Statul si protectia sociala - Conceptul de protectie sociala

Statul si protectia sociala

1. Conceptul de protectie sociala

Produs al naturii si al societatii, dar si al permanentei lupte cu sine insusi, omul se prezinta ca o fiinta tridimensionala: biologica, sociala si rationala. Existenta omului si dezvoltarea sa presupune satisfacerea unor nevoi multiple. Ca urmare, nevoile omului apar sub forma a ceea ce oamenii resimt direct sau indirect ca fiindu-le necesar pentru existenta, pe4ntru formarea si dezvoltarea personalitatii umane. Dorintele, aspiratiile si asteptarile oamenilor de a avea, de a fi, de a sti si a crede reprezinta latura subiectiva a acestora.

Nevoile omului constituie mobilul intregii sale activitati social economice. Orice fiinta umana pentru a trai si a se dezvolta are nevoie sa imprumute din natura anumite elemente. Atata timp cat o nevoie nu-i este satusfacuta, produce in om o reactie prin care isi manifesta dorinta de a cauta obiectul satisfacerii respectivei nevoi.

Recunoasterea demnitatii inerente omului, precum si egalitatea si caracterul inalienabil al drepturilor lor, sunt fundamentul libertatii, dreptatii si pacii in lume.

Demnitatea si valoarea fiintei umane sunt hotaratoare in promovarea progresului social si instaurarea celor mai bune conditii de viata intr-o libertate cat mai deplina.

De aceea oamenii au dreptul la ajutor si la protectia sociala pentru cresterea si mai ales, atunci cand este nevoie, la mentinerea bunastarii lor, in acest sens trebuind sa beneficieze de protectia si de asistenta de care are nevoie pentru a putea sa joace pe delin rolul sau in societate.

In toate tarile lumii sunt oameni care traiesc in conditii deosebit de dificile si este necesar sa se acorde acestora o atentie deosebita, tinand in mod corespunzator seama de importanta traditiilor si valorilor culturale ale fiecarui popor in protectia si dezvoltarea personalitatii omului, in acest sens recunoscandu-se importanta cooperarii internationale pentru imbunatatirea conditiilor de viata ale oamenilor din toate tarile.

Factorul social economic este cel care determina inegalitatea care porneste de la impartirea si redistribuirea bunastarii care nu au nimic comun cu legile sociale si atunci se impune aplicarea principiilor dreptatii sociale care sunt in acest sens cel putin doua conceptii :

a)      dreptatea sociala ca rezultat (o situatie este apreciata ca fiind justitiara doar atunci cand se obtin rezultate pozitive in plan social) ;

b)     dreptatea sociala ca procedura ( ea fiind prezenta doar in urma utilizarii unor anumite mijloace, instrumente, parghii, ca de exemplu : protectie sociala, programe sociale diferentiate pe categorii de indivizi, securitate sociala, etc.) ;

Politica sociala reprezinta un sistem de scopuri si mijloace de analiza cu ajutorul carora statul infaptuieste alocarea resurselor publice si distribuirea veniturilor in viziunea umanista a justitiei sociale. Politica sociala adoptata democratic si promovata in cadrul statului trebuie analizata din doua puncte de vedere : politic si economic.

Din punct de vedere politic, in decursul istoriei, functia de protectie sociala exercitata asupra individului a fost treptat inlocuita cu functia de asistenta, avand loc o deplasare de la apararea drepturilor civile ( viata, proprietate ) la apararea drepturilor economice si sociale ( dreptul la munca, la asistenta sociala , in acest caz de boala sau batranete, organizarea si prestarea directa a unor servicii sociale, etc).

Din punct de economic, statul bunastarii presupune modificarea fortelor pietei libere, a regulilor ei de functionare.

