Transferul de tehnologie si cooperarea economica internationala

TRANSFERUL DE TEHNOLOGIE SI COOPERAREA ECONOMICA INTERNATIONALA

In economia moderna, rezultatele activitatii de cercetare stiintifica si dezvoltare tehnologica, stau intr-o proportie tot mai mare la baza performantelor economiilor nationale si a agentilor economici de pe piata interna si mondiala.

Cooperarea internationala:

genereaza efecte importante la nivel micro, macro si mondoeconomic;

este privita ca un remediu al neconcordantelor si deteriorarilor care se manifesta in evolutia diferitelor economii nationale

este recunoscuta ca strategia posibila si necesara pentru dezvoltarea in ansamblu a sistemului economiei

1. TRANSFERUL DE TEHNOLOGIE

Dreptul de proprietate intelectuala si asigurarea protectiei pentru rezultateke prioritare ale activitatii creatoare (ex. brevete, licente, know-how, consulting, etc.) a fost consacrat prin legi si conventii internationale.

In 1967 s-a constituit la Stockolm, Organizatia Mondiala a Proprietatii Intelectuale.

Circulatia drepturilor de proprietate intelectuala intre economiile nationale reprezinta o componenta dinamica a relatiilor comerciale si de cooperare economica internationala.

Forme concrete de comercializare a dreptului de proprietate intelectuala: brevete de inventii, know-how, consulting, engineering, asistenta tehnica de specialitate, etc.

Piata internationala a "inteligentei" se caracterizeaza prin:

a) grad inalt de concentrare

b) numarul importatorilor de inteligenta este mult mai mare decat numarul exportatorilor

c) tarile mai slab dezvoltate sunt obligate sa importe tehnologii complementare odata cu importul de brevete

d) preturile practicate sunt foarte diferite si greu de cunoscut.

1.1. TEHNICI DE COMERCIALIZARE A BREVETULUI DE INVENTII

Inventia = o realizare ce prezinta noutate si un progres fata de stadiul cunoscut al tehnicii si practicii mondiale, putand fi utilizata in rezolvarea unor probleme din viata economico-sociala.

Inovatia = o noutate pentru agentii economici sub forma unei perfectionari tehnice sau organizatorice.

Brevetul de inventie/ Patentul = titlu eliberat de un organism specializat al statului, un act de garantie asupra proprietatii unei inventii.

Functiile brevetului:

garanteaza dreptul de proprietate asupra inventiei

de informare asupra stadiului atins in cercetarea stiintifica si tehnica

de transfer a dreptului de proprietate asupra inventiei

de comercializare a bunurilor realizate pe baza inventiei.

Dreptul de proprietate intelectuala este guvernat de conventii internationale. Se poate incalca prin concurenta neloiala sau contrafacere.

Modalitatile de comercializare a brevetului:

a) cesiunea brevetului: se realizeaza intre cesionat si cesionar, cu titlu oneros. Poate fi totala si partiala (primeste doar dreptul de a fabrica pe baza acestuia). Mai poate fi definitiva sau temporara.

Forme privind plata pe care o va face cesionarul in favoarea cesionantului:

plata unei sume forfetare avand baza estimarea productiei realizata cu acel brevet

plata unei redevente (royalty) care consta in aplicarea unui procent asupra pretului intregii productii/ asupra pretului pe produs

plata in produse fabricate pe baza brevetului respectiv

Abuzuri ce pot sa apara in derularea operatiei de cesiune a brevetului:

achizitionari legate (cesionarul trebuie sa cumpere odata cu brevetul unele elemente de legatura care au un "pret de transfer" mai mare decat cel de pe piata)

licente grupate (cesionarul trebuie sa cumpere un set de licente)

stabilirea unui pret mare, in conditiile unei diferente mari intre cerere si oferta

obligarea cesionarului sa faca plati catre cesionat pe o perioada indelungata/neprecizata

b) licentierea brevetului de inventie = transmiterea dreptului de folosinta intre licentiator si licentiat/utilizator. Are la baza contractul de licenta, ce cuprinde drepturile si obligatiile partenerilor.

Licentiatorul se obliga sa transmita dreptul de folosinta, perfectionarile ulterioare si garantiile privind existenta si validitatea dreptului transmis.

