Caracteristicile pietei de capital

Caracteristicile pietei de capital

Motivatia principala a unei piete de capital consta in economisirea si plasarea valorilor mobiliare ale agentilor economici in cautare de capital (reprezentanti ai cererii) catre detinatorii de excendente de capital (reprezentanti ai ofertei).

Cererea de capital este generata de o multitudine de factori care impart cererea in :

cererea structurala - aceasta este determinata de: nevoia de investitii de dezvoltare, retehnologizare, restructurare. Practic aceasta cerere decurge din existenta factorilor de natura economica ce actioneaa pe piata la un moment dat.

cererea legata de factori conjuncturali - este pusa in evidenta datorita insuficientei resurselor financiare, a unor restrictii legate de piata monetara, in general, si de acordarea de credite in particular. Cererea conjuncturala poate fi la un moment dat determinata de fenomene economice, financiare, monetare care genereaza fluctuatia preturilor, a cursurilor de schimb sau modificarea ratei dobanzii.

Cererea de capital este generata de urmatorii agenti economici:

statul si colectivitatile locale (orase, regiuni) a caror motivatie pentru cererea de fonduri o constituie finantarea cheltuielilor, a deficitului bugetar, ele obtinand fondurile necesare prin emisiunea de obligatiuni ale statului sau obligatiuni municipale;

societatile comerciale care apeleaza la piata de capital pentru acoperirea nevoilor din diferite sectoare, sau societatile comerciale private care utilizeaza fondurile disponibile de pe piata de capital atat in momentul constituirii cat si pe parcursul desfasurarii activitatii. Aceste societati mobilizeaza fondurile disponibile fie prin emisiunea de actiuni, fie prin emisiunea de obligatiuni.

Institutiile bancare si financiare, societatile de asigurare fac apel la capitalurile disponibile pentru finantarea activitatii proprii, insa, rolul lor principal este de a facilita circulatia capitalului, asigurand lichiditatea pietei.

Oferta de capital este direct legata de procesul de economisire. Economiile sunt venituri ce depasesc nevoile de consum care sunt plasate pe piata de capital prin cumpararea de titluri emise si care pot imbraca urmatoarele forme:

capitaluri disponibile temporar apartinand societatilor comerciale;

resursele de finantare disponibile la un moment dat la nivelul institutiilor financiare (societati bancare, societati de investitii, case de economii);

disponibilitatile banesti ale populatiei.

Oferta de capital este asigurata de investitori. Acestia sunt persoane fizice sau juridice care investesc intr-o societate prin cumpararea de valori mobiliare/titluri de valoare, cu scopul de a obtine avantaje economice sub forma profitului sau a drepturilor de proprietate, tranzactie, etc.

In functie de comportamentul fata de piata de capital, exista urmatoarele tipuri de investitori:

investitori individuali care realizeaza tranzactii relativ modeste si care din punct de vedere al influentei asupra cursului pot fi:

investitori pasivi care achizitioneaza valori mobiliare in scopul obtinerii de profit din dobanzi si dividende viitoare fara a influenta cursul valorilor mobiliare;

investitori activi al caror plasament in valori mobiliare urmareste o fructificare prin intermediul cursului bursier ceea ce face ca acesti investitori sa initieze tranzactii de vanzare/cumparare in scopul obtinerii de castiguri din diferentele de curs.

Investitori institutionali care sunt organisme financiare ce colecteaza resurse provenite din economisire si care, prin natura sau statutul lor, folosesc o parte insemnata a acestora pentru plasamente, sub forma de valori mobiliare[1].

Figura nr.1.

Cererea si oferta pe piata de capital

CERERE   GUVERN		SOCIET~|I DE INVESTI|I
OFERTA   PIA|A DE CAPITAL   OFICIALIT~|I  LOCALE		ORGANIZA|II ECONOMICE
DE   DE   SOCIET~|I COMERCIALE		SOCIET~|I BANCARE
CAPITAL   CAPITAL   INSTITU|II BANCARE }I FINANCIARE		CASE DE ECONOMII
SOCIET~|I DE ASIGURARE		INVESTITORI PARICULARI

a). Una din principalele trasaturi ale pietei de capital este legata de negociabilitatea si transferabilitatea valorilor mobiliare. Aceasta inseamna ca produsele care exista pe piata pot fi transferate de la un investitor la altul sau pretul lor poate fi negociat pe pietele organizate.

b). Produsele sunt instrumente pe termen lung. Aceasta trasatura releva distinctia intre piata monetara - unde capitalurile atrase sunt, de regula, destinate finantarilor pe termen scurt - si piata de capital pe care se atrag economiile pe o perioada mai mare de un an, adica pe termen mediu si lung.

c). Un rol important pe piata de capital il joaca intermediarii care pun in contact emitentii de titluri cu investitorii si care-si asuma riscul investitional.

Intermediarii mobilizeaza fonduri de la detinatorii de resurse, creandu-si datorii fata de acestia si emit propriile active ce sunt achizitionate de catre utilizatorii de fonduri.

