Structura functionala a bursei de valori

Structura functionala a bursei de valori

Rolul principal a unei burse de valori consta in faptul ca permite, prin confruntarea dintre cerere si oferta, stabilirea pretului la care se poate realiza maximul de tranzactii cu titluri mobiliare.

Dupa cum au loc operatiunile prin care se desfasoara confruntarea dintre investitori, se pot diferentia doua mari categorii de piete: piata ordinelor si piata speculatiilor cu titluri.

Piata ordinelor este caracterizata de confruntarea dintre cerere si oferta, prin operatii directe de vanzare si cumparare de titluri mobiliare.

Intermediarii care primesc comenzile de vanzare sau de cumparare de la clientii lor au rolul de a le transmite pe piata bursiera si de a le realiza la pretul de echilibru care se stabileste in urma sedintelor bursiere.

Piata speculatiilor cu titlu este caracterizata prin faptul ca intermediarii dispun, in vederea dirijarii pietei unuia sau altuia din titluri, de o gama larga de preturi, de vanzare sau cumparare, in interiorul carora se angajeaza sa realizeze contrapartida ordinelor primite.

Diferenta intre cele doua preturi constituie, in acelasi timp, beneficiul propriu, dar si riscul unei pierderi. Intermediarii pot detine portofolii proprii de valori, in vederea echilibrarii pietei.

De asemenea, pietele bursiere se pot distinge prin modalitatea de realizare a echilibrului intre cerere si oferta: globala, intr-o singura sedinta de bursa (metoda fixingului) sau esalonata in timp, prin tranzactii partiale si succesive in mai multe sedinte de bursa (metoda pietei continue).

Dupa modalitatea livrarii si lichidarii valorilor negociate se pot distinge: piata in numerar (cu livrare si lichidare imediata) destinata atragerii micilor economii ale populatiei si piata de termen ( cu livrare si lichidare cu scadenta pana la o luna).

Aceasta din urma este destinata, in mod special, fie speculatiilor bursiere, fie ordinelor importante, calitativ si cantitativ, apartinand marilor investitori. In ultima vreme, piata la termen a cunoscut o importanta crescuta, prin aparitia si dezvoltarea pietei cu reglare lunara, unde aceleasi valori sunt cotate dupa aceleasi proceduri.

Indiferent de tipul de piata sau de operatia bursiera specifica, un titlu mobiliar trebuie sa parcurga o succesiune de etape distincte: introducerea pe piata, lansarea ordinelor de vanzare/cumparare, stabilirea pretului curent de vanzare/cumparare, executarea operatiunilor de livrare si lichidare.

1. Introducerea la bursa a valorilor mobiliare

Introducerea unei noi valori pe piata bursiera reprezinta un eveniment important pe piata emitenta, mai ales daca valoarea este reprezentata de actiuni. Inscrierea unei noi obligatiuni nu are acelasi caracter, deoarece reprezinta o etapa care succede unei perioade de difuzare publica, prin societatile intermediare.

De asemenea, operatia de introducere de obligatiuni poate fi urmarita de noi emisiuni, mai mult sau mai putin regulate.

Nu acelasi lucru se intampla cu actiunile, care, in general, se introduc la bursa intr-o singura transa.

Operatiile de introducere a noi titluri pe piata bursiera se pot derula dupa mai multe tipuri de proceduri:

transferul de pe piata tertiara vizeaza societatile care doresc ca titlurile lor sa fie cotate pe piata secundara, dupa un stagiu pe piata tertiara. Conditia necesara este ca numarul de actiuni in posesia publica sa depaseasca un anumit procent.

Aceasta conditie poate fi indeplinita prin intermediul transferului insusi, prin punerea in vanzare a unei cantitati de titluri complementare celor deja difuzate public.

Vanzarea complementara poate imbraca diverse forme:

vanzari efectuate prin intermediul unor societati de plasament, in cursul unei perioade imediat urmatoare transferului;

oferta publica de vanzare de actiuni sau drepturi de subscriptie la o emisiune de actiuni in numerar, in ziua transferului.

Pe piata primara, intrarea se face prin difuzarea indirecta prin intermediari financiari, oferta publica de vanzare si punere in vanzare direct la bursa.