Redistribuirea bunastarii imbraca mai multe forme care pot fi :

a. transferuri financiare de la cei care au resurse mai mari spre cei care au nevoi ce nu pot fi acoperite cu resurse proprii care pot fi : pensii, indemnizatii de somaj, ajutoare de boala, alocatii familiale, asistenta sociala si in natura (bunuri materiale si servicii acordate gratuit sau in cea mai mare proportie gratuit) ;

b.asistenta sociala care include mai multe tipuri de activitati :

ajutoare in bani sau in natura pentru persoanele aflate sub un standard de viata minim ;

finantarea unor institutii care acorda ingrijire speciala permanenta ( orfelinate, institutii pentru batrani, institutii pentru handicapati ) ;

c. asigurarile sociale cuprind urmatoarele sisteme :

asigurari intemeiate pe constituirea inui fond care serveste pentru plata asigurarii celui care o solicita ;

asigurari pentru pensii ;

asigurari cu surse mixte, adica realizate din contributia asiguratilor si din contributia satului de la buget ;

asigurari voluntare si obligatorii, primele fiind de regula private, iar celelalte fiind de stat.

Nivelul de trai nu trebuie apreciat doar prin masuratori ale veniturilor, beneficiilor sociale, bunurilor de capital. El trebuie apreciat printr-o lista completa de indicatori cum sunt : indicatori de educatie, de ocupare a fortei de munca, ai duratei muncii, ai mediului de munca, ai conditiilor de locuit, de transport si telecomunicatii, ai timpului liber, criteriile de apreciere a relatiilor sociale si politice, a sigurantei sociale de sanatate, mobilitate sociala, etc.

Indicatorii nivelului de trai sunt de nivel individual, dar se manifesta la nivelul resurselor publice si al investitiilor.

Pentru ilustrarea corecta a nivelului de trai se inscrie si preocuparea pentru perfectionarea sistemului de indicatori. Astfel s-a ajuns la inlocuirea indicatorului « produs intern brut » cu alti indicatori, apreciindu-se ca produsul intern brut nu furnizeaza nici o informatie asupra distribuirii bunastarii.

Pe de alta parte, se contureaza si opinia dupa care pretul platit de populatie pentru cresterea produsului intern brut a devenit, in ultima vreme, deosebit de ridicat, daca se iau in considerare poluarea, starea sanatatii, cresterea nesigurantei personale, abuzul de droguri si alcool, etc.

Mutatiile produse in viata economica, sociala si politica a Romaniei au deschis calea unor transformari in domeniul protectiei sociale, proces care a acutizat si amplificat sarcinile sociale ale statului.

Protectia sociala se concretizeaza prin programe sociale care cuprind masurile si instrumentele menite sa asigure cresterea standardului de viata si de imbunatatirea calitatii vietii precum si protectia populatiei de efectele negativa ce pot aparea, in anumite perioade determinate de diferitele conditii economice si sociale.

Domeniile si categoriile sociale in care se aplica masurile de protectie sociala sunt :

Protectia somerilor ;

Protectia mediului, a lucratorului si a publicului ;

Protectia consumatorilor ;

Protectia sanatatii populatiei ;

Protectia handicapatilor ;

Protectia copilului si a tineretului ;

Protectia sociala complementara.

In toate tarile dezvoltate s-au constituit progresiv sisteme de asigurare si de protectie zise «  sociale » , destinate sa protejeze in totalitate sau in parte populatia impotriva riscurilor legate de sanatate, de viata curenta, de locul de munca. Pentru a se dezvolta, aceste sisteme au urmat adesea cai originale, administrative, asociative sau mutualiste distincte de cele clasice ale finantelor publice.

Protectia sociala reprezinta doar un ansamblu de mecanisme de redistribuire a veniturilor si care contribuie in perioada de criza la sustinerea activitatii economice si la mentinerea unei anumite coeziuni sociale.