Licentiatul se obliga sa exploateze licenta la capacitatea ei, sa pastreze secretul, sa nu acorde sublicenta, sa comunice perfectionarile aduse, sa plateasca pretul si, eventual, sa se supuna unor limitari in utilizarea licentei.

Licentierea poate fi:

1) licentiere exclusiva - licentiatul si licentiatorul au dreptul de folosinta deplina

2) licentiere simpla - dreptul de folosinta a executiei e transmis si altor licentiati, in conditii identice sau diferite

3) licentieri legate - parteneri apropiati ca nivel tehnico- stiintific isi transmit reciproc dreptul de exploatare a unor inventii brevetate

c) valorificarea indirecta a brevetului de inventie se poate face prin:

- exportul bunurilor realizate pe baza brevetului

- inchirierea bunurilor contra unei sume lunare/ anuale

- vanzarea documentatiei tehnice cand inventia nu a fost brevetata in tara cumparatorului

1.2. COMERCIALIZAREA KNOW-HOW-ULUI

Know-how = totalitatea formulelor, definitiilor tehnice, documentelor, desenelor si modelelor, retetelor tehnice, procedeelor, experientei, etc. care asigura buna utilizare a brevetului si ajuta la producerea bunurilor.

Factorii care determina cresterea rolului know-how-ului sunt:

implicatiile cercetarii stiintifice asupra dezvoltarii

preferinta pentru transferul de know-how

dorinta de pastrare a secretului inventiilor, etc.

Know-how-ul se completeaza cu brevetul de inventie in cadrul dreptului de proprietate intelectuala.

Caracteristici ale comercializarii cu know-how:

- negocierea afacerii cu know-how are specificul sau determinat de riscurile care pot sa apara pentru parteneri, de valoarea mare a tranzactiei, etc.

- contractul de know-how este o intelegere intre furnizor (care transmite contra plata, cunostinte tehnice secrete nebrevetabile privind facbricarea unui bun) si beneficiar

Clasificarea contractelor de know-how:

A dupa gradul de interferenta:

- know-how pur (transmiterea sa este independenta de restul operatiilor)

- know-how combinat (mixt) (transmiterea este combinata cu alte afaceri ca licente, etc.)

- know-how complementar (sunt in legatura cu alte afaceri)

Adupa gradul de complexitate

- transfer de know-how in momentul incheierii contractului

- transfer succesiv de know-how

- transfer de know-how intr-un anumit domeniu si pe o perioada determinata

1.3. COMERCIALIZAREA SERVICIILOR DE CONSULTING-ENGINEERING

Consulting-ul = activitatea de asistenta economica si tehnica, fiind o prestatie de natura intelectuala, acoperind o gama larga de domenii, prin elaborarea de studii de cercetare si proiectare pentru agentii economici in vederea organizarii, conducerii si functionarii intreprinderilor si institutiilor, prin formularea de recomandari care conduc la optimizarea deciziilor de natura economica, tehnica, comerciala, valutara, etc.

Engineering = aplicarea consultantei la cercetarea, proiectarea si elaborarea de solutii pentru construirea si exploatarea rentabila a unitatilor economice.

Consulting- engineering = reunirea celor doua genuri de activitati intr-o prestatie de natura intelectuala, constand in operatii ca:

elaborarea de studii tehnico-economice pentru fundamentarea investitiilor

intocmirea caietelor de sarcini pentru licitatiile internationale

crearea de proceduri si tehnologii noi si punerea lor in aplicare

Activitatile de consulting-engineering sunt prestate tot mai des de firme specializate, cu un larg evantai de activitati (cercetare, proiectare, analiza,etc).

Aceste activitati sunt un export- import de inteligenta pe calea acordarii de asistenta in scopul eficientizarii tuturor activitatilor agentilor economici.

Contractarea efectiva a afacerii de consulting- engineering presupune urmatoarele etape:

analize prealabile cand partenerii stabilesc natura si sfera de cuprindere a problemelor

elaborarea anteproiectului pe baza temei primite de consultant

intocmirea ofertei de catre consultant

Contractul de consultanta contine clauze comune (parti, obiect, scop, etc.) si clauze specifice ( pastrarea secretului, modul de determinare a pretului, etc.)

Plata serviciilor se face dupa diverse metode: dupa timpul lucrat, dupa costurile si cheltuielile generale, sub forma de duma forfetara, etc.

