Societatile de bursa si agentii de bursa

Societatile de bursa si agentii de bursa

Participantii pe pietele bursiere analizate sunt societatile de bursa, adica firme de intermediere care actioneaza in calitate de broker, in numele si pe contul clientilor in schimbul unui comision, sau broker/dealer, in calitate de contraparte vanzator pentru clientii care cumpara titluri si comparator pentru clientii care vand, in acest caz venitul acestor societati rezultand din spread, adica diferenta dintre pretul de vanzare si cel de cumparare.

In practica, functiile societatilor de bursa sunt mult mai diversificate. Astfel, pe piata SUA, firmele de brokeraj pot oferi clientilor lor servicii complete (full service), fie numai servicii de baza (discount service).

In prima situatie, societatea va asigura clientilor urmatoarele activitati:

. cercetarea pietei titlurilor: in acest sens, societatea dispune de un compartiment specializat, cu atributii de urmarire a tendintelor pietei, identificare a posibilitatilor de investitii viitoare, intocmire a unor studii de marketing;

. managementul activelor financiare, respectiv gestiunea fondurilor clientilor in scopul asigurarii profitabilitatii, lichiditatii si sigurantei acestora;

. consultanta in plasamente, asistenta de specialitate, ceea ce se traduce in recomandarile facute clientilor de catre societatile de servicii de investitii financiare, pe baza analizelor proprii, in legatura cu cele mai bune oportunitati de investitie, cu modul de actiune pe piata bursiera, decizia de investire apartinand exclusiv clientului;

. executarea ordinelor este o functie esentiala a societatilor de brokeraj, fara de care nu s-ar putea realiza relatia dintre investitori si piata bursiera;

. compensarea si decontarea tranzactiilor, adica executarea obligatiilor de livrare/plata a titlurilor, este operatiunea care urmeaza incheierii contractelor in bursa, fiind realizata prin departamentele specializate ale societatilor de bursa.

In ceea ce priveste societatile de brokeraj cu servicii de baza, acestea se rezuma, in principiu, la executarea, compensarea si decontarea ordinelor primite de la clienti. In mod corespunzator, ele solicita comisioane mai reduse (2/3 pana la 3/4 din cele ale societatilor cu servicii complete).

In Japonia, participantii pe piata bursiera sunt, in principal, marile societati financiare, care desfasoara o gama larga de activitati, atat pe piata primara, cat si pe piata secundara. In ceea ce priveste implicarea lor pe piata financiara, se pot distinge trei mari categorii de activitati:

operatiunile cu actiuni, respectiv intermediere de titluri brokeraj (circa 75% din total, in 2006) si tranzactiile in cont propriu;

operatiunile cu obligatiuni, care cuprind, in principal, distributia prin plasament garantat (underwriting) si comertul cu titluri (dealing), circa 97% din operatiunile cu obligatiuni fiind realizate in cont propriu;

alte tipuri de operatiuni legate de tranzactiile cu titluri (credite pentru tranzactii, operatiuni cu certificate de depozit etc.)

Trebuie sa mentionam ca din 1986, cand a fost promulgata legea privind consultanta in domeniul titlurilor financiare, societatile financiare nu mai acorda clientilor lor servicii de consultanta pentru investitii, acestea facand obiectul de activitate al unor societati autorizate in acest sens (investment advisory companies).

In Marea Britanie o societate poate indeplini atat functia de broker, cat si pe cea de jobber (actionand in cont propriu, ca principal). Societatile de bursa britanice cuprind in structura lor organizatorica urmatoarele trei componente de baza:

. compartimentul de relatii cu investitorii institutionali (institutional desk), care tine legatura cu

companiile care fac plasamente prin intermediul firmei respective;

. compartimentul de relatii cu investitorii individuali (private clients), care asigura atragerea investitorilor particulari;

. compartimentul de analiza bursiera (investment advisory), care asigura consultanta si studii sectoriale pentru compartimentele operative ale firmei.

1.Agentii de bursa

Activitatea de intermediere este realizata de persoane specializate, care, din punct de vedere al rolului lor pe piata bursiera, se pot clasifica in specialisti operativi, care participa efectiv la procesul de initiere, incheiere, executare si control al tranzactiilor bursiere si specialistii neoperativi care au atributii in ce priveste analiza, urmarirea si facilitarea tranzactiilor bursiere (de exemplu, analistii bursieri, functionarii bursei cu sarcini de supraveghere, urmarire si control al modului de executare al operatiunilor bursiere.