Difuzarea indirecta prin intermediari financiari reprezinta procedura ordinara de punere la dispozitia acestora a titlurilor pe care societatea intentioneaza sa le ofere la vanzare, pretul stabilindu-se de comun acord (prin negocieri intre societate si intermediari ).Se recurge la urmatoarele forme :

punerea titlurilor la dispozitia intermediarilor prin simpla realizare a operatiunilor tehnice necesare introducerii la bursa a titlurilor;

preluarea pe cont propriu a introducerii, caz in care se incheie un contract ferm de cumparare a titlurilor de la vanzatori, urmand a le introduce apoi la bursa pe cont propriu.

Oferta publica de vanzare (OPV) este o procedura relativ recenta care permite plasarea publica a unei cantitati de titluri, la un pret ferm si definitiv, stabilit in dosarul societatii emitente ) examinat de organismele autorizate care, totodata, au obligatia de a informa publicul asupra conditiilor ofertei).

In ziua introducerii, bursa primeste ordinele de cumparare si le executa doar pe cele care au pretul egal cu pretul de oferta fixat de societate. Oferta se considera pozitiva daca cererea acopera cel putin 80% din volumul total al titlurilor puse in vanzare .Daca cererea e mai mica se va organiza o noua OPV, la un pret de oferta diminuat cu 5% fata de cel initial.

Folosirea OPV prezinta avantaje pe de o parte pentru emitent, deoarece permite cotarea primului curs la un nivel care ii confera titlului un viitor pe piata bursiera, in sensul cresterii pretului dar, pe de alta parte, si pentru cumparatori in sensul ca trebuie oferite de la inceput conditii avantajoase avand in vedere ca OPV este considerata ca o ultima modalitate de intrare pe piata (folosita in caz de esec al altor posibilitati de penetrare).

Ca dezavantaje, se mentioneaza ca procedura e greoaie si necesita oferirea unei cantitati mari de titluri, minim 10% din capitalul emitentului.

In practica se utilizeaza :

OPV nominative, pentru care ordinele depuse trebuie sa fie insotite de datele de identificare ale celor care au subscris

OPV succesive, utilizate cand cererea este foarte mica, OPV trebuie reinnoita la preturi mici.

Procedura de punere in vanzare reprezinta modalitatea de introducere a unui titlu, reliefata de teoria licitatiilor, elaborata de J. G. McDonald si B. Jaquillard.

Licitatiile deschise constituie forma cea mai cunoscuta in lumea financiara, unde oferta si cererea se intalnesc intr-un ritm continuu. Bursa din Paris si NYSE constituie exemple tipice in acest sens.

In sens invers, pietele cu licitatii in plic inchis implica cerinta ca fiecare participant sa supuna o oferta, specificand pretul si cantitatea de titluri ceruta. In general, nu exista nici o cunoastere prealabila a conditiilor de oferta a celorlalti participanti.

Aplicand teoria licitatiilor introducerii de titluri pe piata bursiera, se constata existenta a doua tipuri de proceduri, prin care actiunile unei societati sunt introduse la bursa. Acestea regleaza, in acelasi timp, alocarea titlurilor intre diferiti intermediari, precum si pretul la care titlurile sunt alocate.

A) Procedura de vanzare prin licitatii discriminatorii presupune ca ofertantul sa fie supus incertitudinii la acceptarea ofertei, dar nu si a pretului sau, in masura in care ofertele susceptibile a fi acceptate trebuie sa specifice un pret peste o limita cunoscuta.

B) Procedura de vanzare prin licitatii concurentiale, presupune ca ofertantul nu cunoaste nici pretul si nici sansele de a castiga licitatia, prin faptul ca intreaga cantitate de titluri este vanduta la pretul pietei dat de nivelul la care cererea se elibereaza cu oferta.

Procedura de vanzare prin licitatii concurentiale are avantajul ca actiunile sunt oferite la un pret minimal, acceptabil de posibilii investitori, care doresc sa le cumpere. Ea regleaza transferul la un pret care este, in acelasi timp, superior celui de plecare, dar si comparabil cu pretul pietei.

Procedura comporta insa si un dublu risc: acela de a stabili un curs prea slab, ceea ce ar constitui o lipsa de castig pentru vanzatori, dar si acela de a stabili un curs de introducere mult prea mare fata de pretul initial de oferta, ceea ce ar conduce la o supraevaluare a titlului, cu riscul compromiterii comportamentului viitor pe piata.

Cu toate acestea, procedura permite cel mai bine ajustarea cererii si ofertei.

