COMPETITIVITATEA INTERNATIONALA: CONCEPT SI MASURARE A NIVELULUI SI DINAMICII PROCESULUI

COMPETITIVITATEA INTERNATIONALA: CONCEPT SI MASURARE A NIVELULUI SI DINAMICII PROCESULUI

1. Multitudinea punctelor de vedere cu privire la competitivitate (la

diferitele ei nivele de manifestare)

1. Definirea competitivitatii la nivel de firma este relativ usor de realizat dupa parerea profesorului Carbaugh de la Washington University. In opinia sa, o firma este competitiva daca produce bunuri sau servicii de o calitate superioara sau la un pret mai scazut decat competitorii sai interni sau externi.

2. Din punctul de vedere al unei natiuni insa, competitivitatea poate fi definita in felurite moduri. Toate aceste abordari si clasificari au un numitor comun - acestea exprima capacitatea si abilitatea tarii respective de a utiliza in mod eficient oportunitatile de pe piata mondiala.

3. In conceptia clasicilor economiei politice, manifestarea cererii si a ofertei intemeiata pe libera initiativa generata de proprietatea privata neglijeaza factorii de timp si de loc. Prin insusi faptul ca echilibrul economic se asigura numai prin sistemul si mecanismul pietelor, agentii economici sunt condamnati la pasivitate, acestia avand asigurat fie avantajul comparativ absolut, fie pe cel relativ.

"In teoria moderna - remarca economistul austriac Peter Schifko - competitia coexista cu elemente monopolistice, ea este deci multiforma, caci nu se manifesta doar prin preturi, ci in egala masura, prin

modul de a produce, prin calitatea produsului, prin politica de vanzari si poli-competitie (concurenta) este imperfecta si prin insusi acest caracter ea este dinamica si efectiva"[1].

5. "Competitivitatea internationala - sustine Robert Carbaugh - reprezinta capacitatea unei tari, in conditiile pietei libere si ale unei concurente corecte, de a concepe, produce si comercializa bunuri si servicii fie de o calitate superioara, fie la un pret inferior fata de produsele si serviciile oferite de alte tari."[2]

6. Pot fi distinse cel putin doua abordari principale ale conceptului de competitivitate, asa dupa cum sustine Kirsty Hugues[3]:

. o prima abordare priveste competitivitatea ca pe o chestiune de eficienta relativa, statica sau dinamica. Aceasta se poate cuantifica pe baza nivelurilor de performanta (nivelul productivitatii, cresterea competitivitatii, etc).

. a doua abordare considera competitivitatea ca pe o reflectare a performantelor in comertul international (performante masurate sub forma cotelor detinute pe pietele de export, fie sub forma gradului de penetrare a importului).

7. OCDE: "capacitatea firmelor, sectoarelor, regiunilor, statelor sau organismelor supranationale, aflate in competitie internationala, de a asigura in mod sustinut un venit relativ ridicat din valorificarea factorilor de productie, precum si un venit superior din valorificarea fortei de munca".

8. O alta definitie a fost data de Directia Generala pentru Probleme Economice si Financiare de pe langa Comisia Europeana. "Competitivitatea - subliniaza specialistii Comisiei Europene este capacitatea unei tari de a realiza coordonarea cresterii economice cu echilibrul extern; la baza performantelor externe ale tarilor industrializate - continua ei - sta importanta fundamentala pe care o are comertul international. Totusi, accentuand rolul pe care il detine diferentierea produselor in strategia competitiva a firmelor, economia industriala a limitat acest tip de abordare, considerand ca el nu constituie o baza adecvata pentru o evaluare cuprinzatoare a competitivitatii" .

Aceasta definitie pune accentul pe largirea spectrului variabilelor ce trebuie luate in considerare in analiza competitivitatii (productivitatea, inovatia tehnologica, investitiile in capitalul fizic si uman, politici structurale, etc.).

Potrivit Raportului Global al Competitivitatii[5] Romania ocupa locul 68 in clasamentul competitivitatii economice , din cele 104 tari din toata lumea. In ultimii ani Indicele Competitivitatii Macroeconomice (Global Competitiveness Index) al Forumului Economic Mondial a reprezentat un instrument de baza in luarea in considerare a elementelor macroeconomice si institutionale, indispensabile procesului de crestere. Scopul esential al Global Competitiveness Index este sa analizeze potentialul economiilor la nivel mondial, observand zonele de crestere economica sanatoasa pe termen mediu sau chiar lung. Indicele GCI este centrat pe trei elemente fundamentale:

- competitivitatea mediului macroeconomic din fiecare tara analizata

- calitatea institutiilor publice si a politicilor promovate de acestea

- eficienta tehnologica la nivel de tara.