Agentii de bursa, in sensul de specialisti operativi, sau operatori de bursa, prezinta cateva caracteristici definitorii:

. in primul rand, agentii de bursa sunt persoane fizice care au un anumit statut socio-profesional,o profesiune distincta, consacrata ca atare in practica de afaceri, un anumit grad de pregatire, o autorizatie, o anumita varsta; ei sunt singurii abilitati sa realizeze efectiv operatiunile impuse de incheierea si executarea tranzactiilor bursiere;

. in al doilea rand, agentii de bursa pot sa actioneze fie ca profesionisti independenti, fie ca angajati ai unor firme de specializate, societatile de bursa. In acest din urma caz, ei lucreaza in departamentele operative ale firmelor, cele care se ocupa de incheierea tranzactiilor cu titluri;

. in al treilea rand, agentii de bursa pot sa actioneze in afara bursei de valori - in cadrul societatilor de bursa - sau ca liberi profesionisti.

Exemplul cel mai concludent pentru brokerii din afara bursei il ofera piata americana. Locul central in cadrul firmelor de brokeraj il ocupa brokerul de titluri (stockbroker), numit si responsabil cu contul (account executive). Brokerul de titluri este singura persoana autorizata sa primeasca ordine de

la clientii firmei si trebuie sa asigure clientilor o gama larga de informatii privind piata titlurilor, oportunitatile de plasament, aspectele financiare si juridice legate de investitie, ca si consultanta referitoare la incheierea propriu-zisa a tranzactiei.

In marile firme de brokeraj functioneaza si asistentii pentru vanzari (sales assistance), care deservesc 2-3 brokeri si executa munca de rutina (primirea mesajelor, formalitati, evidente etc.)

Pe de alta parte, un agent care lucreaza in incinta bursei poate sa se afle in una dintre urmatoarele situatii:

a) sa fie membru al bursei. Aceasta inseamna indeplinirea conditiilor de eligibilitate proprii fiecarei piete si obtinerea unui loc in bursa (cazul tipic NYSE);

b) sa fie angajat sau reprezentant al unui membru al bursei.

La Bursa din Tokyo, agentii de bursa sunt persoane fizice care ii reprezinta pe membrii bursei, societatile financiare.

La NYSE exista mai multe tipuri de agenti, fiecare ilustrand, de fapt, anumite functii ale membrilor bursei.

Prima categorie include:

. Brokerii de bursa (floor brokers), unde se incadreaza brokerii pe comision si brokerii independenti.

. Brokerii pe comision (comision brokers) sunt agenti care reprezinta o firma de brokeraj membra NYSE si executa ordinele de vanzare/cumparare pe care le dau clientii din afara bursei.

Firmele de brokeraj pot avea unul sau mai multi brokeri in sala de negocieri.

. Brokerii independenti sunt tot brokeri de bursa, dar care executa ordinele primite de la alti agenti de bursa sau de la firme membre ai caror agenti nu se afla in incinta bursei.

O a doua categorie de agenti din incinta bursei o constituie comerciantii de bursa (dealers and traders), cuprinzand mai multe tipuri:

. Comerciantii concurenti lucreaza in nume si pe cont propriu. Ei sunt inregistrati la bursa si, in acest scop, trebuie sa indeplineasca conditiile de profesionalism si credibilitate financiara, ca si sa respecte reglementarile bursei menite sa garanteze conduita lor corecta.

. Creatorii de piata concurenti (competitive market makers) lucreaza in cont propriu pentru profit (ca dealeri), dar au si sarcina de a asigura un pret corect (ca specialistul). Spre deosebire de specialist, ei pot vinde/cumpara oricare din titlurile cotate la NYSE.

. Comerciantii pentru ordine non-standard (odd-lot-dealers) au rolul de a concentra ordine cu volum inferior contractelor standard (la NYSE, 100 actiuni), executand ordinele cand reusesc sa formeze pachete standard.

Cea de-a treia categorie, specialistii, sunt agenti de bursa tipici pentru pietele americane (NYSE si AMEX). Ei combina activitatea brokerului cu cea a comerciantului, si ocupa o pozitie fixa in incinta bursei, specializandu-se pe anumite titluri.

Specialistul stabileste in fiecare zi pretul de deschidere la titlurile sale, luand in calcul ordinele de vanzare/cumparare care i-au fost trimise.

La Tokyo Stock Exchange, deoarece membrii bursei sunt exclusiv persoane juridice, respective societati comerciale inregistrate, ei sunt reprezentati in incinta bursei de angajatii lor, agentii de bursa, de tipul brokerilor. In cazul membrilor plini, angajatii se numesc agenti de tranzactii (trading clerks) si ei incheie efectiv tranzactiile bursiere, putand sa actioneze in doua modalitati: prin utilizarea unui saitori sau, mai rar in practica, prin negociere directa cu un agent de tranzactii, reprezentand un alt membru plin al bursei.

