei dobanzii, iar sporirea ofertei duce la scaderea ratei dobanzii;

Inflatia actioneaza asupra ratei dobanzii in sensul cresterii ei;

Riscul pe care il comporta si bonitatea (increderea) pe care o  prezinta debitorul;

Tipul de credit (pentru consum, ipotecar etc.)

Profitul bancar. Bancile ca principalele institutii de credit, efectueaza doua categorii de operatiuni si anume: operatiuni pasive si operatiuni active.

a) Operatiunile pasive sunt operatiunile prin care banca mobilizeaza disponibilitatile temporare de bani de pe piata. In aceasta categorie se include: depunerile in depozit la termen si la vedere, depuneri in cont curent s.a.;

b) Operatiunile active sunt operatiunile de acordare de credite de catre banci intreprinzatorilor, populatiei etc. depunatorii, in calitate de creditori ai bancii, primesc dobanda pentru banii depusi la banca. La randul lor, bancile incaseaza dobanda pentru banii pe care ii acorda cu imprumut. Intotdeauna rata dobanzii perceputa de banca este mai mare decat cea platita. Din aceasta diferenta bancile realizeaza profitul bancar brut. Daca din profitul bancar brut se scad cheltuielile facute de banca cu salariile, chiriile, intretinerea etc. se obtine profitul bancar net.

Renta este un venit pe care il aduce cu regularitate proprietarului un bun material (teren agricol, de constructii etc.) sau mobiliar (capital banesc, hartii de valoare) si care nu este legat de o activitate productiva a proprietarului.

Principala forma de renta este renta funciara (renta pamantului) care se formeaza in agricultura si silvicultura.

Renta funciara imbraca trei forme; renta diferentiata, renta absoluta si renta de monopol.

a) renta diferentiata este de doua feluri: diferentiata I si diferentiata II.

Renta diferentiata I este renta pe care o dau terenurile cu fertilitate buna sau foarte buna, precum si cele situate in apropierea pietelor de aprovizionare sau de desfacere a produselor;

Renta diferentiala II provine din investitiile suplimentare de capital facute pe acelasi teren.

b) Renta absoluta este renta insusita de proprietarii funciari de pe toate terenurile, indiferent de fertilitatea si pozitia lor fata de piata de aprovizionare si desfacere; chiar terenurile cu cea mai slaba fertilitate ofera posibilitatea obtinerii rentei

c) Renta de monopol reprezinta suma incasata de posesorii unor suprafete de teren de pe care se obtin produse cu calitate exceptionala, produse care sunt foarte cautate de consumatori. Ea este determinata de posibilitatea vanzarii produselor agricole la preturi de monopol.

Pretul pamantului

Pamantul este o marfa care se vinde si se cumpara la un anumit pret. Acest pret se formeaza pe piata in functie de cerere si oferta. El are, insa, la baza calcule mai complexe, fiind in functie de doi factori: cuantumul rentei si rata dobanzii.

Pr =

Piata schimburilor valutare reprezinta un segment de piata, prin intermediul careia se realizeaza operatiile de vanzare-cumparare de valute (efective si in cont), precum si devize (cambia, bilete la ordin si cecuri, exprimate in valuta)

1. Valutele sunt monedele nationale ale diferitelor tari private in relatiile lor de schimb cu monedele nationale ale altor tari.

2.Monedele internationale sunt monedele nationale convertibile, care pot circula pe piata internationala. In rolul de monede internationale functineaza trei categorii de monede si anume:

a) Monedele nationale liber convertibile (liber utilizabile) cu convertabilitate absoluta: dolarul SUA, lira sterlina, yenul japonez s.a;

b) unitatile de cont emise de organismele financiare internationale si anume:

Drepturile speciale de tragere (DST), utilizate de Fondul Monetar International (FMI);

ECU (European Currency Unit), moneda de cont, utilizata pana la 1 ianuarie 1999 in cadrul Uniunii Europene.

EURO, moneda internationala efectiva, care a intrat in functiune incepand de la 1 ianuarie 1999 pentru 11 tari membre ale U.E. emisa de Banca Centrala Europeana.

3. Devizele sunt titluri de credit sau efecte de comert (cambia, biletele la ordin si cecuri) exprimate in valuta straina.

Piata valutara prezinta doua trasaturi:

a) Pe aceasta piata actioneaza numai agenti specializati (Banca Centrala, bancile comerciale autorizate, casele de schimb autorizate si alte institutii financiare autorizate). De asemenea, pe aceasta piata actioneaza vanzatorii si cumparatorii, care isi exprima cererea si oferta prin casele de schimb, populatia si, prin intermediul bancilor, intreprinderile care au conturi bancare;

b) Pietele valutare existente in cadrul fiecarei economii nationale se supun legislatiei monetare si financiare a statului pe teritoriul careia functioneaza, fiind supuse controlului Bancii Centrale.

Piata valutara nationala este piata pe care se vand si se cumpara contra monedei nationale, valute liber convertibile.

Piata valutara internationala este piata care mijloceste comertul cu valute reprezentand monede straine atat pentru vanzator, cat si pentru cumparator.

Piata valutara are urmatoarele componente:

Bursa valutara;

Bancile (tranzactiile realizate pe piata interbancara);

Casele de schimb valutar.