Difuzarea publica directa constituie procedura de difuzare catre investitori, prin intermediul societatilor financiare, a unor titluri de valoare, prin mai multe mijloace.

2. Ordinele de bursa

Negocierea valorilor mobiliare presupune transmiterea ordinelor de bursa ale clientilor catre agentii de schimb.

In O.U.G. 27/2002, ordinele de bursa sunt definite ca instructiunea ferma care consemneaza modalitatea de negociere a unei cereri sau oferte pe pietele la disponibil sau a instrumentelor financiare derivate.

Este dat de un operator economic unui agent de bursa prin telex, telegrama, telefon sau verbal, in cursul sedintei bursiere, sub rezerva confirmarii ei scrise.

Pot fi utilizate urmatoarele tipuri de ordine bursiere:

ordinul de piata (market order se executa la primul curs cotat dupa primirea lui. Ordinul de vanzare se executa la cel mai mare curs din interiorul bursei, iar ordinul de cumparare se executa la cel mai scazut pret din momentul primirii

ordinul limita (limit order) clientul stabileste cursul maxim pe care il accepta in cazul ordinului de cumparare si cursul minim in cazul celui de vanzare.

ordinul la limita sau cu clauza la un pret mai bun in cazul ordinului de cumparare clientul stabileste cursul maxim care il accepta dar agentul il poate cumpara si la un pret mai mic, iar in cazul ordinului de vanzare clientul precizeaza cursul minim prestabilit, agentul putandu-l vinde si la un pret mai mare.

Ordinul stop (stop loss order) se utilizeaza pentru a limita riscurile inversarii tendintei pietei si permite limitarea pierderii.

Ordinul care poate fi dat folosind expresiile in jurul,   cu atentie, cu grija, la aprecierea are caracter general si reflecta o conventie intre intermediari si clienti.

Un ordin de bursa trebuie sa cuprinda cel putin urmatoarele informatii:

Denumirea societatii de servicii financiare

- Data si ora primirii ordinului;

- Natura ordinului(vanzare /cumparare);

- Simbolul si denumirea valorii mobiliare;

- Numele si contul clientului in registrul BURSA DE VALORI BUCURESTI;

- Tipul contului clientului;

- Daca contul e discretionar;

- Tipul ordinului de bursa;

Cantitatea de valori mobiliare;

- Pretul;

- Termenul de valabilitate;

- Daca ordinul a fost plasat la initiativa clientului sau la recomandarea agentului;

- Daca ordinul va fi executat prin intermediul unui cont grup de vanzare /cumparare;

Agentul de bursa poate preciza in ordinul de bursa un termen de valabilitate.

Un ordin poate avea oricare din urmatoarele termene de valabilitate:

Day ordin valabil pana la sfarsitul zilei de tranzactionare curente

Good till date ordin valabil pana la o data calendaristica specificata Acestui atribut i se poate atasa un moment in timp

Good till week ordin valabil pana la sfarsitul ultimei zile de tranzactionare a saptamanii curente

Good till month ordin valabil pana la sfarsitul ultimei zile de tranzactionare a lunii curente

Open ordin valabil pana la executie, retragere sau anulare

Fill or kill ordin introdus in vederea executiei imediate, care in cazul executarii sale partiale sau a neexecutarii este eliminat automat din sistem

La implinirea termenului sau de valabilitate un ordin este automat eliminat din sistem.

Ordinele de bursa pot fi modificate, retrase, suspendate si apoi reintroduse in conditiile prevazute in regulamentele burselor.

Sistemul de tranzactionare al BURSA DE VALORI BUCURESTI admite spre executie urmatoarele tipuri de ordine:

Ordin limita prin care se cumpara/vinde o cantitate de valori mobiliare la un pret specificat sau mai avantajos pentru client .

Ordin la piata prin care se vinde/cumpara la cel mai bun pret al pietei.

Ordin take este ordinul de cumparare a unei cantitati egale cu cantitatea oferita spre vanzare, corespunzator celui mai bun pret de vanzare, pentru un anumit simbol. Cantitatea si pretul ordinului sunt completate automat de sistem.

Ordin hit este ordinul de vanzare a unei cantitati egale cu cantitatea totala solicitata la cumparare corespunzator celui mai bun pret de cumparare pentru un anumit simbol

Ordin match este ordinul utilizat pentru crearea unui ordin de sens opus unui ordin selectat din piata, prin preluarea caracteristicilor acestuia

Ordin hidden este ordinul care afiseaza pe piata numai o parte a cantitatii totale. Cantitatea totala e vizibila pentru agentii de bursa din cadrul societatii de servicii de investitii care a introdus ordinul. Ceilalti agenti de bursa vizualizeaza numai cantitatea vizibila si un indicator(litera h) care semnifica faptul ca acest ordin nu afiseaza cantitatea totala.