Aceste mecanisme pot sa fie de natura legala, conventionala sau contractuala dar, pentru a fi luate in considerare in cadrul protectiei sociale, ele trebuie sa indeplineasca trei conditii :

aceasta acoperire sociala trebuie sa aiba la baza o contraprestatie echivalenta si simultana din partea beneficiarului, ceea ce conduce la a exclude toate elementele avand un caracter de remunerare a muncii in particular, salariile in natura si concediile platite ;

acoperirea sociala trebuie sa fie conditionata de realizarea unor riscuri care sunt de natura sa lezeze nivelul de trai al indivizilor sau al famiilor lor. Ea se concretizeaza in plati care se fac in urmatoarele situatii : boala, invaliditate si infirmitate, accidente si boli profesionale, batranete (pensia de batranete), supravietuire (indemnizatii de decese si funerarii), pensii, indemnizatii si alte prestatii in favoarea supravietuitorilor care au calitatea de sustinator legal a unei persoane decedate, maternitate in adoptare profesionala, somaj, diverse ajutoare pentru persoane in general sarace ;

acoperirea sociala trebuie sa rezulte dintr-un sistem de prevedere colectiv si organizat, ceea ce implica excluderea initiativelor individuale :

scutirea de orice taxe si impozite a pensiilor de asigurari sociale ;

imprescriptibilitatea dreptului la pensie si indemnizatie de asigurari sociale prin fundamentare conditiilor legale in care personalul muncitor, membri cooperatori si ceilalti cetateni sa ceara oricand stabilirea dreptului la pensie, indemnizatie etc.

cuantumul pensiilor si indemnizatiilor de asigurari sociale sa asigure conditii decente de viata persoanei.

Protectia sociala stimuleaza reproductia sociala, contribuind la progresul economiei nationale si la dezvoltarea actiunilor social-culturale. Aceasta urmareste totadata, o mai buna igiena si securitate a muncii pentru prevenirea imbolnavirilor, refacerea si intarirea sanatatii cetatenilor avand drept urmare mentinerea capacitatii de munca a personalului muncitor, folosirea acestuia in mod corespunzator.

Politici de protectie sociala

Conceptia despre o "viata buna" , formulata prin obiectivele politicilor sociale, reprezinta dezideratul in care umanul a excelat dintotdeauna. Apare insa necesara diferentierea - atat teoretica, cat si practica - intre o politica sociala care reflecta realitatea si conditiile unei societati a abundentei, pe de o parte si o politica sociala care trebuie adecvata conditiilor cerute de tranzitia la economia de piata, pe de alta parte. Este vorba de prioritatile sociale diferite ce se constituie in configuratia unor obiective deosebite de la un sistem economic la altul. Plecand de la conceptia lui Alfred Marshall, dupa care un sistem economic este in evolutie si schimbare permanenta, se poate aprecia ca si politica sociala va insoti orice modificare a sistemului economic. Oportunitatea unor obiective va fi si ea diferita, dupa cum diferite vor fi si resursele si dimensiunea lor.

In planul nivelului de trai, s-a acumulat o mostenire nedorita care reprezinta un adevarat impuls pentru cercetare si practica in directia conceperii unei politici sociale de o esenta noua. In etapa de tranzitie, se contureaza cu necesitate manifestarea subordonarii strategiei economice fata de problema asigurarii bunastarii, a carei realizare se va produce in mod treptat.

Fizionomia conflictuala a procesului de tranzitie apare ca un concept multidimensional care, pe langa trasaturile unei restructurari in plan economic si politic, are si o reflectare la nivel social, prin: statutul structurilor sociale, interdictiile la care sunt supusi indivizii si prin caracterul idealurilor care determina mutatii substantiale in universul uman.

Un sistem de protectie sociala eficace nu reprezinta doar o exigenta de ordin moral si politic, ci si una de ordin economic. De aceea, politica sociala specifica perioadei de tranzitie trebuie sa reflecte, in primul rand, protectia sociala pentru a putea asigura individului posibilitatea traversarii, in conditii cat mai bune, a unei perioade mai lungi sau mai scurte de timp, perioada ce se caracterizeaza prin perturbatii cu efecte sociale dure ( somaj, inflatie puternica, necontrolata ) .

