REDRESARE ECONOMICA SI CRIZA FINANCIARA

REDRESARE ECONOMICA SI CRIZA FINANCIARA

Faptul ca piata a dat gres, nu inseamna ca aceasta nu functioneaza deloc. De aceea, noua politica trebuie sa se cladeasca pe fundamentul unei economii de piata, care stimuleaza si rasplateste initiativele proprii si asumarea riscului. Desigur, "puterea pietei" trebuie sa faca din nou obiectul unor norme mai severe, in vederea asigurarii functionarii sale, pe cat posibil, netede. Pietele libere necesita bare protectoare in cadrul carora sa se poata desfasura. Aceasta chiar si numai datorita faptului ca in realitatea economica lipsesc premisele pentru piete perfecte. In Uniunea Europeana, la aceasta se adauga faptul ca modelul economic si social european se bazeaza pe principii care necesita rectificari ale rezultatelor pietei. Concentrarea asupra unei noi orientari privind obiectivele si valorile pe termen mai lung face parte, de asemenea, din acest model.

Criza actuala are efecte diferite asupra statelor membre din cauza structurilor economice diferite ale acestora. In urma impactului diferit este necesar sa se elaboreze pachete de masuri diferite la nivel national. Prin urmare, exista pericolul cresterii inegalitatilor in Europa si in zona euro. Politicile nationale sunt astfel limitate. Prin urmare, sunt necesare o politica europeana si o mai buna coordonare economica si guvernanta la nivel european.

Punerea in aplicare rapida a pachetelor de masuri necesita coordonare, armonizare si corelare, intrucat fara o abordare coerenta exista pericolul ca unele state sa ia masuri in favoarea intreprinderilor nationale. Aceste masuri incalca principiile conditiilor de concurenta echitabile si determina o cursa a subventiilor. Si in domeniul impozitelor este necesara o armonizare generala, nu doar a masurilor de redresare a economiei, ci si a intregului sistem fiscal. De asemenea, incercarea de a imbunatatii competitivitatea internationala a unui stat prin masuri tarifare prezinta pericolul unor tendinte protectioniste, imediat ce un stat incearca sa depaseasca recesiunea cu ajutorul cererii externe. Acest aspect este valabil atat in cadrul statelor membre ale UE cat si al marilor blocuri economice (dupa cum arata sloganul "buy  american" transmis in cadrul planului de redresare economica al Statelor Unite).

Volumul planului european de redresare economica apare ca fiind de dimensiuni relativ mici cu 1,5% din PIB-ul pentru doi ani (anual, in medie, 0,75% din PIB), mai ales in comparatie cu pachetele elaborate in alte regiuni ale lumii. Pe langa aceasta, trebuie avut in vedere faptul ca pachetul contine in mult mai mica masura "bani proaspeti" decat cele 200 de miliarde de euro anuntate. Deoarece atat in cazul masurilor la nivel european cat si al celor la nivel national, este vorba adesea doar de enumerarea, respectiv anticiparea unor masuri care erau deja hotarate si fara planul european de redresare economica.

Cea mai mare provocare iminenta pentru politica economica consta in consolidarea rapida a increderii consumatorilor si a investitorilor prin stimularea eficienta a cererii. Cererea trebuie stimulata pentru a redresa cresterea economica si pentru a mentine un nivel scazut al somajului, astfel incat sa se poata impiedica spirala descendenta a anilor '30 din secolul trecut. In acest sens, trebuie evitate greselile trecutului care au contribuit la actuala criza.

Ansamblul de instrumente politico-economice ale Uniunii Europene si, in special, ale uniunii monetare pare sa fi fost creat pentru o dezvoltare economica lina si pentru evitarea crizelor. Insa acest ansamblu de instrumente nu este suficient pentru actiuni de salvare in cazul aparitiei unei crize. Astfel este necesara o noua orientare a politicii economice, optiunea pentru noi cai, deci o noua guvernanta la nivel european, care reactioneaza in mod adecvat la crize ca cea actuala.

