Globalizarea economiei

Globalizarea economiei

Procesul de globalizare este un fenomen de larga cuprindere,extindere si dilatare a economiei mondiale.Globalizarea este un sistem international si nu o tendinta.Caracterul ciclic al procesului de globalizare se prezinta dupa cum urmeaza:

a) Etapa internationalizarii se caracterizeaza prin dezvoltarea

economica mondiala, cu urmatoarele caracteristici: cresterea

rapida a comertului exterior si cresterea exporturilor, investitii de

capital privat, export de capital. Toate acestea au dus la:

- dezvoltarea pietelor;

- aparitia firmelor si a bancilor internationale;

- progres tehnic;

- cresterea mobilitatii capitalurilor.

b) Etapa de stagnare a internationalizarii se caracterizeaza prin:

incetinirea cresterii economice, criza 1929-1933, expansiunea de

trusturi internationale, militarizarea unor economii care se

pregateau de razboi.

S-au manifestat schimbari esentiale in domeniile: economic, tehnic,

social avand ca rezultat:

- cresterea produsului mondial;

- crize la nivel de economie planetara;

- diversificarea pietelor;

- intensificarea transferurilor de capital.

Se contureaza primele forme de integrare economica care se traduce

prin libera miscare de bunuri, servicii, capital, forta de munca la nivelul mai multor economii.

c) Etapa globalizarii caracterizata prin urmatoarele:

- realizarea interdependentelor intre economii si fluxurile economice;

- ascensiunea unor poli de putere economica si politica.

Procesul si momentul istoric in care se afla omenirea in domeniul

economic este cel al tranzitiei de la economia mondiala la economia

globala integrata

Globalizarea este tendinta dominanta a dezvoltarii

economiei mondiale contemporane, ca urmare a actiunii factorilor

nationali si a celor frontalieri. Cauza si efectul procesului de

globalizare este procesul de liberalizare a comertului international

care constituie o preocupare fundamentala a politicilor economice in

majoritatea tarilor lumii.

Daca are loc globalizarea economiei mondiale raspunsul

macroeconomic la aceasta provocare este regionalizarea la scara

interstatala, adica integrarea regionala. Aceasta presupune luarea de

decizii politice referitoare la diminuarea sau reducerea totala a barierelor

din fata schimburilor comerciale (avand drept obiect bunuri, servicii,

factori de productie) intr-un perimetru geografic determinat.

U.E.   este principalul model economic al acestui

inceput de mileniu, cel mai performant sistem integrativ socio-economic

care pune in valoare unirea mai multor economii nationale si structuri

economice coerente ca "nuclee de polarizare a internationalizarii

Prin structura sa, economia mondiala in curs de globalizare reuneste

doua componente care se intersecteaza:

a) economia mondiala cu frontiere formata din economiile nationale

ca entitati de baza, interdependente si corelate prin diferite

acorduri;

b) economia mondiala transfrontaliera sau transnationala, un

conglomerat mondial constituit din interconectarea si aliantele

dintre CTN-uri si cercurile financiare internationale, CTN-uri si

bancile internationale, CTN-uri intre ele.

Pe plan global se observa ca, odata cu asaltul corporatiilor

Transnatonale(CTN) s-a creat un sistem secundar care unifica corporatiile,

avand drept efect ponderea crescanda a acestora in detinerea puterii

economice mondiale

Un rol deosebit in procesul de globalizare il au firmele

multinationale si transnationale cu originea in mai multe tari si care

functioneaza concomitent in mai multe tari (ca provenienta a acestor

transnationale: SUA, UE, Japonia).

Efectele pozitive ale transnationalelor contribuie la dezvoltarea

economica prin:

. aportul de capital;

. cresterea productiei;

. distribuirea unor venituri.

Efectele negative ale transnationalelor sunt:

. investitiile si activitatea acestora nu corespund intotdeauna cu

nevoile tarilor in care actioneaza;

. aportul de tehnologii avansate este limitat, ramanand rezervat

tarilor de provenienta a CTN-urilor;

. inlocuirea producatorilor locali se face fara cresterea in

compensatie a productiei;

. pot atrage obstacole economice si politice (sub forma de

resentimente si opozitie).

Organizatia Mondiala a Comertului (OMC) si Organizatia de

Cooperare si Dezvoltare Economica (OECD) dezvolta unele actiuni de

sustinere a globalizarii, percepute si apreciate negativ.

Globalizarea economiei dominata de marile corporatii conduce la

standardizarea si informatizarea productiei si a consumului care se propaga

pe plan mondial.