In cazul in care consultantul produce prejudicii, el va suporta despagubiri care insa nu pot depasi indemnizatia pe care trebuia sa o primeasca.

In cazul in care clientul intrerupe afacerea, el va plati costul prestatiilor, va restitui cheltuielile initiale si va plati o taxa de despagubire.

2. COOPERAREA ECONOMICA INTERNATIONALA

Cooperarea= unirea eforturilor a doi sau mai multi parteneri pentru realizarea unor obiective comune, in conditii de eficienta maxima.

Importanta cooperarii internationale este reflectata de faptul ca nicio tara a lumii contemporane, indiferent de gradul de dezvoltare economica si tehnologica nu poate evolua fara conlucrari cu parteneri externi.

2.1. COOPERAREA IN CERCETARE-DEZVOLTARE

Principalele obiective urmarite prin cresterea cooperarii economice sunt:

diversificarea productiei si exportului

sporirea gradului de valorificare a resurselor

introducerea de noi tehnologii si cresterea consumului de materii prime

cresterea productivitatii si reducerea costurilor

accesul la tehnologiile de varf

dezvoltarea sistemului national de cercetare

optimizarea procesului de transport

Cooperarea in cercetare se manifesta prin:

programe si institutii comune de cercetare

schimbul de informatii si asistenta de specialitate

A. Programe si institutii comune de cercetare

a) programe comune de cercetare - se manifesta intre parteneri din tari diferite, care convin sa realizeze in comun activitati de cercetare- dezvoltare pentru un anumit domeniu sau pe o anumita tema, pentru o anumita durata de timp.

Se pot realiza intre: unitati specializate cu profil similar

unitati specializate cu profil diferit

unitati de cercetare si firme de productie

Formule organizatorice in care se pot concretiza programele de cercetare si dezvoltare:

cercetari efectuate separat pe faze/ parti ale proiectului

cercetari comune, realizate pe diferite cai

Avantaje oferite de aceste programe:

reducerea cheltuielilor de cercetare- dezvoltare

reducerea timpului de realizare a investitiilor

obtinerea unor informatii tehnico- stiintifice in timp util

realizarea unor cercetari cu grad mare de complexitate

reducerea cheltuielilor valutare pentru obtinerea de informatii utile

Formele programelor comune de cercetare- dezvoltare sunt:

antrepriza de lucrari tehnico- stiintifice - antreprenorul realizeaza lucrari la comanda pentru ordonator

cercetari in comun - ambii parteneri au rol activ, unul fiind inventatorul, celalalt dispunand de resursele necesare pentru dezvoltarea si aplicarea inventiei

consortiile tehnico- stiintifice - au la baza contractul dintre parteneri cu un mare potential de cercetare, in vederea realizarii unor comenzi primite de la terti

Programele de cercetare sunt larg raspandite, fiind incuraate de organismele internationale, ca ONU. Proiecte importante: Euraka, Esprit, Erasmus.

b) institutiile comune de cercetare sunt expresia unei cooperari organice, imbraca forma unor laboratoare, centre, institutii, etc. care au ca obiectiv realizarea unor acte de cercetare, la nivel micro sau macroeconomic, in forma bi sau multilaterala.

Formele concrete ale acestor institutii:

institutiile sucursale - sunt constituite prin contrubutia unor firme care coopereaza in anumite domenii; nu au personalitate juridica si nici gestiune proprie.

institutie autonoma - este constituita prin varsamintele de capital ale cooperantilor, avand personalitate juridica proprie, fiind inregistrata in una din aceste tari

B. Schimbul de informatii si asistenta de specialitate

a) schimbul de informatii tehnico- stiintifice - este foarte utilizat intre institutiile specializate si care au activitati similare.

Poate fi: i schimb bilateral de informatii - se realizeaza treptat, are la baza un contract preliminar; eficienta acestui act de cooperare este ridicata; schimbul de informatii poate fi legat de planul si directia de cercetare- dezvoltare, de indeplinirea graficului de cercetari, etc.

i schimb multilateral - se realizeaza prin organisme colective specializate in culegerea si transmiterea informatiilor, cu efecte benefice pentru fiecare membru (ex. Federatia Internationala de Documentare, Centrul European de Cercetari Cosmice, etc.)

b) asistenta tehnica de specialitate se poate practica in urmatoarele forme:

i prin sistemul de organisme ale ONU

i pe plan bilateral, la nivel guvernamental sau microeconomic

2.2. COOPERAREA INDUSTRIALA

Beneficiaza: de complementaritatea potentialului productiv

de un grad inalt de specializare

Forme: coproductia, subproductia si productia la comanda.

