REGIMUL JURIDIC AL SOCIETATII CU RASPUNDERE LIMITATA

REGIMUL JURIDIC AL SOCIETATII CU RASPUNDERE LIMITATA

1.1 Scurt istoric al societatii cu raspundere limitata

Societatea comerciala cu raspundere limitata este creatia dreptului german; este reglementata pentru prima oara prin legea din 23 aprilie 18921, publicata in Reichgesetz blatt (Foaia de legi a imperiului) din 26 aprilie 1892. aceasta lege a fost sursa de inspiratie pentru alte tari, astfel ca Austria, prin legea din 6 martie 1906, Cehoslovacia, prin legea din 15 aprilie 1920, Polonia, prin legea din 13 iunie 1920, au reglementat societatea cu raspundere limitata.

In tarile latine, aceasta societate este introdusa in perioada interbelica sau imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial.

In Franta, este reglementata prin legea din 7 martie 1925, in Luxemburg, prin legea din 9 martie 1923, in Belgia, prin legea din 9 iulie 1935, in Italia, prin codul din 1942, in Spania, prin legea din 14 iulie 1953, in Grecia, prin legea din 1 iulie 1971. in tarile anglo-saxone, o forma similara cu societatea cu raspundere limitata este reglementata in 1908, 1913 si 19272.

In Romania, societatea cu raspundere limitata a fost cunoscuta in Bucovina prin aplicarea legislatiei austriece si dupa unirea din 1918. Asa cum reiese din statisticile vremii, a fost tipul de societate preferat de comercianti3.

Succesul societatii cu raspundere limitata in Bucovina si in tarile europene a determinat introducerea sa in proiectul Codului comercial din 1938 care, din pacate, nu a intrat niciodata in vigoare.

Revenind pe plan european, constatand ca legiuitorul german a mers mai departe pe taramul limitarii raspunderii asociatilor creand, prin legea din 13 mai 1980 si cea din 4 iulie 1980, intrate in vigoare la 1 ianuarie 1981, societatea cu raspundere limitata cu un singur asociat. Inspirandu-se din aceste reglementari, Franta a introdus prin Legea nr.85-697 din 11 iulie 1985 si prin Decretul nr.66-909 din 30 iulie 1986, acest nou tip de societate, denumita intreprindere unipersonala cu raspundere limitata (L'E.U.R.L.).

1.2 Notiunea societatii cu raspundere limitata

Conform art.3 din Legea nr.31/1990, societatea cu raspundere limitata este acea societate ale carei obligatii sunt garantate cu patrimoniul social, iar asociatii sunt obligati pana la concurenta capitalului social subscris. Asa cum s-a sesizat in literatura de specialitate criteriul dupa care art.3 al Legii nr.31/1990 a facut enumerarea societatilor comerciale ce pot exista in Romania a fost cel al raspunderii asociatilor fata de obligatiile asumate de societate4.

Avand in vedere definitia generala a societatii comerciale si dispozitiile legale mentionate, societatea cu raspundere limitata poate fi definita ca o societate constituita pe baza deplinei increderi de doua sau mai multe persoane care pun in comun mai multe bunuri, pentru a desfasura o activitate comerciala in vederea impartirii beneficiilor, si care raspund pentru obligatiile sociale in limita aportului lor5.

In cadrul societatii cu raspundere limitata, societatea are la baza cunoasterea reciproca si increderea dintre asociatii. Prin aceasta trasatura intuitu personae, societatea cu rasundere limitata se aseamana cu societatea in nume colectiv in functionarea careia personalitatea fiecarui asociat are un rol deosebit.

Cautandu-se surprinderea specificului societatii cu raspundere limitata, ea a fost comparata uneori cu o societate in nume colectiv, in care raspunderea membrilor este insa limitata de valoarea aporturilor ca in societatea pe actiuni, alteori cu o societate  in comandita, formata numai din comanditari, care imprumuta un anumit numar de reguli de la societatea pe actiuni, pentru a se trage concluzia ca este o specie hibrida care apartine in unele privinte societatilor de persoane, iar in alte privinte societatilor de capitaluri.