Puterea economica este, conform definitiei date de J. K. Galbraith,

"capacitatea de a impune altcuiva propriile obiective".

Corporatiile multinationale, denumite in prezent CTN, ocupa un loc

central in fenomenul GLOBALIZARII ECONOMICE. Analizele economice

urmaresc cu prioritate competitivitatea mondiala a acestora.

Corporatiile transnationale sunt sisteme economice dezvoltate din

trusturi sau corporatii internationale anterioare sau create in ultimii zece

ani.Ele constau in active tangibile si intangibile - capital investit in

productia de bunuri si servicii, activitati de cercetare, practici de

organizare si management - desfasurate si detinute in tara de origine si in

alte tari

In sistemul globalizat se contureaza noile reguli si dimensiuni ale

jocului economic.

Globalizarea si institutiile sale

Globalizarea este apreciata ca un proces dual al schimbarilor

institutionale la nivel national si construirii institutiilor la nivel

transnational

Procesul de globalizare s-a accentuat dupa 1995, odata cu prabusirea

comunismului si exprima modernizarea si patrunderea tehnologiilor noi, de

varf, in toate zonele, cerand locuri de munca superior calificate.

Aceasta tendinta de globalizare este insa si contestata.

Factorii care favorizeaza globalizarea sunt:

. inlaturarea obstructiilor in calea investitiilor transnationale;

. diminuarea costurilor de transport si telecomunicatii (dezvoltare

si modernizare);

. liberalizarea pietelor de capital (locale si internationale).

Toate acestea au condus la generalizarea (globalizarea) comertului.

Globalizarea economica reflecta o dubla realitate:

. internationalizarea pietelor de bunuri si factori de productie;

. inmultirea firmelor (in mod deosebit cele industriale) care

activeaza simultan, la scara mondiala prin:

- strategii globale de productie;

- comercializarea la standarde mondiale;

- marketing, publicitate, expertize financiar-contabile, din partea

unor firme spacializate.

Scopul globalizarii este profitul si mentinerea in activitate a

firmelor capabile sa reactioneze la semnalele pietei. Mecanismul globalizarii

foloseste avantajele care decurg din gradele diferite de dezvoltare a

economiilor tarilor lumii (din care reiese si profitul).

Pentru a profita de acest avantaj s-a dezvoltat mobilitatea

geografica a intreprinderilor denumita delocalizare (adica mutarea

filialelor in diferite zone geografice).

Globalizarea economiei se va incheia atunci cand:

a. se va realiza circulatia complet libera a marfurilor, fortei de

munca - capitalurilor;

b. guvernele si autoritatile globale nationale vor trata in mod egal

toate firmele, indiferent de origine.

Deci, globalizarea se va incheia atunci cand se va ajunge la o

uniformizare a nivelurilor de dezvoltare, a nivelurilor de crestere diferita a

tarilor lumii, atunci cand diferentele dintre tari nu vor mai constitui surse

de avantaje pentru obtinerea de profituri.

Globalizarea, dezvoltarea economica si inegalitatile reprezinta unele

dintre problemele conexe care suscita interesul economic mondial datorita

implicatiilor tarilor globalizatoare si a celor globalizate.

In acelasi context mondial se pune si problema schimbarilor

institutionale si a dezvoltarii durabile.

Daca, in sistemul globalizarii, puterea economica a constat initial in

numarul de computere pentru fiecare familie si apoi in nivelul latimii de

banda INTERNET/persoana dintr-o tara, ce mai urmeaza?

. Economia electronica globalizata.

. Economia mondiala virtuala condusa in secolul al XXI-lea

prin ciberspatiu.

. Un stil de viata globalizat.

. Noi moduri de masurare a puterii economice in ascensiune.

Economistii si politicieni, in egala masura, se intreaba care este

viitorul statului-natiune intr-o economie globalizata.

Este cert ca economiile devin amplasamente investitionale guvernate

de la distanta, cu scopul precis al profitabilitatii si al superrentabilitatii.

Semnificatia globalizarii poate fi apreciata si prin ceea ce nu

reprezinta ea:

1. globalizarea nu este doar internationalizare;

2. globalizarea nu se manifesta doar ca o tendinta transnationala;

3. globalizarea nu este doar manifestarea exagerata a unor curente

de opinie (de exemplu: opiniile francofona si anglo-saxona

apreciaza diferit globalizarea: fie ca pe o tendinta de

americanizare, fie ca pe o democratizare a pietei financiare si o

libera circulatie a capitalului companiilor multinationale).

Preocuparea pentru "descifrarea" continutului globalizarii se

manifesta si in formularile extrem de diferite ale definitiei acestui proces.