Rolul de intermediari pe piata de capital il au societatile de valori mobiliare care indeplinesc urmatoarele functii:

atrag capitalurile disponibile prin punerea in legatura a emitentilor cu investitorii;

genereaza un mecanism al preturilor pentru evaluarea investitiilor;

realizeaza pentru investitori un mecanism de transformare a investitiilor in lichiditati;

genereaza proliferarea produselor pietei prin aceea ca studiaza necesitatile clientilor furnizandu-le acestora numeroase posibilitati de investire.

Societatile de valori mobiliare actioneaza pe piata ca broker sau ca dealer. Daca actioneaza in calitate de broker, firma serveste, de fapt, ca agent al investitorului pentru a gasi o alta persoana care sa preia cealalta fatada a tranzactiei.

Dealerul reprezinta operatorul care lucreaza in nume si pe cont propriu si care este recompensat pentru activitatea sa prin diferenta intre pretul pretul de cumparare (bid price) si cel de vanzare (ask price).

In ceea ce priveste brokerul, trebuie spus ca el nu este un consultant de investitii, aceasta profesie fiind exercitata de persoane de specialitate, si prin urmare el nu poate sa spuna ce sa cumpere sau sa vanda investitorul, decizia apartinand acestuia.

De asemenea, brokerul nu este nici administrator de portofoliu. Dar, tranzactionand zilnic pe piata, brokerul poate avea pareri utile despre piata in general, si despre anumite actiuni, in particular. De aceea, sfatul lui impreuna cu alte informatii disponibile trebuie luat in considerare. Decizia ramane insa a investitorului si nimeni altcineva nu trebuie sa-si asume aceasta responsabilitate.

Intermedierea financiara produce o serie de efecte macroeconomice dintre care cele mai importante privesc dezvoltarea mecanismelor de reglementare si control a transmisiei socurilor financiare si crearea unor sisteme de plati mai eficiente.

Dezvoltarea intermedierii financiare presupune insa crearea unui sistem legislativ foarte strict care sa tina seama de interdependentele si efectele pe care le creaza si impune, de asemenea, acordarea unei atentii deosebite de catre factorii de decizie complicatiilor care apar in controlul politicii monetare si din contactul pietei interne de capital cu pietele internationale de capital.

d). Utilizarea fondurilor nebancare. Piata de capital ofera modalitati de investire, respectiv de atragere a capitalului diferite de cele din sistemul bancar.

Structura pietei de capital

Diversificarea produselor tranzactionate, a procedurilor si tehnicilor de vanzare/cumparare a valorilor mobiliare, precum si modalitatile diferite de finalizare a tranzactiilor, au impus structurarea pietei de capial in raport de diferite criterii:

a)     Privita prin prisma producerii si comercializarii valorilor mobiliare, piata de capital cuprinde doua segmente:

Piata primara este piata pe care emisiunile noi de valori mobiliare sunt negociate pentru prima data. Concret, este vorba de procesul prin care intermediarii financiari, contra unui comision, se obliga sa plaseze valorile mobiliare nou emise.

Piata secundara. Odata puse in circulatie, valorile mobiliare pe piata primara, acestea fac obiectul tranzactiilor pe piata secundara. Functionarea efectiva a pietei secundare se realizeaza prin intermediul pietelor de negocieri sau de licitatie, adica bursa si piata extrabursiera.

Daca avem in vedere fluxurile financiare care se creaza intre emitenti si investitori sau cele investitori - investitori, atunci putem spune ca piata primara este o piata a emitentilor in care fluxurile financiare sunt directionate in relatia emitent-investitor, iar piata secundara este o piata a investitorilor, fluxurile financiare fiind directionate de la un investitor la altul .

b)     Dupa natura valorilor mobiliare tranzactionate, se deosebesc:

Piata actiunilor - piata pentru actiuni comune si preferentiale ale firmelor private;

Piata obligatiunilor - piata pentru instrumente de datorie de orice fel;

Piata optiunilor piata pe care se tranzactioneaza contractele de optiuni;

c)     Piata contractelor la termen - piata pe care valorile mobiliare se tranzactioneaza pentru livrarea si plata viitoare.

d)     Avand in vedere cadrul institutional prin care se realizeaza de valori mobiliare se deosebesc:

Piata bursiera - este o piata de licitatie, unde negocierea valorilor mobiliare este condusa de o terta parte fara ca vanzatorul sau cumparatorul sa intre in contact, iar pretul de tranzactionare se formeaza prin concentrarea cererii si ofertei intr-un loc anume pentru aceeasi valoare mobiliara si la acelasi moment.

Piata extrabursiera (OTC[2]) - este o piata nelocalizata la nivelul careia tranzactiile se deruleaza atat pe baza ordinelor de la clienti, cat si in raport cu propriile ordine ale participantilor, negocierile realizandu-se prin intermediul unui sistem de tranzactionare computerizat sau folosindu-se negocierea directa.

e)     In functie de momentul finalizarii tranzactiilor se deosebesc:

Piata la vedere - este piata pe care valorile mobiliare sunt tranzactionate pentru livrare si plata "imediata". Termenul "imediat" presupune executarea obligatiiilor intr-o perioada ce variaza de la o zi pana la o saptamana in functie de reglementarile in vigoare.

Piata la termen - este piata care presupune ca finalizarea tranzactiilor, respectiv livrarea titlurilor sau marfurilor catre noul cumparator si efectuarea platii, se realizeaza la o data viitoare.