Durata de valabilitate a unui ordin de bursa depinde de clauzele contractuale dintre client si intermediar.

Daca nu exista nici o indicatie contrara, ordinele de bursa sunt considerate revocabile si raman valabile pana la sfarsitul lunii in care au fost date.

Ordinele de bursa pot fi afectate si in ceea ce priveste valoarea titlurilor negociate, datorita unor evenimente ce pot aparea pe piata bursiera.

Detasarea cuponului are influenta asupra ordinelor "la curs limitat", furnizate inainte de plata dobanzii, in sensul diminuarii limitei stabilite cu suma neta a cuponului.

Ordinele "unite" raman valabile, dar diferenta dintre preturile de vanzare si cumparare este corijata cu valoarea cuponului.

Ordinele "la cel mai bun" nu sunt afectate in nici un fel.

Detasarea dreptului de subscriptie se realizeaza in prima zi de deschidere a perioadei de subscriptie sau la prima sedinta bursiera care urmeaza acelei zile.

Ordinele "la cel mai bun" furnizate inainte de detasarea dreptului de subscriptie pot ramane valabile, daca intervine o conventie in acest sens intre client si intermediar. Ordinele "la curs limitat" inceteaza.

3. Cotarea titlurilor mobiliare

Cotarea unui titlu este operatia de determinare a cursului acestuia in cadrul unei sedinte bursiere prin confruntarea libera, in acelasi moment, a ordinelor de cumparare cu cele de vanzare, referitoare la un anumit titlu.

Operatia de cotare este complexa si are rolul de a stabili acel curs care sa nu poata fi contestat de nici un client.

Modul concret de realizare depinde de sistemul de negociere adoptat si de natura pietei bursiere. De exemplu, pe pietele de actiuni - de tipul pietei clasice- brokerii sunt cei care concentreaza ordinele de vanzare si de cumparare si le canalizeaza spre locul de negociere din bursa. Pe pietele de negocieri -de tip OTC- functia de centralizare a cererii si a ofertei revine creatorului de piata( market maker), care tine evidenta ordinelor si face cursurile de vanzare si de cumparare la care e dispus sa efectueze tranzactii. In alte cazuri, bursele au un caracter mixt, permitand desfasurarea in sala de negocieri atat a unor tranzactii cu un creator de piata cat si a unor tranzactii intre brokeri.

Pe pietele intermitente, unde negocierile se realizeaza intr-o perioada delimitata in cursul zilei, cursul se stabileste prin fixing, respectiv in fiecare zi se fixeaza un curs oficial la o anumita ora. Pe pietele continue, cotatia se desfasoara in tot cursul zilei de bursa, fara intrerupere. Principiul acestei piete este executarea ordinelor in timp real si la cursuri diferite de-a lungul zilei. De aceea, aceste piete afiseaza continuu patru cursuri diferite:

primul curs al zilei(la deschiderea bursei)

cursul cel mai mare;

cursul cel mai mic;

ultimul curs al zilei(la inchiderea bursei).

Metodele de cotare care se aplica, in sensul obisnuit, la bursele oficiale, cunosc o diversitate destul de restransa, cele mai cunoscute fiind:

cotarea prin strigare - consta in reunirea reprezentantilor societatilor de intermediere, care confrunta verbal ofertele de vanzare si cumparare rezultate din ordinele primite, pana in momentul in care se poate stabili un echilibru. Un reprezentant al intermediarilor numit " coteur", inscrie pe o tabla, succesiv, cursurile in jurul carora au loc discutiile si le sterge cand se stabileste un curs de echilibru pe care il subliniaza cand devine cursul cotat.

cotarea prin opozitie consta in centralizarea, intr-un caiet, deschis special pentru fiecare titlu, a diferitelor cursuri limitate pentru care exista ordine de vanzare sau de cumparare.

cotarea prin fiset prin care se centralizeaza, pentru fiecare titlu, toate ordinele de vanzare/cumparare, intr-un fiset plasat la o societate de intermediere, desemnata ca "specialista" in respectivul titlu. Functionarul societatii "specialiste" face publice, la inceputul sedintei de cotare, toate ordinele depuse in "fiset", adaugand pe acelea care nu au putut fi executate si sunt inca valabile, dupa care determina cursul oficial dupa aceeasi metodologie.