Polarizarea societatii in bogati si saraci este un fenomen organic, specific societatilor bazate pe proprietatea privata. Intre grupurile situate la antipozii sociali, se desfasoara insa un evantai larg format din grupuri incadrate in categoria celor cu bunastare sau a celor cu posibilitati reduse si modeste. De aici decurge accesul diferentiat al individului la marfurile si serviciile existente pe piata, ceea ce face necesara abordarea diferentiata a problemei protectiei sociale.

A lasa populatia sa-si procure pe cale legala, in mod independent, cele necesare vietii fara o protectie din partea statului este inacceptabil moral si devine periculos din punct de vedere politic.

Protectia sociala se fundamenteaza pornind de la:

- factorul social ( asa cum apare el la nivelul vietii curente ), colectivitatea se manifesta prin problemele ei comune;

- factorul economic si social ( agentul economic si social ) se prezinta sub forma unor specificitati ale locului de munca, ale conditiilor si duratei muncii;

- caile si mijloacele de realizare, in fapt a protectiei sociale care au la baza programe cuprinzand obiective, termene, finalitati si concretizari, pe categorii sociale.

In cadrul acestor politici de protectie sociala se evidentiaza relatiile sociale ale perioadei, necesarul de resurse, modul de alocare, precum si eficienta masurilor intreprinse.

In sistemul economiei de piata, subordonarea statului fata de interesele individuale se impleteste in mod fericit, cu o anumita simbioza intre interesul producatorului si cel public.

Asigurarea de catre administratia de stat a unor dotari, prin care sa se acopere diferite nevoi generale reprezinta o justa orientare in politica sociala, contribuind la satisfacerea interesului individului.

Constiinta publica trebuie sa accepte, ca, intre telurile urmarite de sistemul planificat si mijloacele care slujesc nevoii si interesului social au existat si s-au manifestat dintotdeauna o serie de divergente fundamentale de cele mai multe ori inabusite. Nevoile de baza ale omului, multa vreme satisfacute insuficient sau neglijate in sistemul economiei administrativ-centralizate, au ridicat problema unor mutatii in ceea ce priveste caile concrete de satisfacere a lor .

Tocmai din unghiul in care se intersecteaza prioritatile sociale cu investigarea mijloacelor si resurselor lor de satisfacere se contureaza politica sociala a statului.

Politica sociala reprezinta un ansamblu de scopuri (obiective) si instrumente de analiza, prin care puterile publice realizeaza afectarea normativa a resurselor publice si a distribuirii veniturilor in perspectiva umanista a dreptatii sociale. Din aceasta cauza, politica sociala reprezinta un element de reglare a conflictelor economice, sociale si politice.

Elaborarea unei politici sociale eficiente depinde de modul de aplicare a principiului dupa care bunastarea societatii este influentata hotarator de bunastarea fiecarui individ in parte.

Conceptul de politica sociala a statului se concretizeaza prin obiectivele sale, campul de actiune, natura precisa a masurilor ce se impun a fi luate, prin decizii si efecte (cine beneficiaza ) si amploarea rezultatelor obtinute.

Structura politicii sociale are o configuratie pe obiective, acestea fiind:

construirea si materializarea in fapt a unui sistem de protectie sociala, care sa cuprinda un evantai cat mai larg de masuri privind asigurarile, pensiile, alocatiile de somaj etc.;

fixarea unui salariu minim garantat interprofesional;

interventia dirijata privind repartitia si politica de transferuri a veniturilor;

dreptul la munca si rolul sindicatelor in elaborarea politicilor sociale la nivel microeconomic;

durata zilei de munca si problema habitatului;

problema timpului liber si politica culturala.