Deosebirile dintre aceste forme de societate se refera la intinderea raspunderii asociatilor, cei din societatea in nume colectiv fiind raspunzatori solidar si nelimitat pentru datoriile societatii.

In practica s-a constatat ca sunt situatii cand asociatii, in special in cazul societatilor de dimensiuni reduse ori cu caracter familial,constituie fidejusiunea ori alte garantii personale in raporturile cu bancile, care cu greu acorda imprumuturi societatilor care nu au un patrimoniu de o certa consistenta, fara garantii personale ale asociatilor. Consecinta acestor garantii personale a asociatilor este nasterea responsabilitatii fata de banci (in principal a celor care au garantat cu bunuri proprii) in ceea ce priveste datoriile societatii. Aceasta nu inseamna ca asociatii devin nelimitat responsabili, in sensul ca ei nu vor fi supusi personal falimentului, dar in eventualitatea unor datorii asumate de societate in raporturile cu banca (ori cu alte subiecte) ei vor garanta indeplinirea obligatiilor.

O alta caracteristica esential a societatii cu raspundere limitata o reprezinta divizarea capitalului social in parti egale, numite parti sociale ce nu pot forma, in principiu, obiect de transfer catre terte persoane. Motivatia consta in caracterul intuitu personae al societatii cu raspundere limitata, inlocuirea unuia dintre asociati incalcand principiul cunoasterii si increderii reciproce pe care se bazeaza societatea. Inscrisurile in baza carora asociatii dobandesc fractiuni din capitalul social se numeste certificate de parti sociale.

Societatea cu raspundere limitata prezinta sub acest aspect un caracter de societate inchisa; cesiunea partilor sociale se poate efectua numai cu acordul - sub forma de consimtamant la cesiune - exprimat de majoritatea asociatilor, reprzentand cel putin trei sferturi din capitalul social (art.197 alin.2 din Legea nr.31/1990).

Cadrul juridic general

Trecerea de la economia de piata si abandonarea economiei centralizate, planificate implica o reforma legislativa de proportii in centrul careia se afla legislatia comerciala. Renasterea societatilor comerciale reprezinta axul principal al procesului de inlaturare a planificarii la comanda.

Pana in decembrie 1989, societatile comerciale constituiau obiect de reglementare in titlul VIII (art.70-270) din Cartea I ("Despre comert in genere") al Codului comercial din 1887. Desi nu au fost abrogate explicit, aceste dispozitii si-au pierdut practic interesul ca urmare a nationalizarii principalelor mijloace de productie si a cooperativizarii fortate a agriculturii incheiata in 1962. O serie de reglementari au continuat sa fie totusi aplicate in raporturile juridice de comert exterior[1].

Activitatea legislativa intensa desfasurata de autoritatile romane in primii ani de dupa Revolutia din decembrie 1989 are ca principala realizare Legea nr.31 din 16 noiembrie 1990 privind societatile comerciale[2].

Anterior Legii nr.31/1990 au fost adoptate si alte acte normative importante privind activitatea economica.

Prin Decretul-lege nr.54 din 6 februarie 1990 au fost reglementate organizarea si desfasurarea unor activitati economice pe baza liberei initiative: intreprinderi mici cu un numar de cel mult 20 de salariati; asociatii cu scop lucrativ cu maxim 10 membri; asociatii familiare.

Intreprinderile mici erau persoane juridice de la data inregistrarii lor la administratia financiara; asociatiile cu scop lucrativ obtineau calitatea de subiect de drept, de la aceeasi data, daca membrii lor solicitau aceasta in mod explicit, asociatiile familiale nu faceau parte din categoria persoanelor juridice. Prevederile Decretului-lege erau completate cu dispozitiile Codului comercial.