Masurile de sprijin al sectorului antreprenorial trebuie sa fie orientate, de asemenea, spre asigurarea, din nou, a aprovizionarii nestingherite a acestuia cu mijloace financiare, in special a IMM-urilor. De asemenea, masurile mentionate trebuie sa asigure functionarea neteda a pietelor produselor. In cazul masurilor de sprijinire a economiei trebuie sa se pregateasca terenul pentru a se iesi din criza cu forte sporite. Obiectivul trebuie sa fie beneficiul unui "dividend dublu", in timp ce investitiile inteligente si de imbunatatire a structurii nu redreseaza doar economia pe termen scurt, ci sporesc in acelasi timp, in sensul Strategiei de la Lisabona, competitivitatea si potentialul viitor de crestere economica. Acest lucru presupune investitii in inovare si modernizarea infrastructurii (cum ar fi retelele transeuropene de energie, precum si infrastructura de banda larga), precum si in cercetare si educatie. Competitivitatea si puterea de inovare a IMM-urilor trebuie consolidate prin masuri de ajutorare, cum ar fi in cazul impozitarii sau prin preluarea garantiilor de catre stat, cu scopul de a folosi potentialul lor pentru sprijinirea redresarii economice.

Masurile de imbunatatire a structurii trebuie sa fie suportabile din punct de vedere social si sa stimuleze cresterea economica si ocuparea fortei de munca, astfel incat sa nu contracareze eforturile de consolidare a cererii si de atenuare a dificultatilor de ordin social. Politicii salariale ii revine un rol deosebit, care trebuie sa aiba in vedere rolul dublu al salariilor in economie. In timp ce din punct de vedere microeconomic, salariile reprezinta un factor de cost pentru intreprinderi, influentand competitivitatea preturilor, din punct de vedere macroeconomic, acestea reprezinta principalul factor determinant pentru cererea pe piata interna. Intreprinderile fac investitii si creeaza locuri de munca numai atunci cand se asteapta sa aiba cerere. De aceea, in termeni macroeconomici, o strategie pe termen mediu de crestere a salariilor in raport cu cresterea productivitatii la nivelul economiei nationale asigura echilibrul dintre evolutia cererii si mentinerea competitivitatii preturilor. Asadar, partenerii sociali trebuie sa depuna eforturi pentru a evita micsorarea salariilor in sensul unei politici de tipul "cersit la vecin" (beggar-thy-neighbour).

In cazul stimularii cererii se are in vedere obiectivul de a utiliza in mod inteligent fondurile suplimentare, astfel incat dupa depasirea crizei sa creasca competitivitatea economiei. In mod similar, depasirea crizei trebuie folosita pentru consolidarea structurilor dialogului social la toate nivelurile. Cel mai recent raport al partenerilor sociali europeni cu privire la provocarile pe piata fortei de munca reprezinta un punct de plecare adecvat pentru explorarea posibilitatilor conceptelor de flexicuritate. In cadrul flexicuritatii interne, in locul reformelor structurale care au obiectivul de a flexibiliza protectia impotriva concedierii si de a prelungi timpul de lucru, trebuie elaborate masuri de incurajare a locurilor de munca permanente. Acestea trebuie sa permita ca salariatii sa fie pastrati in intreprindere cu program redus in timpul declinului economic, iar in acest timp castigat sa participe la formare profesionala, pentru a dispune de forta de munca specializata in perioada de redresare economica care urmeaza. Cele mai noi concepte elaborate in Olanda si Austria in acest scop pot fi considerate, in acest sens, ca cele mai bune practici. Siguranta trebuie ameliorata chiar si in cazul fortei de munca celei mai flexibile pentru a le oferi sansa de a ramane pe piata fortei de munca si de a-si imbunatati competentele profesionale.