Stabilitatea macroeconomica - ca prim element fundamental - este importanta pentru cresterea economica, chiar daca, in mod evident, nu este adevarat faptul ca stabilitatea economica de una singura poate determina o rata inalta a dezvoltarii unei tari. Dar, nu este mai putin adevarat, ca instabilitatea macroeconomica distruge orice speranta de crestere economica. In conditii de instabilitate, cu inflatie ridicata firmele nu pot adopta decizii coerente. Sistemul bancar (element deosebit de important pentru cresterea economiei pe termen mediu si lung) nu poate functiona in contextul unui deficit guvernamental enorm (in special ca urmare a fortarii bancilor sa imprumute bani sub nivelul ratei dobanzii de pe piata). Guvernele nu pot furniza servicii eficiente decat daca platesc rate imense ale dobanzii la datoriile facute in trecut, iar sectorul de afaceri sufera daca taxele platite de acesta sunt irosite de guvern.

Al doilea pilon al analizei cu ajutorul GCI, se refera la institutiile publice. Desi intr-o economie de piata bogatia (bunastarea) este creata in cea mai mare parte de firmele private, acestea trebuie sa opereze si sa intre in relatii diverse cu institutii create si administrate de catre stat. Este important, spre exemplu, ca dreptul de proprietate sa fie garantat prin lege, sau sa existe un sistem judiciar corect. Firmele considera prea scump, sau chiar ineficient sa opereze in tarile in care coruptia este excesiva.

Al treilea element definitoriu al GCI, are in vedere progresul tehnologic. Una dintre principalele lectii ale teoriei neoclasice de crestere economica este ca pe termen lung o economie nu poate creste in lipsa progresului tehnologic[7]. In mod evident progresul tehnologic este motorul cresterii economice, iar motivul pentru care trebuie sa gandim astfel este faptul ca pe termen lung cresterea economica nu este posibila fara o imbunatatire a tehnologiilor. Din acest punct de vedere, autorii GCI, impart tarile in economii inovatoare si economii "imitative". In prima categorie de tari, cresterea economica este determinata de capacitatea lor deosebita de inovare, tarile fiind situate foarte aproape de frontierele tehnologice cele mai inalte care exista la nivel mondial. Tarile din a doua categorie depind fundamental din punct de vedere tehnologic de achizitiile in domeniu, facute din afara.

Ca urmare a diferentei existente intre aceste doua categorii de tari, indicele GCI se calculeaza diferit, dandu-se ponderi diferite pentru unul sau altul dintre cele trei elemente.

Astfel, pentru tarile inovatoare ponderile sunt:1/2 indicele tehnologic, ¼ indicele eficientei institutiilor publice si ¼ indicele eficientei mediului macroeconomic.

Pentru a doua categorie de tari indicele GCI se calculeaza pe baza urmatoarelor ponderi: 1/3 indicele tehnologic, 1/3 indicele eficientei institutiilor publice si 1/3 indicele eficientei mediului macroeconomic.

Cele mai competitive economii in 2005-2006 conform acestui indicator compozit sunt in ordine: Finlanda, SUA, Suedia, Danemarca si Taiwan. Romania se afla pe locul 68, dupa ce in anul anterior ocupase o pozitie mai buna, respectiv locul 67.