Politicile sociale utilizeaza economia bunastarii pentru a evalua continutul programelor sociale in directia satisfacerii nevoilor individuale.

Protectia sociala a devenit la ora actuala o tema majora pentru intreprinderi, salariati si toti ceilalti factori implicati in actiunile sociale, acestea reprezentand obiectivul central al politicii sociale. Sursa majora a tensiunilor sociale - saracia - impune la randul ei accentuarea functiilor protective ale colectivitatii.

3. Bugetul asigurarilor sociale de stat

Pana in anul 1990 inclusiv, bugetul asigurarilor sociale de stat era parte componenta a bugetului de stat, constituind un capitol distinct al bugetului republican.
    Incepand cu 1991, potrivit prevederilor Legii privind finantele publice, bugetul asigurarilor sociale de stat se intocmeste distinct de bugetul de stat si se aproba de Parlament o data cu acesta, dobandind o autonomie deplina.
    Bugetul asigurarilor sociale de stat este planul financiar anual care evidentiaza constituirea, repartizarea si utilizarea fondurilor banesti necesare ocrotirii pensionarilor, salariatilor si membrilor de familie. Este format din:
  1. bugetul asigurarilor sociale, elaborat de organul de specialitate din Ministerul Muncii si Protectiei Sociale si care include veniturile si cheltuielile cu caracter centralizat.

    bugetele pentru realizarea asigurarilor sociale de la nivelul Directiilor judetene de munca si protectie sociala si a municipiului Bucuresti rezultate din concentrarea bugetelor pentru realizarea asigurarilor sociale intocmite de catre unitati economice si institutii publice.
Componenta principala a bugetului public national, bugetul asigurarilor sociale de stat cuprinde:

1. la partea de venituri:

o        contributia pentru asigurarile sociale de stat;

o        contributia partiala a personalului salariat pentru obtinerea biletelor de tratament balnear;

o        contributia partiala a pensionarilor pentru trimiterile la tratament balnear;

o        contributiile pentru fondul de ajutor de somaj, a alocatiei de sprijin si a ajutorului de integrare profesionala;

o        dobanzi pentru disponibilitati de conturi;

o        alte venituri.

la partea de cheltuieli

o        pensiile platite prin oficiile postale;

o        pensiile platite prin unitati economice;

o        indemnizatiile pentru incapacitate temporara de munca;

o        indemnizatiile pentru prevenirea imbolnavirilor, refacerea si intarirea capacitatii de munca;

o        indemnizatiile in caz de maternitate si pentru ingrijirea copilului bolnav;

o        indemnizatiile pentru cresterea si ingrijirea copilului pana la implinirea varstei de doi ani;

o        ajutoarele sociale;

o        acordarea biletelor de tratament balnear si odihna;

o        cheltuielile cu plata ajutorului de somaj, a alocatiei de sprijin, a ajutorului de integrare profesionala;

o        ajutoarele in caz de deces etc.

  Cu avizul Ministerului Finantelor, Ministerul Muncii si Protectiei Sociale stabileste metodologia elaborarii, executarii si incheierii bugetului asigurarilor sociale de stat.

Elaborarea bugetului asigurarilor sociale de stat

   Bugetul asigurarilor sociale de stat se elaboreaza si administreaza de catre Ministerul Muncii si Protectiei Sociale prin Directia generala a asigurarilor sociale si pensiilor.
    Lucrarile privind elaborarea acestui buget incep din luna iulie a anului in curs. Folosindu-se de datele primite din judete, de datele proprii, precum si de executia preliminara a veniturilor si cheltuielilor, Ministerul Muncii si Protectiei Sociale elaboreaza proiectul bugetului asigurarilor sociale de stat pentru anul urmator. Acesta insotit de un memoriu explicativ (in care se precizeaza orientarile si principiile pe baza carora a fost intocmit si care justifica calculele pe care s-au fundamentat veniturile si cheltuielile) se inainteaza Ministerului Finantelor pentru verificare si avizare.
    Dupa avizare, proiectul bugetului asigurarilor sociale de stat se depune la Guvern. Acesta il examineaza si cu eventualele amendamente aduse la venituri si la cheltuieli il inainteaza Parlamentului, pana la 30 noiembrie, pentru dezbatere si adoptare.