Firmele saitori sunt reprezentate in incinta bursei de agentii de intermediere (intermediary clercks) care asigura incheierea operatiunilor bursiere. Fiecare firma are mai multi astfel de angajati, acestia fiind specializati pe mai multe titluri. Spre deosebire insa de specialistii de la bursele americane, agentii firmelor saitori nu au dreptul sa incheie tranzactii in contul firmelor pe care le reprezinta.

Un agent de intermediere, angajat al firmei de saitori are o serie de responsabilitati privind activitatea sa in incinta bursei:

sa anunte preturile de vanzare/cumparare pentru titlurile pe care lucreaza;

cand conditiile pietei o impun, el trebuie sa anunte cursurile cu voce tare, astfel incat toti cei interesati sa poata lua cunostinta de cotatiile agentului;

sa inregistreze toate tranzactiile efectuate, intocmind un raport de tranzactii;

sa raspunda pentru pagubele pe care le creeaza membrilor plini ca urmare a erorilor personale; sa-si desfasoare intreaga activitate dupa principiul bunului gospodar (due dilligence), tratand pe toti membrii plini, respectiv agentii de tranzactie in mod egal si corect.

2. Formarea si conduita agentilor de bursa

Agentul de bursa ramane un personaj aparte in lumea afacerilor

In SUA, de multe ori, un agent isi incepe cariera ca broker de bursa (floor broker), functia respectiv presupunand mai putine cunostinte de specialitate (care se reduc la cunoasterea si respectarea ferma a reglementarilor privind activitatea in sala de negocieri) si mai mult o serie de aptitudini, cum ar fi: rapiditate in reactii, rezistenta la stres, memorie buna, capacitate de concentrare, stapanire de sine, spirit de disciplina.

Un broker de bursa, care dobandeste o serie de cunostinte privind piata titlurilor si isi dezvolta capacitatea de a lucra cu publicul, poate deveni broker de titluri, profesiune care presupune nu doar experienta si competenta, ci si o anumita capacitate creativa, imaginatie, spirit de oportunitate. De activitatea stockbrokerului depinde in mare masura bunul mers al firmei de brokeraj, cercul de clienti de care dispune si volumul de afaceri pe care le deruleaza. De aceea, competenta acestor agenti de

bursa prezinta o importanta speciala pentru firmele de brokeraj, ca si pentru piata bursiera ca atare.

In Japonia se asigura o importanta speciala procesului de formare a agentilor de bursa, pregatirii si perfectionarii brokerilor.

Inca din prima luna, ei sunt supusi unui program intensiv de studiu, in colective restranse, organizate dupa principiul vietii in campusurile studentesti (cultivarea relatiilor personale, programarea riguroasa a activitatii, stimularea spiritului de competitie). Se urmaresc, in aceasta etapa, doua obiective de baza: cunoasterea elementelor esentiale ale muncii de broker, prin studiu teoretic si aplicatii practice, si aprofundarea cunoasterii companiei pentru care viitorul broker urmeaza sa lucreze. Dupa catva timp, tanarul este dat in grija unui broker cu experienta - un fel de mentor intr-ale meseriei, numit senpai - si incepe sa participe la activitatea propriu-zisa de bursa. In cei doi-trei ani de ucenicie in meserie, tanarul este supus unor examinari periodice, precum si sesiuni de perfectionare intensiva,mai frecvente la inceput. Angajatii sunt periodic mutati de la un compartiment la altul, pentru ca spre deosebire de firmele occidentale, care urmaresc o specializare cat mai stricta, cele nipone vor sa produca mai degraba "generalisti", persoane superior calificate, dar care pot fi relativ usor reorientati spre alte specializari, in conformitate cu interesele companiei. In cele din urma insa, activitatea agentului de bursa este apreciata in raport cu norma pe care o realizeaza, cu numarul de contracte incheiate de bursa, cu contributia sa efectiva la veniturile firmei din care face parte.

Spre deosebire insa de SUA, unde cei care nu dau rezultate sunt pur si simplu concediati, in Japonia, fiecarui angajat in care s-a efectuat o investitie de formare si specializare i se cauta un loc de munca in care sa isi poata dezvolta aptitudinile.

In Marea Britanie au fost introduse programe complexe de pregatire si perfectionare a agentilor de bursa. Programul cuprinde 2 etape:

. atestarea cunostintelor ca angajat al unei firme sau ca agent de bursa independent;

. acordarea diplomei de specialist in titluri (securities industry diploma), ceea ce presupune un program de pregatire mai indelungat.