PIATA SI STRUCTURA EI

PIATA SI STRUCTURA EI

1.1. Definirea si caracteristicile pietei

In sens larg piata este un spatiu economic, cuprinzand intreaga retea de relatii intre participantii la tranzactiile economice; ea reprezinta locul de intalnire si confruntare dintre cererea cumparatorilor si oferta vanzatorilor care se ajusteaza la un anumit pret. Participantii la piata sunt ofertantii de factori de productie, de bunuri si servicii de consum, de titluri de valoare, in calitate de vanzatori, si solicitantii de astfel de produse, in calitate de cumparatori[1]. Ceea ce se confrunta la piata sunt dorintele acestor doua categorii de opozanti care urmaresc propriul interes. Dar piata este si locul de realizare a unui schimb efectiv de factori, de bunuri sau de capitaluri, indeplinind o functie de solidaritate functionala, de socializare (coordonare sociala) a agentilor specializati si autonomi. Piata este deci deopotriva "razboi si pace".

Categorie economica extrem de complexa, piata are mai multe caracteristici si imbraca numeroase forme.

1. Piata apare mai intai ca un cadru geografic (uneori abstract) in care se confrunta cererile si ofertele. Sub acest raport piata poate fi locala, regionala, nationala sau internationala. Dar intinderea pietei nu este puternic conditionata de "punctul de vanzare".

Piata este totodata si un cadru temporal, intrucat timpul devine domeniul de anticipare a riscului, ragazul de reactie si de adaptare la conditiile deosebit de fluide ale pietelor. Sub acest raport putem vorbi de o piata reala, situata in timp si spatiu, ca si de o piata potentiala, care exprima intentii de vanzare si de cumparare.

3. Pietele depind si de obiectul tranzactiei economice; putem deosebi piete cu obiecte omogene (piata aurului, a graului, a titlurilor de valoare) sau piete cu bunuri neomogene (piata automobilelor de pilda). De asemenea, sub acest raport este bine sa retinem patru mari categorii de piete partiale: piata bunurilor si serviciilor, piata muncii, piata monetara, piata capitalurilor.

4. Subiectii economici influenteaza piata prin numarul lor (numar mare - atomicitate, mic - oligo sau unic - mono), prin dimensiunea lor (putere mare sau mica de piata) si prin comportamentul lor (cunoasterea pietei; mobilitate si adaptare, libertate totala sau limitata la intrarea pe piata).

Piata unui bun este definita de renumitul economist francez, Gilbert Abraham-Frois, ca locul de intalnire si confruntare, la un moment dat, a dorintelor consumatorilor, exprimate prin cererea lor, si a dorintelor producatorilor, exprimate prin oferta lor, dorinte care se ajusteaza la un anumit pret[2].

1. Rolul si structura pietei

Rolul pietei in cadrul sistemului economic rezulta in mod deosebit din functiile pe care ea le indeplineste. Doua functii ale pietei sunt esentiale pentru reproductibilitatea sistemului economic:

a) Piata asigura legatura, contactul permanent dintre producatorii si consumatorii de marfuri, dintre oferta si cerere, dintre productie si consum, atat la nivel micro cat si macroeconomic. Piata indeplineste rolul de sistem de comunicatie a informatiilor necesare agentilor economici, in calitatea lor de producatori si consumatori[3]. Aceste informatii se refera la cantitatile vandute si cumparate, la nivelul preturilor si tarifelor, la evolutia cursurilor bursiere, a salariilor si puterii lor de cumparare, a profiturilor, dobanzii si inflatiei, a capacitatii de absorbtie pe diferite piete ( vezi fig.1) .

b) Piata asigura echilibrele partiale si echilibrul general al economiei atat pe termen scurt cat si pe termen lung, mai ales prin oscilatiile permanente si spontane ale cererii, ofertei si preturilor.

In conditiile economiei moderne de tip occidental, piata contribuie la reglarea activitatii agentilor economici determinand viabilitatea formelor de proprietate care se bazeaza pe eficienta si competitivitate in conditii de concurenta. Totodata, piata in ansamblul ei, contribuie la alocarea si utilizarea resurselor in raport de nevoile societatii, corectand mereu procesele economice in functie de efectele oscilatiilor pe care le impune actiunea conjugata a fortelor pietei. Caracterul (omogen sau eterogen) al obiectului tranzactiilor, numarul, dimensiunea si comportamentul subiectilor economici sunt caracteristici determinante ale delimitarii unor structuri fundamentale (tipuri) de piata: piata cu concurenta perfecta si piete cu concurenta imperfecta (cu numeroase situatii intermediare).