Adoptarea bugetului asigurarilor sociale de stat

Ajuns la Parlament, proiectul bugetului asigurarilor sociale de stat este analizat, de comisiile de specialitate ale acestuia, sub aspect politic si economic. La lucrarile comisiilor de buget - finante - banci sunt invitati, de regula, ministrul finantelor si ministrul muncii si al protectiei sociale, precum si alte persoane din conducerea celor doua ministere, care prezinta explicatiile cerute in legatura cu proiectul acestui buget.
    Dupa incheierea lucrarilor comisiilor de specialitate, acestea intocmesc un coraport asupra proiectului de buget, care cuprinde constatari si propuneri, iar proiectul bugetului asigurarilor sociale de stat se supune dezbaterilor in plenul Parlamentului. Dupa adoptarea sa de catre Parlament, bugetul asigurarilor sociale de stat se publica in Monitorul Oficial si se remite la Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.
    In cazul in care bugetul asigurarilor sociale de stat nu este adoptat cu cel putin trei zile inainte de expirarea exercitiului bugetar, se aplica in continuare bugetul asigurarilor sociale de stat al anului precedent, pana la adoptarea noului buget.
   In viitor, reforma asigurarilor sociale de stat prevede ca proiectul acestui buget sa se elaboreze de Guvern pe baza propunerilor Casei Nationale a Asigurarilor Sociale.

Executarea bugetului asigurarilor sociale de stat

    Dupa votarea bugetului asigurarilor sociale de stat de catre Parlament, urmeaza faza executarii care cuprinde procesul de incasare integrala si la termenele legale a tuturor veniturilor bugetului in vederea efectuarii cheltuielilor potrivit cuantumului si destinatiilor stabilite.    Executarea bugetului asigurarilor sociale de stat este in competenta Ministerului Muncii si Protectiei Sociale si a organelor sale locale, a organelor financiar-contabile din cadrul unitatilor economice si institutiilor publice. De asemenea, la executarea bugetului asigurarilor sociale de stat participa si Ministerul Finantelor, Trezoreria Statului, Banca Comerciala Romana, Casa de Economii si Consemnatiuni, oficiile PTTR etc.
    Veniturile si cheltuielile bugetului asigurarilor sociale de stat se repartizeaza pe trimestre in scopul echilibrarii.
    Repartizarea pe trimestre a veniturilor si cheltuielilor bugetului asigurarilor sociale de stat este de competenta Ministerului Muncii si Protectiei Sociale si se efectueaza dupa adoptarea bugetului de catre Parlament. De asemenea, executarea corespunzatoare a bugetului asigurarilor de stat presupune stabilirea unor limite minime pentru venituri si a unor limite maxime pentru cheltuieli.
    Executarea de casa a bugetului asigurarilor sociale de stat este un proces bugetar complex care consta in incasarea, pastrarea si eliberarea resurselor in vederea efectuarii cheltuielilor.

La baza organizarii ei stau urmatoarele principii:

o        principiul delimitarii atributiilor organelor care dispun de mijloacele bugetare de atributiile organelor care se ocupa efectiv cu incasarea, pastrarea si eliberarea resurselor bugetare;

o        principiul unitatii de casa, conform caruia veniturile fiecarui buget pentru asigurarile sociale sunt concentrate integral la organul de casa respectiv, intr-un singur cont, din care se elibereaza resursele necesare acoperirii cheltuielilor, ceea ce conduce la efectuarea cheltuielilor potrivit prevederilor bugetare in cuantumul si la termenele stabilite.