Pe piata valutara au loc doua genuri de operatii: la vedere si la termen.

a) Piata la vedere consta in vanzari si cumparari ale diferitelor monede care trebuie livrate in cateva zile lucratoare (doua) de la incheierea tranzactiilor;

b) Piata la termen cuprinde tranzactiile de vanzare si de cumparare care se incheie la cursul existent in momentul respectiv, dar care se finalizeaza prin livrare si plata ulterioara la scadenta. Termenele pot fi 1-6 sau 12 luni.

Cursul valutar (cursul de schimb) reprezinta pretul unei unitati monetare nationale sau internationale exprimat intr-o alta moneda, cu care se compara valoric.

Cursul oficial este protejat administrativ de autoritatea monetara si este predeterminat (fix sau fix ajustabil), directionat catre o gama mai restransa sau mai larga de tranzactii.

Cursul de piata este determinat de raportul dintre cerere si oferta, de obicei flexibil sau cu flotare administrata. Cursul valutar de piata constituie pretul reprezentativ al pietei valutare. In functie de baza de raportare exista doua modalitati de cotare a valutelor si anume: cotarea directa si cotarea indirecta:

Cotarea directa (incerta) - cand baza de raportare este reprezentata de o unitate monetara straina: 1 dolar = 33.250 lei;

Cotarea indirecta (certa) - cand baza de raportare o constituie o unitate din moneda nationala: 1 lira sterlina = 1,56 dolari sau 1 lira sterlina = 2,63 D.M. in cazul cotatiei, moneda variabila se numeste moneda cotata, iar moneda fixa se numeste de baza.

Cursul de schimb indeplineste urmatoarele functii:

a) functia de masurare a valorii priveste exprimarea in valuta a unei parti din productia nationala - bunuri comercializabile - sau a intregii productii;

b) functia de instrument de politica economica vizeaza manevrarea nivelului de curs pentru atingerea anumitor tinte economice obiective;

c) functia de transmitere partial sau integral a semnalelor dinspre piata mondiala spre economia nationala.

Principali factori care actioneaza asupra cursului de schimb sunt:

Pe termen scurt, cel mai important factor il reprezinta raportul dintre cerere si oferta a doua monede. Daca oferta monedei nationale este mare, iar cererea pentru o valuta este ridicata, cursul valutei creste, iar moneda nationala se depreciaza. Alti factori de influenta sunt: evolutia dobanzii, inflatia interna care depreciaza moneda nationala, la fel ca si deficitul bugetar sau deficitul balantei de comert exterior, in raport cu alte valute.

Pe termen lung, rolul principal in evolutia cursului revine paritatii (raportul) puterii de cumparare a monedelor care se schimba, care se determina pe baza compararii nivelului general al preturilor din tarile ale caror monede se schimba, metoda care permite determinarea si compararea puterilor de cumparare ale monedelor respective.

Indicatorii economici sunt date numerice prin care se exprima, cantitativ, rezultatele activitatii umane si evolutia acestora.

Indicatorii macroeconomici

Produsul intern se determina ca produs intern brut (PIB) si produs intern net (PIN), iar produsul national se calculeaza ca produs national brut (PNB) si produs national net (PNN).

Produsul global, total (sau social) reprezinta totalitatea bunurilor create in toate ramurile economiei nationale in decursul unei perioade determinate .

Privite in forma lor fizica si din punct de vedere al stadiului de prelucrare, bunurile care compun produsul global (total) se pot imparti in trei categorii:

a) produse primare, obtinute in ramurile primare ale economiei (agricultura, ramurile extractive, silvicultura);

b) produse intermediare, care au parcurs anumite etape de prelucrare, fara a se incheia procesul;

c) produse (bunuri) finale sau finite, care au incheiat procesul de prelucrare si urmeaza sa intre in consumul oamenilor ca bunuri de consum sau in procesul investitional, ca bunuri de investitii (masini, utilaje, constructii etc.)

1. Produsul intern brut reprezinta valoarea de piata exprimata in bani, a productiei de bunuri materiale si servicii finale create in decursul unei perioade de timp, de regula intr-un an, de agentii economici care isi desfasoara activitatea in interiorul tarii.

Este format din:

a) valoarea nou creata (inclusiv impozitele pe produs (TVA));

b) amortizarea capitalului fix.

PIB se poate calcula in primul rand prin metoda de productie:

PIB in preturi de piata = VAB + IP + TV - SP

unde: VAB = valoarea adaugata bruta (preturi de baza);

IP = impozitele pe produs, inclusiv T.V.A.;

TV = taxele vamale;

SP = subventiile pe produs si pentru import.

Se mai folosesc: metoda cheltuielilor, bazata pe insumarea consumului final, a cheltuielilor pentru formarea bruta a capitalului fix, a variatiei stocurilor si a soldului, import-export (E - I). si metoda repartitiei, caz in care: PIB = R + EBE + IPRI - SE, unde: R = renumerarea salariatilor; EBE = excedentul brut de exploatare; IPR = impozitele legate de productie si de import; SE = subventiile de exploatare si de import.

Daca din PIB se deduce valoarea capitalului fix consumat (amortizarea) atunci se obtine produsul intern net.

2. Produsul national brut reprezinta valoarea bruta, curenta, de piata a bunurilor si serviciilor finale produse intr-un an, de agentii economici care apartin tarii respective (nationali), indiferent unde isi desfasoara activitatea, in interior sau in exterior.

Daca din PNB se elimina amortizarea (sau consumul de capital fix ) se obtine produsul national net.