2.2.1. Coproductia

In practica, coproductia se poate realiza: a) intre parteneri egali, in intreprinderi separate

b) in societati de tip mixt

a) Coproductia in intreprinderi separate - presupune egalitatea relativa a pozitiilor partenerilor si a aportului pe care il aduc.

Este numita si "coproductie si specializare" deoarece are la baza specializarea si complementaritatea tehnica.

Forme:

A coproductia organica - implica doua firme din tari diferite care fabrica in mod independent componente, subansamble, piese pe acre si le livreaza reciproc, in scopul asamblarii produsului finit. Obiectul coproductiei poate fi un bun imobil, asamblarea lui facandu-se la locul amplasarii sau un bun mobil, asamblarea facandu-se in tara fiecarui partener, sau intr-o tara terta. Acordul de coproductie reglementeaza aspecte ca: responsabilitatea partenerilor pentru procedurile tehnice si know-how-ul utilizat, reglementarea comercializarii produselor prin reteaua fiecaruia/ prin retea comuna/ sub marca comuna.

Aprogramul comun de productie - se realizeaza prin intelegerea privind partajarea gamei de produse, fiecare cooperant fabricand un anume nomenclator. Tehnologia si cunostintele folosite pot apartine fiecarui cooperant, pot fi utilizate de unul dintre ei sau pot fi rezultatul unei cercetari comune.

Cele doua se pot combina, rezultand acordul de program comun care prevede: cantitatea de bunuri, graficul livrarilor reciproce, receptia si conditiile de livrare, etc.

Avantajele coproductiei in intreprinderi private:

calitatea superioara a produselor rezultate

surmontarea unor dificultati legate de cresterea capacitatilor de productie si a gradului de complexitate a produselor

autonomia cooperantilor

pentru cooperantii cu moneda neconvertibila, avantajele sunt obtinerea de aport valutar si diminuarea efortului valutar

Dificultatile si inconvenientele coproductiei in intreprinderi private:

realizarea unei sincronizari riguroase a livrarilor, care daca nu este respectata, se ajunge pana la imposibilitatea producerii si comercializarii produselor

fluxul informational, transferul de tehnologie si documente este relativ redus deoarece fiecare e specializat pe cercetarea si producerea unor parti importante din produsul finit

b) Coproductia in societati de tip mixt - caracterul mixt este dat fie de participanti (firme nationale si firme straine), fie de participarea firmelor private si a celor cu capital de stat.

Firmele mixte se deosebesc de cele transnationale prin: organizare, obiectve (sunt pur economice), relatiile dintre cooperanti si modul de constituire lu functionare (liberul consimtamant la constituirea lor, aportul in natura, bani si munca, etc.)

Mecanismul de constituire a firmelor mixte are particularitati specifice fiecarei tari, dar si elemente comune legate de: transferul de tehnologie, acces la resurse noi, penetrarea pe piete externe noi.

Acest mecanism trebuie sa raspunda la intrebari legate de:

- eficienta estimata sau rentabilitatea societatii mixte, exprimata ca raport intre beneficiul net si investitia facuta;

- relatia cu piata, ce presupune efectuarea unor studii conjuncturale legate de: studii de piata referitoare la partener, situatia concurentilor, regimul politic al tarilor partenere, etc.

- situatia partenerului care implica date despre statutul juridic, relatia cu alti parteneri, nivelul tehnic si tehnologic pe care il poseda, etc.

- riscurile activitatii (comerciale si necomerciale , care pot potenta succesul sau insuccesul societatii mixte

- legislatia tarii partenerului

2.2.2. Subproductia - este o forma de cooperare in care participantii detin pozitii diferite, unul detine pozitia principala (ordonator), iar celalalt pozitia secundara (subproducator). S-a realizat mai ales pe directia N-S, V-E, tari dezvoltate- tari subdezvoltate.

Scop: producerea de componente/ subansamble.