Executarea veniturilor bugetului asigurarilor sociale de stat se desfasoara pe subcapitole, conform clasificatiei bugetare, in conturile deschise la unitatile Trezoreriei Statului sau la sucursalele Bancii Comerciale Romane.

Cheltuielile bugetului asigurarilor sociale de stat se efectueaza pe baza creditelor bugetare ce se repartizeaza directiilor judetene de munca si protectie sociala si a municipiului Bucuresti prin conturi speciale deschise la Trezoreria Statului si la sucursalele Bancii Comerciale Romane.
Creditele bugetare de asigurari sociale sunt administrate de catre ordonatorii de credite bugetare. In functie de drepturile ce le sunt acordate, ordonatorii de credite sunt de trei feluri:

o        ordonatori principali (sau de gradul I);

o        ordonatori secundari (sau de gradul II);

o        ordonatori tertiari (sau de gradul III).

In cadrul bugetului asigurarilor sociale de stat calitatea de ordonator principal o are ministrul muncii si protectiei sociale, iar secretarii de stat, din acelasi minister, au calitatea de ordonatori principali delegati.

Ordonator secundar de credite bugetare (de gradul II) este considerat Oficiul central de plati pensii, subordonat Ministerului Muncii si Protectiei Sociale, caruia ordonatorii principali ii repartizeaza credite bugetare atat pentru cheltuielile proprii, cat si pentru distribuirea lor intre ordonatorii de gradul III aflati in subordine.

    Ordonatorii tertiari de credite bugetare (de gradul III) sunt sefii oficiilor de asigurari sociale, pensii si asistenta sociala din cadrul directiilor judetene de munca si protectie sociala si a municipiului Bucuresti, care primesc credite de la ordonatorii principali sau secundari.

    In functie de locul si de procedura efectuarii lor, in procesul executarii bugetului asigurarilor sociale de stat se intalnesc doua categorii de cheltuieli, si anume:

cheltuieli care se efectueaza la locul de munca, de catre casieriile unitatilor economice si ale institutiilor publice;

cheltuieli care se efectueaza in mod centralizat.

Pentru executarea cheltuielilor de asigurari sociale care se efectueaza la locul de munca (acordarea de proteze dentare, auditive, oculare s.a., cheltuielile reprezentand ajutoarele in caz de pierdere temporara a capacitatii de munca etc.) nu este necesara deschiderea de credite bugetare, deoarece unitatile economice si institutiile publice primesc sumele reprezentand contributiile de asigurari sociale datorate de ele insele. Diferenta de contributie la luna respectiva se preleva in contul directiilor judetene de munca si protectie sociala, iar de aici in contul Ministerului Muncii si Protectiei Sociale, deschis la Banca Comerciala Romana sau la Trezoreria Statului.
    Cheltuielile centralizate de asigurari sociale se efectueaza pentru plata pensiilor, pentru tratamentul balnear, odihna, investitii etc.
    Executarea cheltuielilor centralizate de asigurari sociale presupune in prealabil deschiderea creditelor bugetare.
    Pentru deschiderea creditelor bugetare coordonatorii de credite bugetare de gradele III si II inainteaza lunar Ministerului Muncii si Protectiei Sociale cereri de deschideri de credite pentru plata pensiilor.
    Ministerul Munci si Protectiei Sociale adreseaza, pe baza acestor cereri, Ministerului Finantelor o cerere de deschidere de credite, in baza careia acesta din urma aproba deschiderea de credite dispunand autorizarea organelor de casa (unitatile Trezoreriei si unitatile bancare) sa acorde resurse bugetare ordonatorilor de credite subordonati Ministerului Muncii si Protectiei Sociale, in anumite limite, in conformitate cu prevederile bugetare. Deschiderea creditelor bugetare se efectueaza lunar, in limitele unei treimi din alocatia bugetara trimestriala.
    Procedura deschiderii de credite bugetare asigura un echilibru permanent intre veniturile si cheltuielile bugetare de asigurari bugetare si, totodata, un control sistematic din partea organelor financiare.
    Pe baza dispozitiilor primite de la organele financiare, unitatile bancare si cele ale Trezoreriei Statului vireaza sumele la oficiile postale care platesc efectiv pensiile, prin factorii postali, pensionarilor, la domiciliul acestora.