Apecte semnificative la nivel global

• Elvetia este lider in clasamentul oferit de Indicele Competitivitatii Macroeconomice (GCI), aflandu-se pentru prima data pe aceasta pozitie dupa ce anul trecut a ocupat locul patru.
• Finlanda se pozitioneaza pe locul al doilea, la fel ca in anul precedent. Tara are o performanta excelenta la nivel macreconomic, si inregistreaza rezultate foarte bune in ceea ce priveste calitatea institutiilor publice. Mai mult, sectorul privat are o inclinatie deosebita in adoptarea noilor tehnologii, sustinand de asemenea si inovarea.
• Tarile nordice continua sa detina pozitii de frunte in topul celor mai competitive tari in cadrul clasamentului din acest an, Finlanda (2), Suedia (3), Danemarca (4), Norvegia (12) si Islanda (14), aflandu-se pe pozitii importante. Cea mai semnificativa imbunatatire intre aceste tari o inregistreza Suedia, care, aflata pe locul 7, a ajuns pe locul 3 in acest an.
• De remarcat faptul ca desi Statele Unite ale Americii a fost lider, pentru multi ani consecutivi in acest clasament, in anul 2006, a cunoscut cele mai slabe rezultate, ocupand astfel locul 5. In cazul acestei tari, suprematia tehnologica este umbrita de performantele mai slabe in acele domenii care implica institutiile publice si stabilitatea mediului macroeconomic. Totusi SUA detine prima pozitie in ceea ce priveste competitivitatea mediului de afaceri (Indicele Competitivitatii Microeconomice - BCI).
• Tarile din restul Europei, nu prezinta vreo imbunatatire relativa a pozitiilor ocupate (Regatul Unit al Marii Britanii (10), Germania (8), Franta (18)). Pe de alta parte, Italia (42), inregistreaza un declin continuu. Performantele scazute ale Italiei afecteaza toate domeniile, cu deosebire in domeniul institutiilor publice (independenta juridica, favoritism in sectorul decizional public si cel al delictelor in lumea afacerilor).
• Japonia (7) este intr-o continua ascensiune (locul 21 in 2001), anul acesta reusind sa patrunda in topul primelor zece tari. Imbunatatirea pozitiei sale reflecta o combinare de factori, care includ puternica revenire economica rezultand intr-o crestere a increderii in mediul de afaceri si o imbunatatire notabila a diversilor indicatori care indica transparenta sectorului institutiilor publice.
• China (54), continua sa nu mai inregistreze performante. Pe de o parte, are un mediu economic stabil reflectat de puterea activitatii economice si absenta unor dezechilibre majore, iar pe de alta parte, cadrul institutional e slab in domenii ca sectorul financiar, extinderea controlului administrativ si birocratia, la care se adauga standardele reduse in domeniul auditului si al contabilitatii.
• Singapore continua sa detina pozitii de lider in regiunea Asiei, intrucat inregistreaza pozitii deosebit de ridicate in domeniul tehnologiei si in ceea ce priveste calitatea mediului macroeconomic, pozitie pe care o detine de cativa ani consecutivi.
• Cu mici exceptii, economiile din America Latina inregistreaza niveluri in scadere in planul competitivitatii. Economiile tarilor andine in special, indica o crestere in clasament; este cazul Peru-ului si Boliviei care au urcat 3, respectiv 4 pozitii. Exista totusi si economii care indica o scadere accentuata, cum ar fi Argentina (69), in contrast cu nivelurile inregistrate anul trecut, provocate de devalorizarea monedei si a sistemului financiar. Instabilitatea politica, birocratia si coruptia constituie factori problematici pentru desfasurarea afacerilor in America Latina.
• In timp ce numeroase tari din Africa Sub-Sahariana isi pastreaza pozitiile in cea de-a doua parte a clasamentului, Africa de Sud (45). Semnificativa este pozitia Africii de Sud inaintea tarilor din America Latina, cu exceptia Chile. Opus Africii de Sud, Zimbabwe (119), a decazut si mai mult in clasament. Are cele mai reduse performante in privinta inflatiei, creditului, starea sistemului bancar, costul politicilor agricole, migrarii elitei si al libertatii presei. Zimbabwe se dovedeste deci un caz trist al esuarii procesului de dezvoltare.
• Chile (27) a reusit sa-si mentina pozitia fata de anul precedent, si continua sa aiba cea mai competitiva economie din America Latina cu un decalaj de 31 pozitii fata de Mexic (58), urmatoarea clasata din regiune.

Descompus pe cei trei factori, clasamentul tarilor arata putin diferit:

. Astfel, din punctul de vedere al mediului economic Singapore este considerata tara cu cea mai stabila economie, urmata de Finlanda, Luxembourg, Norvegia si Danemarca. SUA se regaseste pe locul 14 la cest criteriu. Romania ocupa locul 81, alaturi de Turcia 82, dar in urma unor tari precum Nigeria (74), Tanzania (76), Senegal (67), Panama (59), Vietnam (45), Ungaria (38), Botswana (30).

. In raport de eficienta institutiilor publice, primele locuri sunt ocupate de Danemarca, Finlanda, Islanda, Australia si Noua Zeelanda. Statele Unite ocupa locul 17, iar Japonia locul 30. Romania este din acest punct de vedere pe locul 86. In cadrul acestui indicator, la "sub-indicele" coruptie, Romania ocupa locul 90 din 102 tari, ceea ce ar trebui sa ne dea de gandit si sa dea de lucru guvernantilor. Cu atat mai mult este ingrijoratoare aceasta pozitie cu cat tara vecina noua, si "partenera" in procesul de aderare - Bulgaria - se afla pe locul 35 din acest punct de vedere, iar Rusia pe locul 75.

. Indicele competitivitatii tehnologice situeaza pe primul loc SUA, urmata de Finlanda, Taiwan, Suedia si Japonia. Aici Romania ocupa o pozitie mult mai favorabila - locul55 - depasind Bulgaria, dar situandu-se in urma unor tari America Latina sau chiar din Africa.