Forme:

a) Subproductia de capacitate - are atat caracter conjuctural (este determinata de evolutia conjuncturii economice si a conuncturii pietelor), cat si caracter concurential (concurenta directa pe pietele de desfacere intre ordonator si subproducator).

Obiect: realizarea unui produs finit executat de subproducator conform normelor tehnice si conditiilor de executie fixate de ordonator prin caietul de sarcini.

Avantaje:

A pentru ordonator: - poate satisface mai rapid cererea de pe piata externa

- este scutit de noile investitii si riscurile ce le insotesc

- poate obtine profit din diferentele intre pretul de vanzare de pe piata externa si cel de cumparare de la subproducator

A pentru subproducator: - este aprovizionat cu materii prime si materiale de catre partener

-beneficiaza de asistenta tehnica si financiara din partea ordonatorului

- are garantia vanzarii bunurilor produse

Inconveniente pot sa apara in situatii cum ar fi: ordonatorul este nemultumit de calitatea bunurilor executate de subcontractant; subproducatorul nu respecta graficele de livrare; ordonatorul nu poate respecta conditiile contractuale referitoare la aprovizionarea cu materii prime, etc.

b) subproductia de specialitate - realizarea de catre subproducatori, in urma unei specializari mai accentuate a unor piese componente, subansamble ce urmeaza a fi integrate in produsul finit la ordonator.

Este o subproductie structurala si complementara, presupunand complementaritate tehnica si calitativa intre cooperanti.

Avantaje: - reducerea cheltuielilor pentru ordonator

- sporirea calitatii bunurilor obtinute in conditii de rentabilitate

- favorizarea transferului de tehnologie catre subproducator, etc.

Daca are caracter durabil aceasta forma a subproductiei poate afecta structura intreprinderilor implicate, prin faptul ca, intre parteneri exista complementaritate tehnica, substituire, interreciprocitate, ordonatorul nu e interesat sa inghita subproducatorul.

c) subproductia comunitara - firmele cooperante sunt de proportii mari; exista un numar mai mare de ordonatori pe care subproducatorul ii deserveste.

Avantaje

il scuteste pe ordonator de eforturi suplimentare legate de producerea subansamblelor respective

- subproducatorul se specializeaza pe un anumit tip de activitate

- ocuparea fortei de munca pentru subordonator

- subproducatorul isi poate planifica productia, astfel incat sa diminueze riscurile comerciale

Are caracter comunitar deoarece interesele cooperantilor se realizeaza, dar si caracter marginal pentru ca subproducatorul fabrica elemente auxiliare ce sunt incorporate de ordonator in produsul finit.

2.2.3. Productia la comanda - o firma comanda altei firme executarea unui produs, in conformitate cu documentatia tehnica pusa la dispozitie, urmand ca produsul rezultat sa se comercializeze pe piata proprie sau pe terte piete.

Aceasta productie poate fi realizata cu materii prime si materiale apartinand executantului, ordonatorului sau combinarea celor doua.

A avut atat perioade de expansiune, cat si de regres.

Avantajele rezulta din:

riscul redus al comercializarii

stabilitatea de durata a productiei executantului

reducerea costului si implicit obtinerea unui profit suplimentar in conditiile in care pretul este fixat intre cei doi parteneri pe o perioada lunga

cresterea nivelului profesional al fortei de munca apartinand executantului

ameliorarea asimetriei in repartizarea factorilor de productie intre tari, etc.

Riscurile/ Dezavantajele unei productii la comanda:

neparticiparea executantului la acte si fapte de comert pe piete extere, si implicit pierderea profitului comercial

in cazul intreruperii contractului de cooperare, executantul nu mai are imediat piete de desfacere pentru produsele sale

uneori presupune doar angajarea partiala a capacitatilor de productie ale executantului

dublarea taxelor vamale cand materia prima este a ordonatorului creste pretul de vanzare, se reduce competitivitatea produselor, se reduce profitul

Solutii contra riscurilor: executantul poate angaja comenza pentru mai multi ordonatori

executantul poate sa-si dezvolte o marca de fabrica/comert pe pietele externe

Aceste forme de cooperare au capatat o importanta tot mai mare, mai ales pentru tarile mai putin dezvoltate a caror acces pe pietele externe este mult limitat de concurenta acerba, careia produsele din aceste tari nu-i pot face fata.