Incheierea bugetului asigurarilor sociale de stat

Avand la baza principiul anualitatii, la 31 decembrie bugetul asigurarilor sociale de stat inceteaza de a mai avea aplicabilitate.
     Veniturile bugetare incasate dupa 31 decembrie se inregistreaza in contul anului urmator, iar creditele bugetare de asigurari sociale ramase necheltuite pana la sfarsitul anului se inchid, urmand ca la 1 ianuarie a anului urmator toate cheltuielile sa se efectueze din noul buget.
     Incheierea lucrarilor privind executarea bugetului asigurarilor sociale de stat are la baza datele evidentei contabile pe care organele participante la executarea bugetului sunt obligate s-o tina.
  Directiile judetene de munca si protectie sociala intocmesc periodic (lunar, trimestrial si anual) conturi de executie si dari de seama asupra modului cum s-a desfasurat executarea veniturilor si cheltuielilor de asigurari sociale, pe care, ulterior le inainteaza la Directia Generala a Asigurarilor Sociale si Pensiilor din Ministerul Muncii si Protectie Sociale.
     Pe baza conturilor de executie si a darilor de seama lunare, trimestriale si anuale primite de la unitatile locale subordonate, precum si pe baza propriilor date referitoare la executarea veniturilor si cheltuielilor centralizate, Ministerul Muncii si Protectiei Sociale intocmeste, pentru fiecare luna, trimestru si an, contul de executie si darile de seama, pe care le inainteaza Ministerului Finantelor spre examinare si avizare.
    Contul anual de executie se prezinta Guvernului pana cel mai tarziu la1 mai a anului urmator care, dupa examinare, il inainteaza Parlamentului pana la 1 iulie a anului urmator, pentru dezbatere si aprobare.
     Comisiile de buget-finante-banci examineaza contul de executie si il supune dezbaterii si aprobarii de catre Parlament.
    Dupa verificarea lui de catre Curtea de Conturi, contul general de executie a bugetului asigurarilor sociale de stat se aproba prin lege.
    Dupa aprobare, contul de executie se publica in Monitorul Oficial al Romaniei si in presa, pentru a fi adus la cunostinta opiniei publice.
    Separat de bugetul asigurarilor sociale de stat, Ministerul Muncii si Protectiei Sociale elaboreaza si executa bugetul anual privind constituirea si utilizarea fondului pentru pensia suplimentara.
   Pensiile suplimentare au fost concepute si instituite, in statul nostru, ca drepturi banesti ale pensionarilor si urmasilor acestora, conditionate de plata de catre salariati a unei contributii banesti in acest scop. De aceea, separat de bugetul asigurarilor sociale de stat se constituite fonduri banesti speciale pentru aceste  pensii.
     Fondurile speciale pentru pensiile suplimentare se constituite pe baza unor bugete care se elaboreaza de catre Ministerul Muncii si Protectiei Sociale pentru pensionarii civili si agricultori, precum si de catre Ministerul Apararii Nationale, Ministerul de Interne, Serviciul Roman de Informatii si celelalte servicii speciale pentru pensionarii militari.
     Bugetul fondului special pentru pensia suplimentara a pensionarilor militari este aprobat concomitent cu celelalte bugete anexe ale bugetului de stat, avand ca venit principal contributiile pentru pensia suplimentara prevazute cu titlu de "impozite directe » si ca principala cheltuiala "pensia suplimentara », care se plateste impreuna cu pensia de baza a fiecaruia dintre pensionarii militari.