Conceptul de cost mediu ponderat al capitalului

Conceptul de cost mediu ponderat al capitalului

Costul capitalului utilizat ca rata de discontare in evaluarea unui proiect de investitie este un cost mediu ponderat. El se determina prin insumarea costurilor aferente diferitelor surse utilizate in finantarea proiectului ponderate cu cotele pe care acestea le detin in capitalul total utilizat conform urmatoarei formule:

(5.2)

unde: cmpc = costul mediu ponderat al capitalului aferent proiectului considerat;

k_i = costul sursei de finantare i;

x_i = ponderea detinuta de capitalul de tip i in finantarea totala a proiectului;

n = numarul surselor de finantare utilizate.

Costul mediu ponderat al capitalului specific unui proiect de investitie particular este, la randul lui, un cost marginal deoarece reprezinta media ponderata a costurilor marginale aferente surselor individuale utilizate in finantarea proiectului.

Acest cost marginal mediu ponderat poate egala costul mediu ponderat al capitalului la nivelul intreprinderii sau, se poate deosebi de acesta. Doua presupuneri de baza sunt facute in vederea utilizarii costului mediu ponderat al capitalului la nivelul intreprinderii ca rata de discontare in deciziile de acceptare - respingere ale proiectelor de investitii si anume:

- in primul rand, riscul economic al proiectului evaluat este similar riscului mediu la nivelul intreprinderii, ceea ce presupune ca randamentului estimat al investitiei sa i se asocieze aceeasi variabilitate ca si in cazul activitatilor existente ;

- in al doilea rand, in finantarea proiectelor de investitii se urmareste mentinerea in timp a structurii obiectiv a capitalului stabilita la nivelul intreprinderii, ceea ce face ca riscul financiar al proiectului evaluat sa fie similar riscului financiar aferent activitatilor desfasurate initial in intreprinderea respectiva.

Cu alte cuvinte, utilizarea acestui tip de cost in evaluarea unui proiect de investitie particular implica ca proiectul respectiv nu va modifica riscul de ansamblu la nivelul intreprinderii respective.

Costul mediu ponderat al capitalului aferent intreprinderii (cmpc_I ) se determina ca o medie aritmetica a costurilor capitalurilor individuale care finanteaza intreprinderea, ponderate cu cota-parte detinuta de fiecare tip de capital in valoarea totala de piata a acesteia, conform urmatoarei relatii:

(5.3)

unde: cmpc_I = costul mediu ponderat al capitalului la nivelul intreprinderii;

k_iI = costul capitalului individual i;

x_iI = ponderea detinuta de capitalul individual i(evaluat la valoarea de piata) in valoarea totala de piata a intreprinderii;

n = numarul tipurilor de capital utilizate.

Costul marginal mediu ponderat al capitalului se va diferentia de media existenta la nivelul intreprinderii in urmatoarele situatii:

- modificari ale costurilor de emisiune implicate de obtinerea capitalului extern;

- abordarea unor proiecte de investitii situate intr-o clasa de risc economic diferita de cea aferenta activelor existente in cadrul intreprinderii;

- finantarea proiectelor de investitii intr-o structura a capitalului diferita de cea existenta ;

- aplicarea unor reguli fiscale diferite proiectelor de investitii evaluate in raport cu cele aferente proiectelor existente, etc.

Strategia investitionala a unei intreprinderi poate include realizarea unor proiecte de investitii in ramuri de activitate diverse aflate sub incidenta unor factori de risc diferiti. Prin urmare, asemenea proiecte de investitii vor avea propriul lor grad de risc economic cu un impact important asupra finantarii. natura si marimea fiecarei investitii va influenta strategia de finantare promovata. in asemenea conditii, fiecare proiect de investitie poate implica un risc economic si financiar diferit, costuri de finantare specifice si, deci, rate de discontare diferite care vor fi utilizate in evaluarea lor.

Exista doua formule de calcul a costului mediu ponderat al capitalului care pot fi utilizate in evaluarea proiectelor de investitii. Ele se diferentiaza prin modul de definire al cash-flow-ului considerat in evaluare.

Cea mai utilizata expresie a cmpc in conditiile considerarii a doua surse de finantare, capitalul propriu si imprumutul, este urmatoarea:

cmpc= k_CP(CP/V) + K_D(1-T)(D/V) (5.4)

unde: k_CP = costul capitalului propriu;

K_D = costul capitalului imprumutat;

CP = partea din valoarea investitiei finantata pe baza capitalului propriu;

D = partea din valoarea investitiei finantata pe baza de imprumut;

V = valoarea proiectului de investitie;

T  = rata de impozit pe profit.

Aceasta definitie se identifica cu costul capitalului dupa impozit si utilizarea ei presupune ca efectul deductibilitatii fiscale a dobanzii sa nu fie luat in considerare in estimarea cash-flow-urilor. Si aceasta, ca urmare a faptului ca acest efect este inglobat in rata de discontare(cmpc) prin utilizarea costului capitalului imprumutat dupa impozit K_D(1-T).

O definire alternativa a costului mediu ponderat al capitalului, mai rar intalnita in literatura de specialitate, este urmatoarea:

cmpc= k_CP(CP/V) + K_D(D/V) (5.5)

Aceasta expresie se utilizeaza in conditiile in care cash-flow-urile luate in calcul in evaluare inglobeaza efectul deductibilitatii fiscale a dobanzii. Aceste cash-flow-uri sunt reprezentate de sumele ce revin tuturor furnizorilor de capital, actionari si obligatari, dupa plata impozitului datorat de intreprindere.

Popularitatea expresiei nr. (5.4) de definire a cmpc este datorata accentului pus pe costul capitalului in deciziile de evaluare ale proiectelor de investitii. Utilizarea acestei formule nu mai face necesara luarea in considerare, in mod separat, a efectului deciziei de finantare in estimarea cash-flow-urilor nete.

Formula nr. (5.5) este mai corespunzatoare a fi utilizata in evaluarea activelor existente ale intreprinderii, in special, in conditiile in care principalele surse de informatii sunt bilantul si contul de profit si pierderi. De asemenea, cmpc definit de ecuatia nr.(5.5) este direct comparabil cu ratele de rentabilitate curente ale pietei, in timp ce, cel oferit de ecuatia (5.4) trebuie sa fie compus cu efectul fiscal in vederea efectuarii unor comparatii cu ratele pietei.