Legea nr.5 din 18 august 1990[3] a reorganizat vechile intreprinderi socialiste, unitatile economice de stat, fie in regii autonome, fie in societati comerciale pe actiuni sau cu raspundere limitata (art.16 si 54)

Prin intrarea in vigoare a Legii nr.31/1990 au fost abrogate sau s-a redus sfera de aplicare a unor acte normative anterioare.

Astfel, potrivit art.287 al legii sus-mentionate "Pe data intrarii ei in vigoare se abroga prevederile art. 77-220 si 336 din Codul comercial, prevederile referitoare la intreprinderile mici si la asociatiile cu scop lucrativ, cu personalitate juridica, din Decretul lege nr.54/1990 privind organizarea si desfasurarea unor activitati economice pe baza liberei initiative, Decretul nr.424/1972 privind functionarea si constituirea societatilor mixte din Romania, cu exceptie art.15 si 28 al.1, art.33 si 35 al.2 si 3, Decretul-lege nr.96/1990 privind unele masuri pentru atragerea investitiei de capital strain in Romania".

De asemenea, potrivit art.19 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.32/1997, aprobata de Legea nr.195/1997, pe data intrarii in vigoare a acestei ordonante (28 iulie 1997) se abroga art.237-250 si art.264-269 din Codul comercial.

O alta lege deosebita de importanta pentru societatile comerciale si de altfel pentru dezvoltarea comertului, este Legea nr.26/1990 privind registrul comertului[4].

Dispozitiile Codului comercial, ale Legii nr.26/1990 si ale Legii nr.31/1990 se regasesc, in masura in care nu cuprind dispozitii contrare, cu prevederile Codului civil, a celorlalte acte normative in materie civila, cu cele ale Codului muncii.

La aceste reglementari generale se adauga acele acte normative care reglementeaza activitatea unor societati comerciale care au trasaturi proprii cum ar fi societatile de asigurari, societatile bancare, societatile cu capital strain. Societatile comerciale li se aplica si regulile instituite prin legislatia fiscala.

Nu se poate incheia aceasta prezentare legislativa fara a face referiri la legea care, de fapt a marcat trecerea definitiva catre o economie de piata si anume Legea nr.64/1995 privind procedura reorganizarii juridice si a falimentului.

Caracteristicile societatii

Din analiza societatii cu raspundere limitata doctrina a retinut caracterele acesteia:

a)       caracterul intuitu personae, specific societatilor de persoane, conform caruia asocierea are la baza increderea dintre asociati;

b)       divizarea capitalului social in fractiuni numite parti sociale si care nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile;

c)       raspunderea asociatilor pentru obligatiile sociale este limitata la aportul lor.

La aceastea pot fi adaugate si alte caracteristici care o disting de orice alta societate:

numarul cuprins intre 1 si maximum 50 al persoanelor care se pot asocia si deplina incredere existenta intre acestea;

valoarea capitalului social de cel putin 2.000.000 lei divizarea acestuia in parti egale de minimum 100.000 lei; partile sociale nu sunt reprezentate de titluri negociabile;

sotii pot constitui o societate cu raspundere limitata impreuna, contribuind la formarea capitalului social atat cu bunuri proprii, cat si cu bunuri comune;

orice persoana fizica sau juridica poate constitui fara nici un alt asociat, o societate cu raspundere limitata, sub conditia respectarii prevederilor art.14 din Legea nr.31/1990;

administratia societatii se face in principal de asociati.

Avantajele incontestabile pe care aceasta forma hibrida de societate comerciala le prezinta fata de alte tipuri societare, determina numerosi intreprinzatori sa opteze pentru constituirea unei asemenea societati.

Limitarea raspunderii, pe de o parte, si conservarea caracterului intuitu personae care permite asociatilor sa ramana "intre ei" pe de alta parte, sunt tentante.

Societatea cu raspundere limitata este cea mai populara si mai raspandita forma de societate intalnita astazi in Romania. Acest lucru se datoreaza avantajelor sale privind raspunderea limitata a asociatiilor.