cotarea prin urna este similara precedentei, cu diferenta ca ordinele de vanzare/cumparare sunt centralizate de Societatea Burselor insasi si nu de o societate anume. Aceasta modalitate se aplica in cazuri exceptionale, toate ordinele fiind depuse intr-o "urna" la sediul Societatii Burselor, care fixeaza cursurile valorilor negociate si isi rezerva dreptul de a practica diferente de curs si/sau procentaje de reducere, diferite de limitele normale.

cotarea prin calculator

Metoda cotarii prin strigare este, in general, satisfacatoare. Metoda prin fiset este o metoda bazata pe acte scrise si este practicata de bursele de marime medie si mica.

Procedura de cotare asistata de calculator presupune o transparenta totala a operatiunilor bursiere, lucru recomandabil pentru anumite segmente de intermediari.

Experienta pietelor continue asistate de calculator a condus la implementarea metodei la marile burse ale lumii, de la un numar redus de titluri, pana la informatizarea completa a burselor.

Cotarea la B.V.B

Cota bursei reprezinta lista valorilor mobiliare admise la tranzactionare in bursa si este structurata pe urmatoarele sectoare :

Sectorul actiunilor emise de persoane juridice romane

categoria I

categoria a-II-a (de baza) ;

Sectorul obligatiunilor si a altor valori mobiliare emise de catre stat, de catre autoritati ale administratiei publice centrale si locale si de catre alte autoritati;

Sectorul international

Orice societate comerciala poate solicita inscrierea la cota bursei a actiunilor emise, dupa ce au fost indeplinite urmatoarele conditii :

Categoria a II-a ( de baza )

sa fie societate detinuta public ( deschisa ), definita conform OUG 28/2002 aprobata si modificata prin Legea 525/2002 - Art.2, alin (1), pct.39 "o societate comerciala pe actiuni constituita prin subscriptie publica sau o societate ale carei valori mobiliare au facut obiectul unei oferte publice regulat promovate si incheiate cu succes "

efectuarea unor oferte publice primare ( autorizate de CNVM ) in scopul de a emite actiuni pe piata de capital;

inregistrarea acestora la Oficiul de Evidenta a Valorilor Mobiliare;

libera transferabilitate a valorilor mobiliare emise;

furnizarea de servicii adecvate catre detinatorii de actiuni;

furnizarea de informatii;

plata comisioanelor catre Bursa;

numirea unei persoane de legatura cu Bursa;

certificarea datelor furnizate de catre emitent de catre audirori acreditati de CNVM;

Conform OUG 28/2002 aprobata si modificata prin Legea 525/2002 - Art.40, alin.(1)

a) sa aiba o capitalizare bursiera anticipata de cel putin un milion de euro, exprimata in lei, sau un capital social reprezentand echivalentul in lei a cel putin un milion de euro, in masura in care valoarea capitalizarii bursiere nu se poate anticipa ( mai nou 2000000 euro );

b) sa fi functionat in ultimii trei ani anteriori listarii ( mai nou " din care in ultimii doi sa nu fi inregistrat pierderi " ) si sa fi publicat situatiile financiare anuale pentru aceeasi perioada

c) minimum 25% din actiuni sa fie detinute de public.

Categoria I - are cerinte suplimentare pentru inscriere:

firma sa functioneze de minimum 3 ani;

obtinerea de profit net in ultimii 2 ani;

capitalul social minim echivalentul in lei a 8000000 de euro;

minim 15% din capitalul social sa fie in circulatie ( exceptie facand SNP PETROM care are 7% )

cerinte de lichiditate;

personal de conducere recunoscut prin competenta profesionala si integritate morala;

Categoria PLUS - este mai noua si este de fapt o categorie virtuala, adica nu este legata de performante ci de gradul mare de transparenta. Acestea trebuie sa faca o informare periodica - trimestriala, semestriala, anuala. Aceasta informare trebuie sa fie continua, adica ori de cite ori exista un eveniment important

Societatile care solicita inscrierea la cota a obligatiunilor trebuie sa indeplineasca anumite conditii de capital circulant si lichiditate.

Obligatiunile emise de organele centrale si locale de stat sunt admise de drept la bursa.